– Puţin probabil, dar, desigur, nu ştiu.

– Atunci cum poţi trăi cu tine însuţi?

– Cred că este improbabil să fac ceva de genul ăsta. Dacă mi-ai cere s-o fac acum, n-aş face-o. Înseamnă că nu aş fi fost de acord să o fac nici înainte ca memoria mea să fie eliminată complet.

– Memoria ta completă. Corrie-Lyn gustă ideea cu aceeaşi grijă cu care încercase din fructul albastru. Oricine acceptă să-i fie ştearsă memoria doar pentru a obţine un contract ilegal înseamnă că a ajuns la o limită. Şi tu mai omori şi oameni. Eşti bun la asta.

– Software-ul meu de luptă a fost mai bun decât al lor. Iar ei vor fi re-vieţuiţi. Prietenul tău, căpitanul Manby, a plecat probabil deja în căutarea noastră. Gândeşte-te cât de motivat este acum, datorită mie.

– Fără amintiri nu poţi şti care este adevărata ta personalitate.

Aaron se întinse după pâinea prăjită.

– Şi cu asta vrei să spui că…?

– Pentru numele lui Ozzie, asta nu te deranjează sub nicio formă?

– Nu.

Ea clătină din cap surprinsă.

– Ăsta trebuie să fie un sentiment artificial.

– Încă o dată, şi ce-i cu asta? Mă face eficient în ceea ce fac. Realinierea trăsăturilor de personalitate este o procedură utilă în re-viaţă. Dacă vrei să fii un tip bun pentru management, atunci fă să-ţi fie modificate structurile neuronale astfel încât să ai încredere şi agresivitate.

– Alege-ţi o vocaţie şi mulează-te pentru a i te potrivi. Grozav, cât se poate de uman.

– Haide, acum, care este definiţia ta pentru „om“ în zile acestea? Înaltă? Avansat? Naturali? Şi ce părere ai despre Stup? Havenul lui Huxley a menţinut o societate strict reglementată timp de aproape o mie cinci sute de ani, fiecare membru al ei fiind programat prin determinare genetică şi încă se întăresc cu o populaţie sănătoasă şi fericită. Şi acum spune-mi, te rog, simplu şi clar, care dintre noi a câştigat rasa umană?

– Nu dezbat evoluţia cu tine. În afară de asta, îmi distragi atenţia de la ceea ce eşti.

– Am crezut că am convenit că niciunul dintre noi nu ştie ce sunt. Asta te fascinează la mine?

– În visele tale perverse!

Aaron rânji şi muşcă din pâinea prăjită.

– Deci, care e misiunea ta? întrebă Corrie-Lyn. Ce trebuie să faci, să-i răpeşti pe consilieri Visului Viu?

– Ex-consilieri. Dar nu, nu asta e treaba.

– Deci, ce vrei de la mine?

– Trebuie să-l găsesc pe Inigo. Cred că mă poţi ajuta.

Corrie-Lyn scăpă lingura şi se uită la el neîncrezătoare.

– Cred că-ţi baţi joc de mine.

– Nu.

– Te aştepţi să te ajut? După ce tocmai ai spus?

– Da. De ce nu?

– Dar… se bâlbâi ea.

– Visul Viu încearcă să te omoare. Înţelege că, n-au să se oprească. Dacă nu altceva, măcar noaptea trecută tot îi va face şi mai hotărâţi. Singura persoană rămasă în galaxie care-l poate opri pe dragul tău nou Cleric Conservator este Inigo însuşi.

– Deci, lucrezi pentru lobby-iştii anti-Pelerinaj.

– Nu există nicio garanţie că Inigo va opri Pelerinajul dacă se întoarce. Îl cunoşti mai bine decât oricine. Am dreptate?

Ea dădu din cap exasperată.

– Da. Cred că ai putea avea.

– Atunci, ajută-mă să-l găsesc.

– Nu pot face asta, spuse ea cu o voce scăzută. Cum poţi să mi-o ceri când nici tu nu ştii ce vei face cu el dacă-l găsim.

– Oricine a fost în stare să se ascundă atât de bine nu va fi luat niciodată prin surprindere, chiar dacă reuşim să-i dăm de urmă. Ştie că sunt o mulţime de tipi care-l caută. În plus, dacă aş fi vrut să-l omor, de ce mi-aş fi pierdut timpul vânându-l? Dacă nu e pe scenă, nu-i poate dirija pe actori, nu-i aşa? Deci, dacă îl vreau înapoi, îl vreau înapoi intact.

– Nu ştiu, spuse ea slab.

– Ţi-am salvat viaţa.

Corrie-Lyn îi zâmbi cu viclenie.

– Software-ul care te dirijează mi-a salvat viaţa. A făcut-o pentru că ai nevoie de mine. Sunt opţiunea ta cea mai bună, aminteşte-ţi.

– Eşti alegerea mea numărul unu.

– Mai bine pregăteşte-te să-l fraiereşti pe numărul doi.

– Nici măcar ficatul meu nu ar mai putea suporta încă o noapte în Rakas. Chiar am nevoie de tine, Corrie-Lyn. Şi apoi, tu? Te de ce ai nevoie? Nu vrei să-l găseşti? Nu vrei să afli de ce s-a ridicat şi a plecat lăsându-te şi pe tine şi toate miliardele care au crezut în el? Şi-a pierdut credinţa? Asta a fost tot timpul Visul Viu, nimic mai mult decât un vis?

– Lovitură sub centură.

– Nu poţi face nimic. Nu eşti genul ăsta de persoană. Ştii că Inigo trebuie găsit înainte să înceapă Pelerinajul. Cineva îl va găsi. Nimeni nu poate rămâne ascuns pentru totdeauna, nu în acest univers. Politica pur şi simplu nu va permite acest lucru. Cine vrei să-l găsească?

– Eu… nu pot, spuse Corrie-Lyn.

– Înţeleg. Pot să aştept, cel puţin încă o vreme.

– Mulţumesc.

Îşi lăsă capul în jos şi începu să mănânce din pâinea prăjită, de parcă i-ar fi fost aproape ruşine de hotărârea luată.

Aaron nu a văzut-o timp de aproape trei ore după micul dejun. S-a întors în dormitorul ei şi a rămas acolo. U-amprenta lui a detectat o uşoară utilizare a unisferei. Corrie-Lyn trecea în revistă fişiere cu informaţii standard de la templele Visului Viu din oraş. Avea o idee despre ce căuta ea, un prieten în care puteau avea încredere, ceea ce însemna că lucrurile ar putea înclina în favoarea lui. Dacă puneau piciorul afară, lui