măturat în jur pentru ultima oară. Ia ceva din dormitorul ei, doar ca să putem face o verificare a ADN-ului, să știm că ea este cea care locuiește aici. Pe urmă ar fi mai bine să ne ducem înapoi să ajutăm la adunarea restului de suspecți.

– Bieții nenorociți, a spus Oscar în timp ce lua o mică perie de aplicat solzi. Ce crezi că va face Honilar cu ei?

– Bună întrebare. Cum poți dovedi că nu ești cel de-al Doilea Visător? Nu e ca și cum ar exista dovezi fizice. Cred că dacă nu se obține o mărturisire vor folosi citirea memoriei.

Oscar se cutremură. Asta nu prea o să-l facă pe cel de-al Doilea Visător să-i îndrăgească. Și au nevoie de el ca să-i ajute să intre în Gol.

– Oscar, să recunoaștem, cu tehnicile medicale de astăzi poți determina pe oricine să facă aproape tot ce vrei.

– Tehnici medicale?

– E așa cum au început.

– Presupun că știi cum să faci asta?

– Toți am fost instruiți și în domeniu, da.

În ciuda costumului-armură greu, cu izolația lui perfectă, Oscar simți dintr-odată că-i este frig.

Paula experimentase rareori un sentiment atât de neliniștitor de puternic de déjà-vu precum cel care a lovit-o atunci când ușa de sticlă colorată s-a deschis și a pășit în holul de la intrare. Și nici măcar nu mai fusese în clădirea aceea veche înainte. Trecu pe lângă biroul gol al portarului și se uită la cușca de sticlă a liftului. Vârsta a tot ceea ce se afla în jurul ei era cea care genera senzația ciudată ce-i flutura în spatele minții. Potrivit dosarelor Consiliului Local Daroca, interiorul era în întregime autentic, exact așa cum fusese în timpul Războiului Starflyer. Nu avea de gând să-i contrazică. Ca una care trăise în acele timpuri, putea simți că decorul era în regulă.

Liftul a dus-o până la etajul al cincilea, unde a intrat în apartamentul tip penthouse al lui Troblum. Pe drumul dinspre portul spațial accesase vechile fișiere de la Directorat ale locotenentului Renne Kampasa cu privire la singura dată când o vizitase – ANA a trebuit să caute adânc de memorie.

Odată cu fișierul a venit o notă despre Troblum care, cu o sută de ani în urmă, solicitase acces la același fișier, împreună cu rapoartele medico-legale asociate.

Munca lui de restaurare e excelentă, a recunoscut Paula în timp ce intra în marele salon în plan deschis. Balconul avea o vedere magnifică peste râul Caspe, restul orașului completând imaginea de fundal.

Nu a durat mult timp până să realizeze că nu era nimic util în apartament. Toate fișierele personale ale lui Troblum fuseseră șterse din rețeaua clădirii. Singura excepție era în dormitoare, fiecare din ele având, în mod inexplicabil, dulapuri pline de haine pentru fete. Propriile haine ale lui Troblum, trei costume-togă uzate și lenjeria lui de corp neplăcută, umpleau sertarele unei comode din dormitorul principal. Pentru un moment, Paula se întrebă dacă rochiile aparținuseră prietenei lui Troblum. A ridicat o sprânceană, atunci când a luat o fustă mini de designer, din piele. Era posibil să fie ușor atinsă de prejudecăți, dar ce ar putea vedea la Troblum o fată cu o siluetă capabilă să poarte un astfel de articol de îmbrăcăminte? Apoi, a recunoscut eticheta, una pe care nu o mai văzuse de peste șapte sute de ani, și și-a dat seama că fusta era, de asemenea, în stilul vintage al Războiului Starflyer. Lăsă să-i scape un fluierat de admirație. Reprodusese, cât de bine posibil, chiar și garderoba fetelor.

Asta chiar este o adevărată obsesie.

Paula a început să meargă prin celelalte apartamente din vechea fabrică convertită în timp ce u-amprenta ei accesa rețeaua clădirii pentru a analiza fișierele rămase. Apartamentul cel mai mare de la etajul al treilea a fost cel care i-a atras atenția. Celelalte erau toate reproduceri relativ autentice, dar acesta fusese modificat din nou. Toți pereții interni fuseseră eliminați, iar camera rezultată, sigilată împotriva atmosferei din exterior cu o membrană de menținere și filtre de aer de calitate clinică. Rânduri de suporturi grele erau dispuse pe toată lungimea ei, fiecare echipat cu o serie de noduri de date și de prize de înaltă tensiune. Putea vedea conturul obiectelor care se odihniseră acolo cândva. Trebuie să fi stat acolo zeci de ani pentru a putea lăsa o urmă pe suprafața din oțel inoxidabil. Subsecțiunea rețelei pentru apartament fusese, de asemenea, ștearsă în întregime.

– Trei capsule de curierat au fost rechiziționate pentru a colecta obiecte din clădire în perioada de timp în care a dispărut Troblum, îi raportă u-amprenta.

– Ce obiecte?

– Nu se știe. Erau depozitate în containere stabilizate.

– Ah, a spus Paula. Pun pariu că a fost o colecție. Cel mai probabil suvenire din Războiul Starflyer. Florac Chiștoc achiziționa de multe ori relicve istorice pentru clienții lui. Unde au fost duse containerele?

– Capsulele au făcut trei drumuri separate la portul spațial al orașului. Au fost încărcate pe nave comerciale înregistrate în Lumi Externe diferite. Nicio înregistrare a destinației lor finale.

– Florac a fost.

Știa asta. De aceea s-a dus Troblum acolo, ca să ridice colecția. Și ar fi fost foarte mult pentru el. Asta nu poate să însemne decât că avea de gând să părăsească definitiv Confederația. A deschis un link către ANA.

– Troblum era mult mai speriat decât mi-am dat seama.

– Marius le face asta oamenilor.

– Da. Dar mai era ceva. Amintește-ți ce ne-a spus atunci când ne-a contactat prima oară. Avea ceva ce eu aș înțelege, iar mania lui este Războiul Starflyer. O perioadă care îmi este familiară.

– Asta cu greu reduce lucrurile.

– Altceva o face, a spus Paula.

– Nu putea vedea decât silueta care urca în nava ei printre ruinele vilei lui Florac. O persoană subțire. Mișcarea aceea din șolduri, o batjocură, o sfidare nepăsătoare. Niciunul dintre agenții și reprezentanții de astăzi nu avea acest tip de atitudine, nici chiar