— Kambili și Jaja, haideți, spuse Papa, ridicându-se. Ne luă strâns în brațe, pe amândoi deodată. Ne sărută pe creștetul capului înainte să spună: Mergeți și faceți-vă bagajele.

Majoritatea hainelor mele erau deja în geantă. Am stat o vreme, uitându-mă la fereastra cu șipcile lipsă din oblon și cu plasa ruptă de țânțari, întrebându-mă ce s-ar întâmpla dacă aș rupe mai tare plasa și m-aș strecura afară.

— Nne. Tușica Ifeoma intră ușor în cameră și-și trecu mâna peste codițele mele împletite. Îmi înmână programul, împăturit în patru, așa cum i-l dădusem.

— Spune-i părintelui Amadi că eu am plecat, că noi am plecat, spune-i rămas-bun din partea noastră, am zis, întorcându-mă. Își ștersese lacrimile de pe față și acum arăta cum o știam, neînfricată.

— Îi voi spune, zise ea.

Îmi ținu mâna într-a ei, în timp ce ieșeam pe ușa din față. Afară, vântul harmattan bătea peste curtea din față, răvășind plantele din grădina circulară, forțând voința și crengile copacilor să se plece, învelind mașinile parcate în și mai mult praf. Obiora ne duse bagajele la Mercedes, unde Kevin aștepta cu portbagajul deschis. Chima începu să plângă; știam că nu voia ca Jaja să plece.

— Chima, o zugo. Îl vei revedea pe Jaja în curând. Va mai veni la noi, spuse tușica Ifeoma, ținându-l lipit de ea. Papa nu spuse „da” ca să întărească ce spusese tușica Ifeoma. În loc de asta, ca să-l facă pe Chima să se simtă mai bine, spuse „0 zugo, ajunge”, îl îmbrățișă și îndesă un teanc mic de naira în mâna tușicăi Ifeoma ca să-i cumpere un cadou lui Chima, ceea ce îi scoase un zâmbet lui Chima. Amaka clipi des în timp ce-și lua rămas-bun și nu eram sigură dacă e de la vântul prăfos sau ca să-și înfrâneze lacrimile. Praful de pe genele ei arăta șic, ca o mascara ciocolatie. Îmi puse ceva împachetat în celofan negru în mâini, apoi se întoarse și fugi înapoi în casă. Mi-am dat seama prin ambalaj că e desenul neterminat cu Papa-Nnukwu. L-am ascuns repede în geantă și am urcat în mașină.

•

Mama era la ușă când am intrat cu mașina în curte. Avea fața tumefiată și zona din jurul ochiului drept era negru-vânătă, de culoarea unui avocado copt. Zâmbea.

— Umu m, bine ați venit. Bine ați venit! Ne îmbrățișă în același timp, îngropându-și capul în gâtul lui Jaja și apoi în al meu. Mi s-a părut atât de mult, mult mai mult decât zece zile.

— Ifeoma era ocupată îngrijind un păgân, spuse Papa, turnându-și un pahar cu apă dintr-o sticlă pe care Sisi o pusese pe masă. Nici măcar nu i-a dus în pelerinaj la Aokpe.

— Papa-Nnukwu a murit, spuse Jaja.

Mama își duse mâna la piept.

— Chi m! Când?

— Azi-dimineață, spuse Jaja. A murit în somn.

Mama își strânse brațele în jurul trupului.

— Ewuu, deci s-a dus să-și găsească odihna, ewuu.

— S-a dus să stea la Judecată, spuse Papa, punând jos paharul cu apă. Ifeoma n-a avut minte să cheme un preot înainte să moară. Poate l-ar fi convertit înainte să moară.

— Poate că nu voia să se convertească, spuse Jaja.

— Odihnească-se în pace! spuse mama repede.

Papa se uită la Jaja.

— Ce-ai spus? Asta ai învățat locuind în aceeași casă cu un păgân?

— Nu, spuse Jaja.

Papa se uită la Jaja, apoi la mine, mișcându-și ușor capul, de parcă ne schimbaserăm cumva la față.

— Mergeți și îmbăiați-vă și coborâți la masă, spuse el.

În timp ce urcam la etaj, Jaja mergea în fața mea și eu mă străduiam să pun picioarele exact pe locul unde și le punea el. Rugăciunea lui Papa înainte de masă a fost mai lungă decât de obicei; îi ceru lui Dumnezeu să-i curețe pe copiii lui, să îndepărteze orice spirit care îi făcuse să-l mintă despre statul în casă cu un păgân.

— Este păcatul prin omisiune, Doamne, spuse el, de parcă Dumnezeu n-ar fi știut.

Am spus „Amin” tare. La cină, aveam fasole cu orez și carne de pui. În timp ce mâncam, m-am gândit că fiecare bucată de carne de pe farfuria mea ar fi fost tăiată în trei, acasă la tușica Ifeoma.

— Papa, poți să-mi dai cheia de la camera mea, te rog? întrebă Jaja, punându-și furculița jos. Eram cam la mijlocul mesei. Am tras adânc aer în piept și am stat așa. Cheile de la camerele noastre fuseseră întotdeauna păstrate de Papa.

— Poftim? întrebă Papa.

— Cheia de la camera mea. Aș vrea să mi-o dai. Makana, pentru că am nevoie de puțină intimitate.

Pupilele lui Papa păreau să azvârle săgeți pe albul ochilor.

— Ce? Pentru ce-ți trebuie intimitate? Ca să păcătuiești împotriva propriului tău corp? Asta vrei să faci? Să te masturbezi?

— Nu, spuse Jaja. Își mișcă mâna și-și răsturnă paharul cu apă.

— Vezi ce au pățit copiii mei? Papa întrebă tavanul. Vezi cum i-a schimbat că au stat cu un păgân, cum i-a învățat la rău?

Am terminat masa în liniște. După aceea, Jaja l-a urmat pe Papa sus. Eu am stat cu mama în camera de zi, întrebându-mă de ce ceruse Jaja cheia. Normal că Papa nu avea să i-o dea niciodată, și el știa asta, știa că Papa nu avea niciodată să ne lase să încuiem ușa de la camera noastră. Preț de o clipă, m-am întrebat dacă Papa are dreptate, dacă faptul că stătusem cu Papa-Nnukwu îl făcuse rău pe Jaja, dacă ne înrăise pe amândoi.

— Te simți altfel după