Curînd se simţiră cîteva vibraţii prevestitoare în învelişul lui Nautilus, Apoi se auzi cum pîrîie calcarul recifelor.

La ora două şi treizeci şi cinci de minute, căpitanul Nemo apăru în salon. De cum mă văzu, îmi spuse:

— Plecăm.

L-am privit neîncrezător.

— Am dat ordin să se deschidă panourile, adăugă el.

— Şi cu papuaşii ce facem ?

— Cu papuaşii? Căpitanul Nemo ridică nepăsător din umeri.

— Vor pătrunde în interiorul vasului.

— Pe unde ?

— Prin panourile deschise.

— Domnule Aronnax, spuse liniştit căpitanul Nemo, nu se intră atît de uşor prin panourile lui Nautilus, chiar dacă sînt deschise. Apoi, văzîndu-mă nedumerit, mă întrebă: Nu înţelegeţi?

— Deloc.

— Bine, atunci veniţi şi veţi vedea.

M-am îndreptat către scara principală. Aici îi găsii pe Ned Land şi pe Conseil, care priveau neliniştiţi cum oamenii echipajului deschid panourile, în timp ce afară răsunau strigătele înspăimîntătoare ale sălbaticilor. În sfîrşit panourile fură deschise. În golul lor se iviră îndată douăzeci de capete ameninţătoare. Dar primul indigen care puse mîna pe rampa scării fu zvîrlit cu putere înapoi, prin nu ştiu ce forţă nevăzută; indigenul o luă la fugă, urlînd şi făcînd nişte salturi de uriaş. Alţi zece care îi luară locul păţiră acelaşi lucru.

Conseil rămăsese înmărmurit. Ned Land, îmboldit de firea sa nestăpînită, sui scara ca să vadă despre ce e vorba. Dar în clipa în care puse mîinile pe rampă, căzu la pămînt ca trăsnit.

— Mii de draci! strigă el. M-a lovit trăsnetul!

Strigătul Iui mă lămuri: de-a lungul scării care ducea spre punte nu era o rampă obişnuită, ci un cablu de metal încărcat cu electricitate. Oricine îl atingea simţea o zguduitură puternică, care ar fi putut fi mortală dacă s-ar fi dat drumul întregii electricităţi din aparate. Astfel, căpitanul Nemo pusese între el şi asediatori o adevărată reţea electrică, pe care nimeni n-o putea trece nepedepsit. În timpul acesta papuaşii o luaseră la fugă, cuprinşi de groază. Noi, abia stăpînindu-ne rîsul, îl împăcăm şi-l fricţionam pe bietul Ned, care, cuprins de furie, înjura ca un diavol.

Dar chiar atunci Nautilus, ridicat de valurile fluxului, se desprinse din recifele de mărgean şi porni. Era clipa exactă, anunţată de căpitan. Elicea bătea apa cu o încetineală plină de măreţie. Apoi viteza se mări puţin cîte puţin şi, înaintînd pe apele oceanului, Nautilus părăsi teafăr şi nevătămat primejdioasele trecători ale strîmtorii Torres.

Capitolul XXIII AEGRI SOMNIA{16}

În ziua următoare, la 10 ianuarie, Nautilus îşi reluă drumul pe sub apă cu o viteză de cel puţin treizeci de mile pe oră. Elicea bătea atît de repede apa, încît era peste putinţă să-i urmăreşti sau să-i numeri bătăile.

La gîndul că electricitatea dădea nu numai mişcare, căldură şi lumină vasului, dar îl şi apăra împotriva atacurilor din afară, făcînd din Nautilus un fel de arcă, pe care nimeni nu o putea atinge fără să fie lovit de trăsnet, mă simţeam cuprins de o admiraţie fără margini atît pentru aparat, cît mai ales pentru inginerul care îl construise. Înaintînd de-a dreptul către apus, la 11 ianuarie am înconjurat Capul Wessel, situat la 135° longitudine şi la 10° latitudine nordică, cap care formează punctul de răsărit al Golfului Carpentaria. Recifele, încă foarte numeroase, se găseau la distanţe mai mari unul de altul şi erau însemnate cu deosebită precizie pe hartă. Nautilus feri cu uşurinţă stîncile Money, la babord, şi recifele Victoria la tribord, aflate la 130° longitudine pe paralela a zecea, pe care o urmam fără abatere.

La 13 ianuarie, pătrunzînd în Marea Timor, Nautilus ajunse în insula cu acelaşi nume, situată la longitudinea 122°. Insula Timor are o suprafaţă de o mie şase sute douăzeci şi cinci leghe pătrate şi e condusă de către rajahi. Prinţii aceştia susţin că se trag din crocodili, adică din cea mai înaltă spiţă din care, după părerea lor, ar putea să descindă o fiinţă omeneasca. Aşa se face că numiţii strămoşi solzoşi mişună în rîurile insulei şi li se arată o cinste deosebită. Sînt ocrotiţi, răsfăţaţi, linguşiţi, hrăniţi, dîndu-li-se uneori chiar fete tinere; şi vai de străinul care ar îndrăzni să se atingă de reptilele sfinte!

Dar Nautilus n-a avut de-a face cu ele, fiindcă insula Timor nu s-a zărit decît o clipă, la amiază, cînd secundul lua poziţia soarelui. Tot pentru o clipă am zărit şi mica insulă Rotti, care face parte din acelaşi grup. Femeile de acolo sînt vestite pentru frumuseţea lor, pe toate pieţele malaeze.

Din dreptul insulei Rotti, Nautilus îşi schimbă direcţia, ca latitudine, îndreptîndu-se spre sud-vest, către Oceanul Indian. Încotro avea să ne ducă bunul plac al căpitanului Nemo? Va urca spre coastele Asiei ? Se va apropia de coastele Europei ? Nu prea credeam că va face asta, deoarece ştiam că fuge de continentele populate. Va înconjura Capul Bunei Speranţe, apoi Capul Horn şi o va lua spre Polul Sud? Se va întoarce oare în apele Pacificului, unde Nautilus putea să navigheze nestingherit? Viitorul avea să ne arate.

La 14 ianuarie eram departe de orice ţărm. Trecuserăm pe lîngă stîncile Cartier, Hibernia, Seringapatam şi Scott, ultimele bucăţi de pămînt, după care apa e atotstăpînitoare. Nautilus îşi încetini mersul şi începu să înainteze într-un fel plin de toane, cînd la suprafaţa apei, cînd pe sub apă. În această parte a călătoriei, căpitanul Nemo făcu experienţe interesante, măsurînd diferitele temperaturi ale mării la mai multe adîncimi. În mod obişnuit, măsurătorile se fac cu instrumente destul de complicate, care mai totdeauna dau rezultate îndoielnice, fie că e vorba de sonde termometrice a căror sticlă se sparge adesea sub presiunea apei, fie că e vorba de aparate bazate pe variaţia rezistenţei metalelor sub acţiunea electricităţii, care nici ele nu sînt prea exacte. Rezultatele astfel obţinute nu pot fi controlate cu precizie. Căpitanul Nemo folosea cu totul alte metode. Cobora el însuşi în adîncuri, iar termometrul pus astfel în legătură directă cu diferite straturi de apă îi arăta temperatura de îndată şi fără greş. Fie supraîncărcînd rezervele, fie coborînd oblic cu ajutorul planurilor înclinate. Nautilus atingea, una după alta, adîncimile de trei, patru, cinci, şapte, nouă şi zece mii de metri. Rezultatul măsurătorilor arăta că marea are o temperatură