— Nu, deloc, zise el.

— Biata fată, spuse mami.

8

În fiecare dimineaţă a vieţii lui, ieşise printre pereţii gemeni de trandafiri căţărători ai lui mami. În drum spre şcoala primară, în drum spre gimnaziu, în drum spre liceu, în drum spre şcoala profesională de frizerie, ieşise întotdeauna printre pereţii gemeni de trandafiri căţărători. Şi acum ieşi tot printre ei, cu pantalonii maro de catifea şi cu cămaşa albastră cu mânecă lungă, şi se gândi să rupă un trandafir pentru Gabby, chit că era o chestie siropoasă, putea să pară bătrânicios, şi în loc de asta, folosind mâna cu care fusese cât pe-aci să smulgă trandafirul, îi dădu un bobârnac şi apoi se scuză în gând fiindcă îi zgâriase petalele.

Of, din cauza poveştii ăsteia era încordat, foarte încordat, ar fi vrut să fie înapoi în pat.

— Mickey, o vorbă, îi strigă mami din uşă, însă el doar îi făcu un semn de rămas-bun cu mâna peste umăr.

South Street era un vechi drum de căruţe. Maşinile luau curba prea repede. Adeseori se uita urât la maşinile care goneau pe lângă el în timp ce se ducea la muncă, închipuindu-şi-i pe şoferii care îşi râdeau de el din cauza felului cum mergea. Fiindcă în zilele când îl jenau pantofii speciali se deplasa cu paşi foarte mici. Iar astăzi îl jenau. N-ar fi trebuit să-şi pună ciorapii gri subţiri. Mergea cu paşi mici, dar încerca să n-o facă – dacă venea Gabby cu maşina spre sud ca să se vadă cu el la frizerie şi observa cât de caraghios merge?

Pe Fullerton erau trei case cu balansoare una după alta. Sub fiecare balansoar era un loc fără iarbă. La ultima dintre cele trei case, un copilaş stătea pe locul fără iarbă, lovind cu o lingură în balansoar. Intră pe Lincoln Ave şi trecu prin dreptul lui Liquor Mart, unde mirosea a spirtoase, iar apoi prin dreptul lui La Belle Époque, magazinul de obiecte vechi cu un câine vesel înăuntru, şi ca de obicei câinele vesel sări peste micul divan alb şi se aruncă în vitrină, iar pe urmă o reperă pe Gabby ceva mai jos, încercând să vadă în frizeria lui încuiată, aşa că renunţă la mersul cu paşi mici şi începu să meargă normal, chit că-l durea cumplit.

Îi plăcea frizeria? Făcu nişte paşi mari şi îndrăzneţi, cu capul dat pe spate, ca să pară fericit. Fericit şi puternic, cu toate degetele de la picioare. Cu toate degetele, în floarea vârstei. Oare o fi observat cât de dichisită era frizeria? Cât de profesionistă? Sau observase că patru scaune erau de un fel şi al cincilea cu totul altfel? Avea cumva impresia că intrau acolo doar bătrânituri cu părul alb, cum o auzise cândva spunând pe o tânără în timp ce ducea gunoiul?

Cum arăta? Arăta bine?

Încă era prea departe ca să poată spune.

Îl văzu. Acum îl văzu. Se lumină la faţă, îi făcu semn cu mâna ca o fetiţă. Drăguţă mai era. Parc-ar fi cunoscut-o dintotdeauna. Părea foarte plină de speranţă. Dar, hopaaa. Doamne, mare era. Se îmbrăcase aiurea, cu pantaloni mulaţi şi o bluză mulată. Ca şi cum l-ar fi pus la încercare. Cristoase, parcă niciodată nu păruse atât de mare. Ce naiba făcea, îl testa încercând să arate cât mai rău? Ia uite o străduţă, poate că era bine să cotească pe străduţă şi s-o sune mai târziu? Sau nu? Să nu o sune mai târziu? Să uite toată povestea? Să se poarte ca şi cum noaptea trecută n-ar fi existat? Chit că acum îl văzuse şi ea. Şi nu voia să uite toată povestea. Noaptea trecută, pentru prima dată după mult timp, nu se mai simţise ca un tip care şi-o ia la labă pe scăunelul de muls din cămara maică-sii. Noaptea trecută dăduse un rând pentru grupul de la Şcoala de Şoferi, iar domnul Jenks îi spusese că era un tip de gaşcă. Noaptea trecută ea îi zisese că săruta sexy.

Gândul de-a da uitării noaptea trecută îi produse un gol în stomac. Să dea uitării noaptea trecută nu era o soluţie. Care erau soluţiile? Mă rog, Gabby putea să slăbească. Asta era o soluţie. Era o soluţie bună. Poate că avea nevoie doar de cineva care să-i spună adevărul în faţă, cineva care s-o ia deoparte şi să-i zică: „Uite ce-i, ai o figură incredibil de frumoasă şi de inteligentă, dar de la gât în jos, scumpo, oho, avem de lucru, nu glumă“. Iar după discuţia lor deschisă o să-i trimită flori cu o carte de vizită pe care o să scrie: Mulţumesc pentru onestitate, hai să trecem la treabă. Şi în fiecare noapte, în timp ce ea o să stea la oglindă în chiloţi şi în sutien, el o să-i arate locurile unde era nevoie de îmbunătăţiri, iar a doua zi ea o să se ocupe energic exact de părţile acelea la sală, aşa că nu peste multă vreme discrepanţele cap-corp o să fie eliminate, şi-o şi imagina într-o rochie elegantă, la o măsuţă de pe verandă, o verandă lângă mare, mulţumindu-i pentru călătoria din luna de miere, provenea dintr-o familie săracă şi nu fusese niciodată în vacanţă, cu atât mai puţin într-un tur de şase săptămâni al Europei, iar apoi îi spunea: „Iubitule, ce-ar fi să laşi naibii plictiseala aia de raport despre câţi bani ţi-a adus lanţul internaţional de frizerii luna asta şi să vii cu mine în dormitor, ca să-ţi arăt cât sunt de recunoscătoare“, iar în dormitor începea să se dezbrace, şi se pricepea bine de tot, nu c-ar mai fi făcut vreodată aşa ceva, nu, nici vorbă, pur şi simplu avea un talent nativ, iar după ce termina se arăta, cu faţa ei perfectă şi cu corpul de Daisy Mae, zâmbindu-i cu o iubire necondiţionată.

N-o să fie uşor. O să fie nevoie de muncă susţinută. Ştia câte ceva despre munca susţinută, dat fiind că transformase un magazin de animale de casă în frizerie. Când