uşă, voia probabil să vadă dacă mai exista lumea. Simţind răcoarea aerului, camerista aminti temătoare, N-avem voie să ieşim, soldaţii sunt afară, iar oarba cu insomniile spuse, Ar fi mai bine, am fi moarte într-o clipă, aşa ar trebui să fim toate, moarte, Noi, întrebă recepţionera, Noi, toate, toate cele care suntem aici, cel puţin am avea motivul cel mai bun de a fi oarbe. Niciodată nu pronunţase atâtea cuvinte în şir de când fusese adusă. Soţia medicului spuse, Să mergem, va muri doar cine va trebui să moară, moartea alege fără să anunţe. Au trecut prin uşa care dădea spre aripa stingă, au luat-o pe coridoarele lungi, femeile din primele două saloane ar putea, dacă ar vrea, să le spună ce le aşteaptă, dar stăteau ghemuite în paturile lor ca nişte animale bătute, bărbaţii nu îndrăzneau să le atingă, nu încercau nici măcar să se apropie, ele s-ar fi pornit să ţipe.

  Pe ultimul coridor, în fund, soţia medicului văzu un orb care stătea de santinelă, ca de obicei. Trebuie să le fi auzit paşii târşâiţi, dădu de veste, Vin, vin. Dinăuntru ieşiră strigăte, nechezaturi, râsete. Patru orbi înlăturară repede patul pus ca barieră la intrare, Repede, fetelor, intraţi, intraţi, suntem cu toţii ca nişte cai nărăvaşi, o să vă îndestulaţi, spunea unul. Orbii le înconjurară, încercau să le pipăie, dar se dădură înapoi, poticnindu-se, când şeful, orbul cu pistolul, zbieră, Eu aleg primul, să vă intre în cap. Ochii tuturor bărbaţilor căutau nerăbdători femeile, câţiva îşi întindeau mâinile lacome, dacă, în zbor, atingeau vreuna, ştiau în sfârşit încotro să privească. Pe culoarul dintre paturi, femeile stăteau ca soldaţii la paradă, aşteptând să fie trecute în revistă. Şeful orbilor, cu pistolul în mână, se apropie, agil şi grăbit ca şi cum, cu ochii pe care-i avea, putea să vadă. îşi puse mâna liberă pe oarba cu insomniile, care era prima, o pipăi în faţă şi în spate, fesele, sânii, între picioare. Oarba se puse pe ţipat şi el o împinse, Nu faci doi bani, curvo. Trecu la următoarea, care era cea care nu se ştie cine e, acum pipăia cu amândouă mâinile, îşi băgase pistolul în buzunarul de la pantaloni, Uite că asta nu-i deloc rea, si, pe dată, trecu la soţia primului orb, apoi la recepţionera, apoi la cameristă, exclamă, Băieţi, muierile astea sunt chiar bune. Orbii nechezară, tropăiră, Să ne punem pe treabă, se face târziu, au zbierat câţiva, Linişte, spuse cel cu pistolul, mai întâi lăsaţi-mă să văd cum sunt celelalte. O pipăi pe fata cu ochelari negri şi scoase un fluierat, Oho, am tras lozul cel mare, de soiul ăsta n-am avut noi parte până acum. Aţâţat, continuând s-o pipăie pe tânără, trecu la soţia medicului, şi fluieră din nou, Asta e una coaptă, dar pare şi ea o muiere straşnică. Le trase la sine pe cele două femei, aproape că îi curgeau balele rostind, Le iau pe astea două, după ce termin, vi le pasez. Le târî în fundul salonului, unde erau îngrămădite lăzile cu mâncare, pachete, cutii metalice, o cămară care ar fi putut aproviziona un regiment. Toate femeile ţipau, se auzeau lovituri, plesnituri, ordine, Tăceţi din gură, curvelor, târfele astea sunt toate la fel, tot timpul se pun pe zbierat, Dă-i cu forţă, c-o să tacă, Las' să-mi vină mie rândul şi o să vedeţi că mai vor, Mişcă-te odată, nu mai rezist nici un minut. Oarba cu insomniile urla de disperare sub un orb gras, celelalte patru erau înconjurate de bărbaţi cu pantalonii în vine care se îmbrânceau unii pe alţii ca hienele în jurul unui hoit. Soţia medicului se afla lângă patul unde fusese târâtă, stătea în picioare, cu mâinile crispate pe barele patului, văzu cum orbul cu pistolul trase şi sfâşie fusta fetei cu ochelari negri, cum îşi coborî pantalonii şi, ghidân-du-se cu degetele, ţinti sexul fetei, cum împinse şi forţă, auzi horcăitul, obscenităţile, fata cu ochelari negri nu spunea nimic, deschise gura doar ca să vomite, cu capul într-o parte, cu ochii spre cealaltă femeie, el nu-şi dădu seama ce se întâmplă, mirosul vomei se simte doar când aerul şi tot restul n-au acelaşi miros, în sfârşit, bărbatul îşi scutură tot trupul, împinse violent de trei ori parcă ar fi bătut trei piroane, gâfâi ca un porc gâtuit, terminase. Fata cu ochelari negri plângea în tăcere. Orbul cu pistolul îşi retrase sexul care încă picura şi spuse cu glas şovăielnic, întinzându-şi braţul spre soţia medicului, Nu fi geloasă, mă ocup acum şi de tine, apoi urcând tonul, Hei, băieţi, puteţi să veniţi s-o luaţi pe asta, dar purtaţi-vă cu grijă, s-ar putea să-mi mai trebuiască. Jumătate de duzină de orbi năvăliră pe culoarul dintre paturi, o înşfăcară pe fata cu ochelari negri, o duseră aproape târâş, Eu primul, eu primul, spuneau toţi. Orbul cu pistolul se aşezase pe pat, sexul fleşcăit era pus pe marginea saltelei, pantalonii răsuciţi pe glezne. Aşază-te aici în genunchi, între picioarele mele, spuse. Soţia medicului se lăsă în genunchi. Suge, porunci el, Nu, spuse ea, Ori sugi, ori te bat, şi nu primeşti mâncare, spuse el, Nu te temi c-o să ţi-1 retez cu dinţii, întrebă ea, N-ai decât să încerci, mâinile mele sunt pe gâtul tău, te sugrum înainte să-mi dea sângele, răspunse el. Apoi, îţi recunosc vocea, Şi eu faţa, Eşti oarbă, nu poţi să mă vezi, Nu, nu pot să te văd, Atunci, de ce spui că-mi recunoşti faţa, Pentru că vocea asta nu poate să aibă decât o singură faţă, Suge, şi gata cu vorbele simandicoase, Nu, Ori sugi ori la tine în salon niciodată n-o să mai intre o fărâmă de pâine, du-te să le explici că nu mănâncă pentru c-ai refuzat să mă sugi, şi vino înapoi să-mi povesteşti cum a fost. Soţia medicului se aplecă înainte, cu vârfurile degetelor de la mâna dreaptă apucă sexul lipicios al bărbatului, mâna stingă se sprijinea de podea, îi atinse pantalonii, îi pipăi, simţi duritatea metalică şi rece a pistolului, Aş putea să-1 omor, se gândi. Nu putea. Cu