ai dori tu, atunci ar trebui să se schimbe până la a fi de nerecunoscut. Nu am nimic împotrivă, pentru că aș fi în fruntea acestor schimbări. Dar schimbarea radicală trebuie să vină din interior. Știi cum trebuie să se întâmple acum. Sângele tău trebuie să se răspândească, ducând cu el dorința ta.

– Pot schimba lucrurile de acolo de unde mă aflu.

– Nu, a spus ea cu asprime. Modificarea impusă de un străin este o amenințare externă, singurul lucru care ar putea uni tot Makkathranul. Familiile, oamenii obișnuiți, chiar și bandele s-ar uni pentru a te învinge.

– Toate aceste grupuri vor ca eu să câștig, pentru a-i scăpa de bande și de corupție. Asta le-ar permite să prospere.

– Vor să scape de bande, asta-i tot. Nu poți face asta, nu fără ajutor din partea ordinii stabilite, sunt țesute prea strâns în străzile și în canalele noastre pentru ca tu să le poți stârpi. Consiliile și Breslele nu te vor ajuta dacă nu te angajezi din toată inima să le sprijini. Nu ai de ales. Subconștientul tău știe asta. Ți-am văzut toate gândurile slabe în seara asta.

– Deci tu ești calea ușoară?

Ranalee își plimbă privirea lascivă de-a lungul corpului său gol.

– Pofta pentru putere nu a fost singura pe care ai expus-o. Toți bărbații sunt până la urmă la fel. M-am bucurat de partea asta la fel de mult ca tine.

– Refuz să joc un asemenea joc cu tine.

– Idiot, a oftat ea cu dezgust, și își întinse un braț. Mâna a treia îi pescui din dulap un halat lung care alunecă prin aer spre ea. Dar copiii noștri oricum nu și-ar fi moștenit niciodată inteligența de la tine, nu-i așa?

Edeard coborî din pat, simțindu-se intolerabil de obosit. Era, de asemenea, dezgustat de sine însuși, pentru că știa că o parte din noapte era adevărată. Puterea ei insidioasă declanșase ceea ce se afla în el.

– Ar putea fi deja prea târziu pentru tine, îl zeflemisi ea.

El își recuperă lenjeria.

– Ce vrei să spui?

Ea se bătu cu mâna pe burtă.

– Sunt la momentul potrivit al ciclului, iar tu cu siguranță ai livrat în mod adecvat. Voi fi o mamă foarte bună. Îl voi păstra chiar dacă e băiat. Va putea începe să se înmulțească în puțin peste un deceniu. Un rival pentru tine. Îi zâmbi pentru a-i oferi maximum de suferință.

Inima lui Edeard tresări. Avea un flacon de suc de vinak în bagaje. Fusese atât de disperat să o ducă în dormitor încât nu îl folosise. Ea nu i-a lăsat timp. Totul în mod deliberat, știa acum.

Prostule! Are dreptate, chiar nu ești decât un țăran înapoiat!

Ranalee îi surprinse tulburarea și râse. A treia mână a lui Edeard o cuprinse și o izbi de tavanul baldachinului. Ochii ei s-au mărit din pricina șocului când a constatat că nu putea respira. Sub ea, Edeard își trase cămașa pe el, luându-și timp și fără să se uite în sus.

– Îmi lipsesc cunoștințele tale în privința uciderii nenăscuților, a spus el calm. Așa că ar trebui să te elimin pe tine pentru a mă asigura că nu se va naște niciodată ca să ducă viața pe care o ai în vedere pentru el sau ea. Își slăbi o fracțiune strânsoarea și Ranalee trase o gură de aer prețios.

– Ești prea slab, șuieră ea furioasă.

– Uneori, trebuie să faci ceea ce e greșit pentru a putea face ceea ce e bine. Îi dădu drumul.

Ranalee se prăbuși pe patul mare, lovindu-se dur de saltea. Se zbătu să se adune și îl găsi pe Edeard aplecat peste ea. Începu să tremure văzându-i expresia de pe față și auzindu-i timbrul gândurilor.

– Nu ar trebui să vorbești cu atâta nonșalanță despre moarte și ucidere, i-a spus el. Nu acelora dintre noi care au ucis și care vor ucide din nou.

– Vei muri singur cu visurile frânte, a strigat ea sfidător.

– Dacă ești gravidă, mă vei informa și voi crește eu copilul.

Și-a tras cizmele și a ieșit în noapte, lăsându-și bagajele (inclusiv șosetele) în cabană.

Drumul spre Makkathran a fost lung și mizerabil. Singur doar cu el însuși drept companie, a fost nevoit să se confrunte cu aspecte ale psihicului său pe care nu le admira deloc. A examinat din nou și din nou propunerea lui Ranalee. Bănuia că s-ar putea să aibă dreptate că era imposibil să distrugă bandele din Makkathran. Dulce Madona, oare asta a fost propunerea despre care mi-a vorbit Finitan? Nu poate fi asta. Nu se poate.

Cât de dor îi era de înțelepciunea lui Akeem. Doar o ultimă întrebare pentru bătrânul său Maestru. Când își imagină fața lui ridată și bună, vechiul său Maestru clătina din cap, cu exasperarea aceea a lui amuzată cu care îi întâmpina atât de numeroasele nebunii din ucenicie, ca și cum ar fi spus „știi deja răspunsul“.

Când zorii au apărut în cele din urmă și Edeard s-a rugat de un fermier să-l ia în căruța pe care o conducea la piață, hotărârea lui era deja luată. Îi va ataca pe Ivarl și bandele lui în felul său. Și-a oferit în felul acesta o victorie asupra naturii întunecate ascunse în sufletul său. Acum, uitându-se de-a lungul tunelului puternic luminat, care părea să meargă la nesfârșit pe sub oraș, Edeard știa că avea de făcut încă o călătorie lungă, singur spre acasă.

– Chiar va trebui să obțin ajutor pentru a face față acestor ticăloși, a decis el obosit.

Nici tunelul, nici orașul nu i-au răspuns. A ridicat din umeri și s-a ridicat din nou în picioare. Nu a fost chiar așa de dureros ca data trecută. A privit într-o parte, apoi în cealaltă. Nu era absolut nicio diferență între ele. În amândouă direcțiile tunelul se extindea până la un punct, unde dispărea din vedere. Și tăcerea era pe punctul de a-l copleși. Era