Mda… Cred că am găsit o soluție. O să-mi tai brațul!

Mă rog, nu. Nu brațul meu. Brațul costumului pentru EVA. O să-l tai imediat sub cotul stâng. Apoi pot să-l tai pe lungime și să-l transform într-un dreptunghi. O să ajungă ca să etanșez vizorul și o să fie lipit cu rășină.

Material proiectat ca să reziste la presiune atmosferică? Este.

Rășină proiectată ca să reziste la presiune atmosferică? Este.

Și ce fac cu gaura din brațul ciung? Spre deosebire de vizorul căștii, materialul costumului e flexibil. O să-l strâng laolaltă și o să-l etanșez cu rășină. O să trebuiască să-mi țin brațul stâng lipit de corp cât sunt în costum, dar e loc destul.

O să întind rășina într-un strat destul de subțire, dar nicio problemă, e cel mai puternic adeziv cunoscut. Și nu trebuie să fie o etanșare perfectă. Trebuie să reziste doar cât să ajung în siguranță.

Și unde e „siguranța” asta? Habar n-am.

În orice caz, să luăm problemele pe rând. Acum repar costumul pentru EVA.

TRANSCRIERE JURNAL AUDIO: ZIUA SOLARĂ 119 (6)

Decupatul mânecii costumului a fost o treabă ușoară; la fel și tăierea ei pe lungime ca să obțin un dreptunghi. Foarfeca asta e zdravănă, nu glumă.

Curățarea sticlei de pe vizor a durat mai mult decât mă așteptasem. E puțin probabil să găurească materialul costumului pentru EVA, dar nu vreau să-mi asum niciun risc. În plus, nu vreau cioburi pe față când îl port.

Apoi a venit partea delicată. Odată ce am rupt sigiliul trusei de etanșat, am șaizeci de secunde înainte ca rășina să se solidifice. Am scobit-o cu degetele din trusă și am întins-o rapid pe marginea vizorului. Apoi, cu ce a rămas, am lipit gaura din braț.

Am apăsat bucata de material pe cască cu ambele mâini, folosindu-mi în același timp genunchiul ca să apăs pe locul unde am lipit mâneca.

Am ținut apăsat cât am numărat până la 120 de secunde. Ca să fiu sigur.

Părea în regulă. Etanșarea părea solidă, iar rășina era tare ca piatra. Însă mi-am lipit mâna de cască.

Încetează cu râsul.

Privind în urmă, faptul că mi-am folosit degetele ca să întind rășina n-a fost cel mai bun plan. Din fericire, mâna stângă îmi era în continuare liberă. După ceva gemete și o grămadă de blasfemii, am reușit să ajung la cutia cu scule. Odată ce am înhățat o șurubelniță, am folosit-o pe post de daltă ca să mă eliberez (în tot timpul ăsta simțindu-mă un adevărat nătărău). A fost o operațiune delicată pentru că nu voiam să-mi jupoi pielea de pe degete. A trebuit să bag șurubelnița între cască și rășină. Mi-am eliberat mâna și nu mi-a curs sânge, lucru pe care-l iau drept o victorie, chiar dacă o să am rășină întărită pe degete zile bune de aici încolo, exact ca un puști care s-a jucat cu Superglue.

Folosind computerul de pe braț, am presurizat costumul până la 1,2 atmosfere. Peticul de pe vizor s-a umflat în afară, dar altminteri a rezistat. Mâneca s-a umplut, amenințând să rupă noua lipitură, dar a rămas întreagă.

Apoi am citit indicatoarele ca să văd cât de etanșe erau lucrurile.

Răspuns: nu prea.

A vărsat pur și simplu aerul afară. În șaizeci de secunde a pierdut așa de mult, încât presiunea întregului sas a ajuns la 1,2 atmosfere.

Costumul e proiectat pentru opt ore de utilizare. Asta înseamnă 250 de mililitri de oxigen lichid. Pentru siguranță, costumul are o capacitate de un litru întreg de oxigen. Dar asta e doar jumătate din poveste. Restul aerului e azot. E acolo doar ca să adauge presiune. Când costumul are pierderi, cu asta se umple la loc. Costumul are o rezervă de doi litri de azot lichid.

Să zicem că volumul sasului e de doi metri cubi. Costumul pentru EVA gonflat ocupă probabil jumătate din volum, deci a durat cinci minute ca să adauge 0,2 atmosfere la un metru cub. Asta înseamnă 285 de grame de aer (în privința socotelilor, crede-mă pe cuvânt). Aerul din rezervoare are cam un gram pe centimetru cub, deci tocmai ce-am pierdut 285 de mililitri.

Cele trei rezervoare combinate au avut la început 3.000 de mililitri. O mare parte din cantitate a fost folosită ca să mențină presiunea cât a avut sasul pierderi. În plus, respirația mea a transformat o parte din oxigen în dioxid de carbon, care a fost captat de filtrele de CO2 ale costumului.

Verificând indicatoarele, am 410 mililitri de oxigen și 738 de mililitri de azot. Împreună fac aproape 1.150 de mililitri utili. Asta împărțit la 285 de mililitri pierduți pe minut…

Odată ce ies din sas, costumul meu pentru EVA o să mă țină doar patru minute.

La naiba!

TRANSCRIERE JURNAL AUDIO: ZIUA SOLARĂ 119 (7)

Bun, m-am mai gândit.

La ce bun să ajung la rover? N-aș face decât să fiu captiv în el. Mai mult spațiu mi-ar prinde bine, dar în cele din urmă tot aș muri. Nu tu recuperator de apă, nu tu oxigenator, nu tu mâncare. Alege-o pe care vrei; toate problemele astea sunt fatale.

Trebuie să repar habitatul. Știu ce e de făcut, am exersat în timpul antrenamentelor, dar va dura mult. Trebuie să scotocesc pe sub prelata care acum zace prăbușită ca să găsesc materialele de schimb pentru etanșare. Apoi trebuie să găsesc fisura și să pun în loc un petic, cu ajutorul fâșiilor de etanșare.

Dar reparația o să dureze ore întregi, iar costumul meu pentru EVA e inutil.

O să-mi trebuiască alt costum. Al lui Martinez era în rover. L-am cărat până în locul unde se afla Pathfinderul și înapoi, în caz că aveam nevoie de un schimb, dar când m-am întors l-am pus înapoi în habitat.

La naiba!

În regulă, deci înainte să ajung la rover trebuie să fac rost de alt costum. Care? Al lui Johanssen e prea mic pentru mine (o