SALATĂ DE VINETE

  I.• 1 kg vinete (coapte, bine colorate, tari, lungi)

  1 pahar untdelemn • 1 ceapă roşie, mare tare l lingură oţet mere • 2 roşii coapte sare, piper, după voie şi sănătate

  Se pun vinetele la fript pe foc viu, pe toate părţile, până se-nmoaie

  Se curăţă imediat de cojile arse, se sărează şi se pun la scurs, pe un fund înclinat, cel puţin 1 ceas

  Se toacă mărunt ceapa, se spală iute într-un şuvoi de apă rece (să-i iasă amăreala oxidată) se scurge bine de tot

  Se amestecă ceapa cu oţetul

  Se toacă vinetele pastă, apoi pasta asta se freacă cu ulei, puţin câte puţin, până se-ntăreşte şi se face spumoasă

  Se adaugă sosul de ceapă cu oţet (piper, dacă mai e cazul)

  Se ornează cu felii de roşii

  Taine: se mai pot adăuga 1-2 linguri smântână şi 3-5 căţei de usturoi pisat

  II. Vinetele scurse şi tocate se amestecă cu o maioneză făcută din 2 gălbenuşuri ou, 200 ml untdelemn, 2 linguri zeamă de lămâie, 1 vârf linguriţă piper măcinat, 1 lingură smântână de frişca şi 3 căţei usturoi.

  Şocant de gustoasă, salata de vinete e aperitivul aproape zilnic al unui anotimp românesc inexistent: vara-toamna.

  Adusă în Europa de arabi, vânătă este la noi una din cele mai importante legume ale sfârşitului verii şi o vedetă omniprezentă a „borcaniadei" de toamnă: vinete tocate la congelator, vinete sărate la borcan, salată de vinete şi zacusca, vinete împănate în suc de roşii, în ulei etc.

  Dacă ar măsura cineva (cum o şi fac unii din când în când, de te cruceşti ce-a putut să le mai dea prin minte) lungimea vinetelor puse cap la coadă, care se gătesc din august până-n noiembrie-n România, ar fi zguduit de dimensiunile interstelare rezultate.

  Dacă ar transforma cineva în energie electrică mişcarea lingurilor de lemn din castroanele de salată de vinete, noi n-am mai importa petrol.

  ARDEI COPŢI

  Salată nobilă, una dintre cele mai fine salate româneşti, dând ţinută unei fripturi banale, dar şi salatei de vinete; la o adică, ardeii copţi – fie ei capia sau doar graşi – au generozitatea de a putea fi mâncaţi, şi pe loc şi la iarnă, aproape după aceeaşi reţetă.

  Conservă:

  2 kg ardei graşi sau capia (cât mai mari şi mai sănătoşi)

  150 ml oţet de vin • 1 lingură zahăr sau miere

  2 linguri ulei • 2 linguriţe boabe muştar

  10 g piper • 1 aspirină l foaie dafin • o jumătate linguriţă sare

  Se spală bine ardeii

  Se coc în cuptor la foc iute sau pe un grătar, deasupra flăcării, să se pârlească năpristan şi uniform pe din afară dar să-şi păstreze carnea pe dinăuntru

  Se pune zeama cu ale ei toate la fiert

  Se aşază ardeii într-o cratiţă mare, se presară cu puţină sare şi se acoperă pentru circa un ceas

  Se curăţă de pieliţă, cu răbdare şi un vârf de cuţit. Evitaţi apa, care le spală şi gustul

  Se aşază în borcan

  După primul clocot, se toarnă zeama peste ardeii curăţaţi (uleiul se va ridica la suprafaţă, protector)

  Se leagă cu celofan dublu, bine muiat şi spălat în apă fierbinte

  Salată:

  2 kg ardei gras sau capia

  100 ml oţet de vin • 2 linguri untdelemn l linguriţă sare • 1 praf cimbru l căpăţână usturoi (cui nu-i place să nu pună!)

  Ardeii se tratează grijuliu, ca mai sus, dar nu se mai pun în borcan vraişte ci se compune o stea splendidă într-un castron, cu codiţele spre margine

  Se presează praful de cimbru peste ei

  Se curăţă usturoiul, se taie de-a latul căţeii în felioare hiper-subţiri şi se cern peste ardei

  Se amestecă sarea cu oţetul, se freacă cu untdelemn, se toarnă ploaie peste salată

  Se lasă un sfert de oră, să prindă gust, apoi ardeii se sucesc, să bea şi să se-nmoaie pe amândouă părţile

  PUI LA CUPTOR l pui (mare şi bine îngrăşat, de curte) sau altă pasăre măruntaie pui • 200 g unt (l ceaşcă ulei)

  300 ml smântână • 1 lingură pastă usturoi sare, piper, după gust • 3 legături pătrunjel

  Mai întâi se grijeşte bine puiul, se toacă măruntaiele şi pătrunjelul, se freacă cu 150 g unt, puţină sare şi piper

  Se freacă pasărea cu sare, piper şi zeamă de usturoi

  Se umple burta puiului cu tocătura cu unt, se coase

  Se freacă o tavă cu margini înalte cu unt – să băltească

  Pe fundul tăvii se pune un grătar din câteva beţigaşe subţiri, în cruciş, să nu atingă pasărea metalul, că nu-i bine

  Se pune în cuptor, la foc iute la început, să prindă culoare

  S-a îngălbenit, deci focul devine potrivit; vreme de o oră şi jumătate – dacă-i pui de curte – urmează o operaţiune insistentă de turnat-uns linguri de smântână

  După ce s-a terminat smântână, se ia zeamă din tavă – untul din umplutură s-a topit şi a curs, îngemănându-se cu smântână – şi se unge, până ce puiul s-a pătruns şi sub cofoja galben-maronie e numai dezmierdare şi inefabil

  Sosul fierbinte, amestecat cu zeamă de usturoi, se oferă alături, în „sosieră"

  Taină: între pasărea „de curte" şi „fratele Petreuş" de crescătorie sunt diferenţe vizibile: creşterea forţată, foarte rapidă, pe bază de hormoni, nemişcare şi reţete hipercalorice, face carnea moale, apoasă, cu puţină substanţă (nici măcar făinoasă); în zece minute prăjeşti un pui; puiul de curte, în schimb, e ferm, carnea are culoare, personalitate.

  E drept, cere răbdare, cheltuială şi efort să-l creşti dar şi răsplata e pe măsură. Puiul anemic de Avicola şi cel hrănit cu boabe şi iarbă în curte, la lumina soarelui, se aseamănă ca icrele negre din ţiţei cu cele de morun, sau ca o femelă