Cărți «Reversul istoriei. Eseu despre opera lui Mircea Eliade citește cărți de top online gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:
117 Dan Petraşincu făcea în 1934 observaţii foarte interesante: „Pentru a reveni la noi, să descindem în lumea eroilor din ultimul roman al dlui Mircea Eliade, Întoarcerea din Rai, roman care, repet, a creat, pe plan spiritual, documentul cel mai fidel al dezechilibrului tinerei generaţii. Ceea ce pentru roman este obscur, în cartea asta, pentru ideea ei este cum nu se poate mai clar, precizată această tragedie a omului modern biruit dee cel antic, a spiritului einştenian biruit de cel euclidian. Adică tocmai acea turburare de sensuri fatale în atitudinile ce se rezumă în: a muri acum sau mai târziu. Iată cheia cărţii şi a titlului. Ce înseamnă Întoarcerea din Rai? Cred că întoarcerea de la Viaţă, în înţelesul că toţi eroii îi întorc spatele pentru a se da morţii. (…) Se va vedea astfel că pe când D-sa crede în valori, în neoclasicism şi specific românesc (…) eroii D-sale sunt toţi nişte destructivi tip Emil Cioran, care sfârşesc prin sinucidere sau resemnare în inactivitate, în laşitate. […] Văd semnul cel mai caracteristic al aceste noi mistici în eroii lui Malraux. Ei sunt cei dintâi eroi ai acestei epoci care suferă de-o resemnare violentă. Ei mor cu toţii din dragoste intensă de viaţă, mor pentru a depăşi moartea, pentru ca prin deznădejdea lor total distructivă să creeze un nou scop, o nouă mistică. Dispreţul de trup naşte acum nu din creştinism ca altădată. Sunt martiri creştini ai spiritului. Nu ar fi frumos să avem o nouă Biblie, un al doilea Nou Testament cu un astfel de titlu: creştinismul spiritului? Dar eroii lui Malraux suferă încă de ceva mic. Ei poartă în suflete nostalgia clasicismului. Pentru a realiza adevăratul neoclasicis trebuie să extirpăm din noi această nostalgie. Misticismul noului scop, cu această bubă ascunsă a trecutului, este incomplet. El va fi copt pentru marea feerie a viitorului numai în momentul când vom avea curajul să ne credem cu toţii nişte Supraoameni, fără a uita însă că şi Supraomul e o maimuţă.“, Dan Petraşincu, „O mistică necesară“, în Litere, II, nr. 8, aprilie 8-15, 1934, p.1, apud Mircea Handoca, editor, „Dosarul“ Eliade, vol. III, ed. cit., pp. 178-179.
118 Vezi G.W.F. Hegel, Fenomenologia Spiritului, „B. Libertatea conştiinţei de sine; stoicism, scepticism şi conştiinţă nefericită“, pp. 115-132, Editura Academiei RSR, 1965.
119 Mircea Eliade, Întoarcerea din Rai, p. 36, Garamond, 1995.
120M. Blecher, Vizuina luminată, Cartea Românească, Buc., 1971, p. 15.
121 Pompiliu Constantinescu, Întoarcerea din rai, op.cit., în Mircea Handoca, editor, „Dosarul“ Eliade, vol. II, p. 241.
122 Vezi Anton Holban, Pseudojurnal, Corespondenţă, acte, confesiuni, ediţie îngrijită de Ileana Corbea şi N. Florescu, prefaţă şi note de Nicolae Florescu, Minerva, Buc., 1978, p. 145. În aceeaşi scrisoare notează: „Pensiunea d-nei Pipersberg de H. Bonciu e admirabilă.“
123 Pompiliu Constantinescu, op.cit., p. 239.
124 Petru Comarnescu, „Mircea Eliade, un romancier al exasperării“, Vremea, 23 aprilie 1934, în op.cit., pp. vol. I, 76-79.
125 Ibidem, p. 79.
126 Întoarcerea din rai, ed. cit., p. 148.
127 Şerban Cioculescu, „Întoarcerea din rai“, Adevărul, 11 martie 1934, în Mircea Handoca, op.cit., vol. III, pp. 34-39.
128 Eliade scrie în Memorii despre ideea şi primul proiect al romanului: „Apoi, brusc, pe la mijlocul lui iunie, am simţit că trebuie să scriu un roman. Îl numisem la început Victorii, apoi Petru şi Pavel. Se deosebea de tot ce scrisesem până atunci. […] Aparent, era istoria unei familii: Francisc Anicet şi cei doi băieţi ai lui, Petru şi Pavel. În realitate, voiam să scriu istoria a două generaţii – generaţia războiului şi cea care îi urmase, „generaţia tânără“, pe care o exaltasem cu trei-patru ani mai înainte în articolele mele din „Cuvântul“.“ Mai târziu va nota: „Hotărâsem să reiau Petru şi Pavel, intitulat acum Întoarcerea din Rai, Era povestea lui Pavel Anicet, pe care deşi atât de diferit de mine, îl înţelegeam:
