– La naiba. E prăsila.

– Da, sigur.

– Te îndoiești de mine? Singurul lucru pe care familiile îl prețuiesc mai mult decât orice este o abilitate psihică puternică. Asta e ceea ce am folosit pentru a ne menține poziția. Televederea care poate vedea ce pun la cale rivalii noștri în interiorul unei ceți de izolare, o mână a treia suficient de puternică pentru a ne proteja, precum și alte câteva mici talente utile, de asemenea. Prețuim trăsătura asta mai presus de oricare alta la un partener. Asta e ceea ce hrănește descendența fiecărei familii. Și acum ai ieșit din sălbăticie și ai venit la oraș tu, un băiat simplu de la țară, cu puterea a mai mult de o duzină de fii de familie la un loc. Noi te vrem, Mergătorule-Pe-Apă. Vrem ceea ce conțin astea. Degetele i s-au închis mai tare, cu vârfurile unghiilor ascuțite pe scrotul lui.

Edeard rămase foarte nemișcat. Își trecu limba peste buze în timp ce ea îl ținea la pragul durerii.

– Bine, am înțeles acum.

– Bun băiat. Așa că mă căsătoresc cu tine. Îi zâmbi și se întinse provocator. Vocea ei torcea, rezonându-i în cap. Vei obține acest corp magnific ori de câte ori dorești și în orice mod dorești. Și ai descoperit deja cât de bine va fi pentru tine. Sunt tot ceea ce poate visa un bărbat. Nu-i așa?

Felul în care vorbea era zeflemitor, provocator.

– Da.

N-o putea minți. Aceeași voce răgușită îl îmboldise pe tot parcursul nopții. Îi vorbea în mod direct animalului din adâncul lui, trezindu-i dorințele cele mai rușinoase. Cu toate acestea, ea era cea care le sugera, bucurându-se la cât de urât se puteau comporta corpurile lor. Ideea de fiecare noapte, pentru tot restul vieții sale, petrecută la fel ca aceasta, aprindea o febră în interiorul lui. S-ar fi luptat cu fiecare bandit de pe Querencia pentru a obține asta.

– O să-ți cedez, i-a promis ea docilă. Vei concepe o grămadă de fetițe minunate în mine. Ele vor alerga în jurul conacului și vor trăi o viață de lux și te vor face atât de incredibil de fericit, în timp ce tu vei scoate gunoiul afară din oraș și vei urca până la scaunul de Conetabil-Șef. Asta ziua, a promis ea tachinându-l.

– Și noaptea?

Zâmbetul lui Ranalee se înmuie. Își slăbi ușor mrejele. Buzele ei erau acum atât de aproape, încât îi periau urechea.

– Voi aduce o mulțime din fiicele minore din oraș în patul nostru. Acum își strecură mâna în sus pentru a-i apuca membrul tare ca piatra. Edeard zâmbea în extaz total în timp ce ea îi direcționa imaginația spre satisfacția pe care masculinitatea lui o putea obține pentru el. Fiecare dintre ele arzând de dorința de a-ți naște o fiică. Și vor plăti pentru a-și împlini dorința din nou.

– Da, a gemut extatic.

– Fete frumoase. Fete tinere. Fetele, cum ar fi Kristiana, s-au căsătorit pentru a egala non-entitățile din clasa negustorilor sau miliției – verii noștri de la țară. Ele vor avea fiice care vor continua să se căsătorească cu următoarea generație de primi fii. Fiecare familie va lupta pentru ei. Își supse obrajii gânditoare, dintr-odată devenind jucăușă. Poate voi reuși să negociez un procent de zestre, ca parte din taxa ta de armăsar.

Edeard a fost brusc tulburat de o imagine a doamnei Florrel, pe care trebuie s-o fi lăsat să se strecoare în afară. Ranalee râse triumfător.

– Ea! Da, de aceea a fost atât de căutată, are un psihic uimitor de puternic. Sunt a patra generație care coboară din ea. Și nu-l uita nici pe Rah.

– Rah!

– De ce crezi că fiecare Mare Familie pretinde că descinde din el? De fapt așa este. O a treia mână suficient de puternică pentru a tăia prin peretele de cristal al orașului, cine nu ar vrea asta?

– N-am știut nimic din toate astea, a spus el încet.

Avea atât de mult sens, acum când îi explicase ea.

– Peste trei generații, urmașii tăi vor conduce Makkathranul. Asta înseamnă mai puțin de o sută de ani, Mergătorule-Pe-Apă. Și atunci vei fi rege în toate, cu excepția numelui. Gândește-te ce poți realiza cu o astfel de putere.

– Le voi distruge, a spus el, dornic acum când ea îi deschisese ochii la atât de multe oportunități. Voi distruge bandele. Orașul va recâștiga tot ce a pierdut din vremea lui Rah. Lorzii Cerului vor veni din nou să ne ducă la Marea lui Odin.

– Voi merge acolo cu tine.

– Da, împreună!

– Așa cum este în această noapte, așa va fi întotdeauna pentru tine. Mă dedic acestei cauze. Plăcerea ta va fi fără sfârșit. Se ridică deasupra lui, cu fața strălucind triumfătoare în lumina liniștită a lumânărilor. Acum vei celebra unirea noastră, i-a spus ea, șoapta ei umplând camera într-un crescendo. Mintea lui Edeard își pierdu concentrarea, în timp ce trupul i se supunea cererilor ei. Era pierdut între extaz și delir.

– În această seară îmi vei da prima noastră fiică, a decretat Ranalee.

Edeard râse extatic.

– Să sperăm că este o fiică.

Lacrimi de bucurie îi curgeau din ochi.

– Asta va fi. Toate vor fi. Orice fată știe cum.

– Cum?

– Cum să aibă grijă de un inconvenient de genul ăsta. Acestea trebuie să fie fete.

– Dar băieții…

– Nu pot exista băieți. Ei nu au nicio valoare. Familiile practică primogenitura, în afară de ciudații jenanți precum Culverits. Deci, fiicele tale se pot căsători direct în linia principală de descendență a unei familii.

– Ce? Gândurile i se învârteau ca un turbion în timp ce panica îi contamina plăcerea fizică. Ce?

– Embrionii nu sunt oameni, croncăni ea. Nu la stadiul în care sexul lor devine evident. Nu este nici măcar un disconfort pentru mine. Nu te mai gândi.

– Ce? Nu!

– Relaxează-te,