de-a lungul corpului cilindric, pleca un mănunchi de cabluri izolate, dispărînd în reţeaua de profile metalice din interiorul rachetei. Acolo se găsea aparatura de comunicaţie şi control; bomba în sine nu avea nici o antenă. Rodrigo trebuia numai să taie cele două mănunchiuri de cabluri, şi totul s-ar fi preschimbat într-un metal, inert, incapabil de a face rău.

Deşi exact la asta se aşteptase, părea totuşi prea uşor. Îşi consultă ceasul; chiar dacă-i vor repera din clipa în care ieşise din spatele lui Rama, mercurienii urmau să afle de existenţa lui de-abia în treizeci de secunde. Avea la îndemînă cinci minute sigure, cu o probabilitate de nouăzeci şi nouă la sută pentru timp suplimentar.

Imediat după ce scooterul se opri, Rodrigo îl ancoră de corpul rachetei pentru a consolida structura. Operaţiunea îi luă doar cîteva clipe şi întrucît îşi alesese deja sculele, părăsi imediat şeaua de pilot, prea puţin stînjenit de rigiditatea costumului izolant.

Primul lucru zărit fu o plăcuţă metalică, cu inscripţia

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE ENERGETICA

Secţia D

Bulevardul Apusului, 47

Vulcanopolis, 17464

Pentru informaţii, adresaţi-vă domnului Henry K. Jones.

Rodrigo îşi spuse că, în puţine minute, domnul Jones urma să fie destul de mult solicitat.

Cleştele masiv termină rapid treaba. Tăind primele contacte, bărbatul nu se gîndi cîtuşi de puţin la focurile drăceşti aflate la cîţiva centimetri depărtare. Chiar dacă le-ar fi declanşat involuntar, tot n-ar fi avut timp să le vadă.

Privi iarăşi ceasul; nu trecuse un minut, ceea ce-i indica că totul decurgea conform programului. Putea trece la celălalt cablu apoi… direcţia acasă, sub privirile mercurienilor frustraţi şi furioşi.

Abia începuse lucrul la cel de-al doilea mănunchi de cabluri, cînd simţi o vibraţie slabă în metalul atins. Uimit, privi înapoi, peste masa proiectilului.

În jurul unuia dintre jeturile de reglare a poziţiei dansa strălucirea albastru-violet caracteristică unui propulsor cu plasmă. Bomba se pregătea de deplasare.

Mesajul de pe Mercur suna scurt şi îngrozitor. Sosise la două minute după ce Rodrigo dispăruse dincolo de marginea lui Rama.

COMANDANTULUI LUI ENDEAVOUR DIN PARTEA CONTROLULUI SPAŢIAL DE PE MERCUR, INFERNOVEST. DUPĂ PRIMIREA ACESTUI MESAJ AVEŢI O ORĂ PENTRU A PĂRĂSI VECINĂTATEA LUI RAMA. VĂ SUGERĂM SĂ FOLOSIŢI ACCELERAŢIA MAXIMĂ ÎN DIRECŢIA AXEI DE ROTAŢIE. SOLICITĂM CONFIRMAREA PRIMIRII MESAJULUI TERMINAT.

Norton îl citi cu stupoare, apoi cu mînie. Simţi pornirea copilărească de-a răspunde printr-o radiogramă că întreg echipajul se află în interiorul lui Rama şi că i-ar fi trebuie cîteva ore să-i aducă pe toţi în navă. N-ar fi rezolvat însă nimic; poate doar încercarea voinţei şi nervilor mercurienilor.

De ce se hotărîseră să acţioneze cu cîteva zile înainte de periheliu? Se întrebă dacă nu cumva presiunea opiniei publice devenise prea mare, mercurienii decizîndu-se să pună restul omenirii în faţa unui fait accompli. Ipoteza era improbabilă; o asemenea sensibilitate nu îi caracteriza.

