mai târziu tot o să găsesc ceva, dar problema mea este că în clipa de faţă nu ştiu ce să fac. După ce mi-am dat demisia, m-am gândit o vreme că mi-ar plăcea să lucrez tot în domeniul juridic… Am şi relaţii… Dar nu mă simt în stare. Cu cât trece timpul, cu atât mă interesează mai puţin avocatura şi îini dau seama că pur şi simplu nu sunt făcut pentru o asemenea slujbă.

  Kumiko se uita la mine prin oglindă. Am continuat: i

  — Faptul că ştiu ce nu vreau să fac nu înseamnă că ştiu ce; vreau să fac. Cred că aş putea face orice dacă mi s-ar cere, dar nu-mi trece prin minte nici măcar un singur lucru pe care aş vrea să-l fac cu adevărat. Asta e problema cea mare şi nu-i găsesc rezolvarea.

  — Păi, dacă te-ai plictisit de avocaţi şi de legislatură, nu te mai gândi la asta, spuse Kumiko punând jos prosopul şi îndre tându-se spre mine. Lasă-l naibii de examen de barou. Nu mai agita atâta cu găsirea unei slujbe. Dacă nu ţi-e clar ce vre: să faci, aşteaptă până te lămureşti. Ce-i rău în asta?

  Am dat din cap.

  — Am vrut să mă asigur că am reuşit să-ţi explic exact simt.

  — Mi-e clar, zise ea.

  M-am dus la bucătărie şi mi-am spălat paharul. A venit ea şi s-a aşezat la masă.

  — M-a sunat fratele meu în după-amiaza asta.

  — Şi?

  — Vrea să intre în cursa electorală. Zicea că tocmai s-a hotărât să candideze.

  — Să candideze? Am întrebat eu şocat. Nici nu mi-am mai găsit cuvintele câteva momente. Candidează pentru Dietă?

  — Da. I s-a cerut să ia locul unchiului meu din Niigata.

  — Credeam că locul unchiului tău îl va lua fiul său. Parcă vărul tău avea de gând să renunţe la postul de director în compania Dentsu şi să se întoarcă la Niigata, nu?

  Kumiko se curăţa în urechi.

  — Da, aşa plănuise iniţial, dar vărul meu nu vrea să renunţe la companie pentru că îi place ceea ce face. În plus, nu vrea să plece din Tokyo unde îşi are şi familia. Nici prin cap nu-i trece să renunţe la o firmă atât de importantă şi recunoscută mondial, ca să se întoarcă la Niigata numai pentru a deveni membru al Dietei. Cel mai mult se opune soţia lui, care nu vrea ca el să-şi sacrifice familia şi să candideze pentru Dietă.

  Fratele mai mare al tatălui lui Kumiko a prins patru sau cinci mandate în Camera Deputaţilor, reprezentând prefectura Niigata. Nu a fost neapărat o persoană importantă, dar cu perseverenţă, tot a ajuns la un moment dat să ocupe un post minor în Cabinet. Acum, din pricina vârstei înaintate şi a bolii de inimă, i-ar fi fost imposibil să mai candideze, ceea ce însemna că cineva trebuia să-i ia locul în circumscripţia electorală respectivă. Unchiul lui Kumiko avea doi fii: pe cel mare nu l-a interesat niciodată politica, aşa că nu-i rămânea decât celui mic să se sacrifice, dar el nu voia.

  — Lumea din prefectura Niigata abia aşteaptă să candideze fratele meu. Ei vor o personalitate tânără, isteaţă, energică, cineva care să fie capabil să candideze mai multe mandate şi să ajungă până la urmă să ocupe un loc important în guvern. Aratele meu este deja o personalitate marcantă şi va câştiga cu siguranţă voturile tinerilor. Este făcut pentru aşa ceva. „robabil că-i va fi mai greu cu localnicii, dar suporterii lui sunt Puternici şi vor avea grijă să iasă lucrurile aşa cum vor ei. Dacă vrea să continue să locuiască la Tokyo, nici asta nu-i o Problemă. Nu trebuie decât să se prezinte la alegeri.

  Eu nu mi-l puteam imagina pe Noboru Wataya membru al Dietei.

  Tu ce părere ai? Am întrebat-o pe Kumiko. ~ Pe mine nu mă priveşte absolut deloc. Poate să devină ertlDni aj Dietei sau astronaut sau orice vrea el. Mi-e totuna.

  — Dar de ce ţi-a cerut sfatul atunci?

  — Nu fi caraghios, spuse ea sec. Nu mi-a cerut sfatul, ştii foarte bine că n-ar face aşa ceva niciodată. A ţinut doar să mă informeze… Ca membră a familiei, trebuia să ştiu ce gânduri are.

  — Aha! Dar dacă el candidează pentru Dietă, nu va fi nici o problemă că e divorţat şi că acum este necăsătorit?

  — Habar n-am, spuse Kumiko. Eu nu ştiu mare lucru despre politică şi alegeri, chiar nu mă interesează, dar sunt absolut convinsă că nu se va recăsători. Cu nimeni. N-ar fi trebuit să se căsătorească nici prima oară pentru că nu era ţelul lui în viaţă. Pe el îl interesează cu totul altceva decât pe tine sau pe mine. Ştiu sigur lucrul acesta.

  — A, da?

  Kumiko a înfăşurat într-un şerveţel cele două beţişoare cu care-şi curăţase urechile şi le-a aruncat la coş. A ridicat apoi ochii şi m-a fixat cu privirile.

  — L-am văzut odată masturbându-se. Am deschis uşa şi am rămas cu gura căscată.

  — Şi ce-i cu asta? Toată lumea se masturbează.

  — Nu, nu înţelegi, spuse ea oftând. S-a întâmplat la vreo doi ani după ce a murit sora mea. Cred că el era student, iar eu prin clasa a patra primară. Mama nu se hotărâse dacă să arunce lucrurile surorii mele sau să le pună de o parte ca să| le port eu când o să mai cresc. Până la urmă a decis să le' păstreze şi le-a băgat într-o cutie, în dulap. Fratele meu le-a] scos de-acolo şi se masturba în timp ce le mirosea. -;

  Am rămas perplex.

  — Eram mică atunci şi nu prea ştiam eu mare lucru despre-i sex. Chiar nu mi-am dat seama atunci ce făcea, dar pot să-ţf spun că-mi amintesc şi acum că m-a şocat poziţia în care l-a: văzut. A fost ceva ce eu n-ar fi trebuit