(asta să fie grija inculpatului), nu trebuie să te întrebi dacă e sau nu vinovat, fă cum e bine pentru Organe şi totul va fi grozav. Numai de tine va depinde ca să conduci ancheta într-un mod cât mai plăcut, fără să te oboseşti prea tare, bine ar fi să tragi şi un oarece folos, ori măcar să te distrezi. Şi cum eşti obligat să stai ore în şir pe scaun, brusc ţi-a trecut prin minte o nouă metodă de influenţare! Evrica! Telefonează prietenilor, treci prin cabinete, povesteşte-le, va fi foarte amuzant! Haideţi, băieţi, să încercăm! Pe cine? Căci e plicticos să vezi mereu acelaşi lucru, te plictisesc acele mâini tremurătoare, acei ochi imploratori, acea obedienţă din laşitate. Măcar de s-ar împotrivi vreunul! „îmi plac adversarii puternici! E tare plăcut să le frângi coloana vertebrală!” (Aşa i-a spus anchetatorul leningrădean Şitov lui G. G-v.)

  Şi dacă este atât de puternic că nu cedează nicicum şi toate procedeele tale nu dau nici un rezultat? Eşti furios? Nu căuta să-ţi înfrânezi furia! Este o plăcere nemaipomenită, o încântare, să-ţi dezlănţui furia fără nici o limită! Într-o astfel de stare deţinutul este scuipat în gura deschisă! Şi vârât cu faţa în scuipătoarea plină! (Aşa s-a întâmplat cu Vasiliev la Ivanov-Razumnik.) într-o astfel de stare, preoţii sunt târâţi de părul împletit în coadă! Într-o astfel de stare, inculpatul îngenuncheat este izbit în faţă cu jeturi de urină! După o astfel de furie turbată te simţi cu adevărat bărbat.

  Ori, de pildă, interoghezi „o fată pentru relaţii cu un străin” (Esther R., 1947). După ce îi spui nişte mârlănii, o întrebi: „Da ce, chestia americanului e şlefuită în faţete, precum cristalul, sau cum? Ce-ţi mai trebuia, ale ruşilor nu-ţi ajungeau?” Şi brusc îţi vine o idee: asta o fi învăţat ceva de la străini. Nu scăpa ocazia, asta-i exact ca o delegaţie în străinătate! Şi începi s-o interoghezi cu pasiune: cum? În ce poziţii?… Şi mai cum?… Cu de-amănuntul! Fiecare detaliu! (îmi prinde bine şi mie, şi le povestesc şi băieţilor!) Fata, roşie toată şi cu ochii în lacrimi, îndrăzneşte să spună că asta n-are nici o legătură cu cazul. „Ba are legătură! Vorbeşte!” Şi iată ce înseamnă puterea ta: ea îţi povesteşte cu de-amănuntul, dacă vrei – îţi face şi un desen, dacă vrei îţi arată şi cu trupul, n-are altă ieşire, în mâinile tale se află carcera ei şi condamnarea ei.

  Ai cerut o stenografistă (anchetatorul Pohilko, GB-ul din Kemerovo) ca să noteze interogatoriul. Ţi-au trimis una drăguţă şi tu, numaidecât, îi bagi mâna în sân de faţă cu inculpatul – un băieţel (Misa B., şcolar), nu te jenezi de el, ca şi cum n-ar fi om.

  De fapt, de cine să te jenezi? Dacă îţi plac femeile (cui nu-i plac?), prost ai fi să nu te foloseşti de poziţia ta. Unele vor fi atrase de poziţia ta, altele vor ceda de frică. Ai întâlnit undeva o fată, ai pus ochii pe ea – va fi a ta, nu are ce se face. Ai pus ochii pe nevasta altuia – este a ta, pentru tine e o nimica toată să-i aranjezi bărbatul.

  De multă vreme am un subiect de povestire: Soţia depravată. Insă cred că n-o s-o mai scriu, lată-l. Într-o unitate de aviaţie din Extremul Orient, în ajunul războiului din Coreea, un locotenent-colonel, întorcându-se dintr-o misiune, a aflat că soţia lui se află la spital. S-a întâmplat ca medicii să nu-i ascundă că organul ei genital a fost vătămat ca urmare a unui contact sexual patologic. Locotenent-colonelul s-a repezit la nevaslă-sa şi a făcut-o să mărturisească: vinovatul era un locotenent-major de la Secţia specială a unităţii lor (se pare însă că avusese şi consimţământul ei). Furios la culme, locotenent-colonelul s-a dus numaidecât în cabinetul locotenentului de la Secţia specială, a scos pistolul, ameninţându-l că îl împuşcă. Foarte curând însă, locotenen-lul-major l-a făcut să se plece şi să iasă de la el distrus, nenorocit: l-a ameninţat că îl va trimite să putrezească în cel mai cumplit lagăr, unde se va ruga la Dumnezeu să moară ca să scape de chinuri, l-a ordonat să-şi primească, soţia aşa cum este (se pare că ceva i se dereglase iremediabil), să trăiască împreună, să nu îndrăznească să divorţeze, să nu îndrăznească să se plângă: acesta va fi preţul libertăţii lui! Şi locotenent-colonelul a îndeplinit totul întocmai. (Toate acestea mi le-a povestit şoferul acelui agent de la Secţia specială!)

  Au fost probabil multe cazuri similare: acesta era domeniul cel mai ispititor pentru folosirea puterii! În 1944, un agent al securităţii de stat a obligat-o pe fiica unui general de armată să se mărite cu el, ameninţând-o că altfel îl aruncă pe tatăl ei în închisoare. Fata avea un logodnic, dar, ca să-şi salveze tatăl s-a măritat cu agentul de securitate, în scurta ei căsnicie a ţinut un jurnal de zi, l-a dat iubitului ei, apoi s-a sinucis. S Nu, ca să ştii ce înseamnă, trebuie să trăieşti sentimentul de a fi o caschetă albastră! Orice lucru pe care l-ai văzut este al tău! Orice apartament pe care ai pus ochii este al tău! Orice muiere este a ta! Pe orice inamic îl spulberi din cale! Pământul de sub picioare este al tău! Cerul – albastru!

  — De deasupra ta este al tău!

  ’ aş Cât despre dorinţa de îmbogăţire este patima lor generală. Cum să nu foloseşti asemenea putere şi asemenea lipsă de control ca să te îmbogăţeşti? Trebuie să fii un sfânt!…

  Dacă ne-ar fi dat să aflăm forţa motrice secretă a anumitor arestări, am fi constatat cu uimire că, în cadrul legităţii generale de a băga la închisoare, alegerea particulară cine să fie arestat, sorţii fiecăruia, în trei sferturi dintre cazuri, depindeau de cupiditatea şi spiritul răzbunător al oamenilor, iar jumătate dintre acele cazuri – de rapacitatea NKVD-ului local (fireşte, şi a procurorului, să nu -l lăsăm la o parte).

  Cum a început, de exemplu, călătoria de nouăsprezece ani în Arhipelag a lui Vasili Grigorievici Vlasov?