Pe Rodrigo nu-l putea rechema; scooterul se găsea în prezent în umbra lui Rama, rămînînd în afara oricărui contact pînă la reintrarea în cîmpul vizual. Iar lucrul acesta avea sase petreacă abia după reuşita… sau eşecul misiunii.

Era obligat să aştepte. Timp încă mai era: cincizeci de minute. În acest interval gîndi răspunsul pentru Mercur.

Va ignora mesajul recepţionat, să vadă care le va fi următoarea mişcare.

Cînd bomba a început să se mişte, prima reacţia a lui Rodrigo n-a fost de teamă fizică, ci ceva mult mai profund. Considera că universul funcţionează după legi imuabile pe care Creatorul însuşi nu le încălca, cu atît mai mult mercurienii: Nici un mesaj nu putea călători mai iute ca lumina; mai dispunea de cinci minute pînă la replica mercuriană.

Trebuia să fie o simplă coincidenţă, fantastică şi probabil ucigaşă, dar nimic mai mult. Întîmplător, un semnal fusese trimis tocmai pe cînd el părăsea bordul lui Endeavour. În vreme ce scooterul parcursese cincizeci de kilometri, mesajul destinat rachetei străbătuse optzeci de milioane.

Sau poate că era vorba de o schimbare automată a poziţiei, pentru a împiedica supraîncălzirea bombei. Existau suprafeţe unde temperatura atingea o mie cinci sute de grade şi Rodrigo căutase să rămînă cît mai mult posibil la adăpostul umbrei.

Un al doilea propulsor porni, corectînd rotaţia provocată de cel dintîi. Nu, nu era o simplă corecţie termică. Bomba se re-orienta, aţintindu-se către Rama…

Era inutil să se întrebe de ce schimbarea avea loc tocmai atunci. Un lucru totuşi îl favoriza, racheta avea o acceleraţie redusă. Putea să atingă numai 1/10 g şi asta însemna că era posibil să se ţină agăţat de ea.

Verifică legăturile ce fixau scooterul de rachetă şi cordonul de siguranţă al costumului. In el începea să clocotească o mînie rece, întărindu-i hotărîrea iniţială. Manevra aceea nu însemna oare că mercurienii intenţionau să detoneze bomba fără avertisment, condamnînd astfel echipajul lui Endeavour la pieire? Părea incredibil, un act nu numai brutal, ci nebunesc, în stare să ridice întregul Sistem Solar împotriva lor. Ce-i făcuse să ignore solemna promisiune a propriului lor ambasador? Dar indiferent de planul pregătit, acesta nu avea să le reuşească.

Al doilea mesaj de pe Mercur suna la fel cu primul şi sosi după zece minute. Prelungiseră termenul, lui Norton i se oferea o oră. Şi în mod limpede, înainte de a transmite mesajul, aşteptaseră pînă cînd mesajul de pe Endeavour le parvenise.

În prezent intervenea un factor nou, îl văzuseră pe Rodrigo şi aveau cîteva minute ca să acţioneze. Butonul putea fi acţionat, comanda să sosească dintr-un moment în altul.

Trebuiau să se pregătească de plecare. În orice clipă silueta lui Rama, acoperind cerul, putea deveni incandescentă pe margini, strălucind cu o glorie efemeră mai puternic decît soarele.

Cînd porni impulsul principal, Rodrigo era bine ancorat. Acceleraţia încetă după douăzeci de secunde. Bărbatul făcu un calcul mental rapid. Delta V-ul n-avea cum să fie mai mare de cincisprezece kilometri pe oră. Ca să ajungă la Rama, bombei îi trebuia peste o oră. Probabil se apropia ca să asigure o reacţie mai rapidă. În acest caz precauţia era înţeleaptă, numai că îniîrziaseră prea mult.

Deşi perfect conştient de timpul scurs, Rodrigo îşi privi iarăşi ceasul. În clipa aceea,