cu pâine fac tocana gustoasă, mai ales dacă-i mai pui şi o ceaşcă de smântână, dacă ai (vacă) şi o legi de o carne bună şi de o cană de vin „de boltă". Numit în Ardeal şi „Californie", „bolta" e un vinuleţ acrişor, bizar colorat (roze-maro-verde) abia abia întărit, dar plăcut la băut datorită fructuozităţiî. în zonele răcoroase ale cartofilor, această viţă cu coacere precoce, ce se întinde spre soare pe bolţi şi pe pereţii şurii, la adăpost, e, poate, singura soluţie „viticolă" într-o ţară de ţuică (rachiu, palincă, horincă, vinars, ginars), Postul negru în Bucovina înseamnă suprimarea totală a alimentaţiei timp de 7 zile, câte o zi din 7 săptămâni succesive, pentru dovedirea şi pedepsirea răufăcătorilor (hoţi, tâlhari). Persoana credincioasă, de obicei o femeie „iertată", se autoclaustra într-o cameră întunecoasă, petrecea timpul în rugăciuni şi deplină curăţenie trupească şi sufletească.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an")

  IAHNIE DE FASOLE

  500 g fasole boabe 3 cepe

  ~ 100 ml untdelemn 3 morcovi l lingură boia l căpăţână usturoi l lingură oţet aromat cu tarhon câteva fire de tarhon tocat l legătură pătrunjel 200 ml bulion gros de roşii l lingură zahăr l foaie dafin sare, piper, după poftă (care poftă, în post?!)

  1smântână da, dar e opţională – auzi, smântână opţională!)

  Seara:

  • Fasolea grijită bine se pune la înmuiat în multă apă rece

  Dimineaţa

  * Se pune fasolea la fiert o oră jumătate, la foc potrivit, în 3 litri apă cu sare, să scadă

  • Se rad morcovii şi ceapa

  Se călesc în ulei cu boia

  Se sting cu bulion de roşii şi oţet şi un pic de apa fierbinte

  Se toacă usturoiul, tarhonul, pătrunjelul

  Dacă fasolea a fiert (ideal e să fi scăzut suficient cât să fie mai puţin de o jumătate de litru zeamă – dar atenţie să nu se prindă) se adaugă zarzavatul călit, usturoiul, tarhonul, zahărul şi joaia de dafin, sare, piper, şi se lasă să bulbucească vreo zece minute, să se unească toate, dar mestecând des, să nu se ardă

  Se presară pătrunjel, e distinsă; însă dacă o faceţi de frupt, cu smântână, e absolută

  Poţi să bei în post (fraza nu-i pentru militarii în termen), dar asta n-are nici o legătură cu înfrânarea trupului dorit şi înălţarea sufletului. îmi amintesc însă că la Şiret, lângă frontieră, la Frătăuţii Noi, era în postul Sfintei Marii, după fasolea asta am băut cândva o zeamă foarte plăcută, răcoroasă şi acrişoară, care era făcută din suc de afine, suc de mere şi,. zeama de sfeclă roşie! Pornise un pic, cât să pară şi mai proaspătă, şi se potrivea cu fasolica scăzută şi, o să zâmbiţi, cu surâsul luminos de pe faţa unei ucrainiencuţe blonde de vreo zece ani, care scârţâia îngrozitor la o vioară dezacordată, piţigăind „. Maramureş plai cu flori", în admiraţia înlăcrimată a bunică-sii, care mă-ntreba „Ponial? Ponial?"

  Masa de Ajun – După miezul nopţii, la prima oră a zilei de 24 decembrie, se aşterne masă mare, sărbătorească de post, în camera bună a casei, pentru sufletele morţilor. Grâu fiert, turte şi pâine, fasole scăzută, prune fierte, vin, fuioare de cânepă cu rol magic (Barba lui Moş Ajun) vor ospăta spiritele din cea lume până dimineaţa când, odată masa sfinţita, se împarte membrilor familiei şi vecinilor,

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an")

  SARMALE DE POST

  * 1 varză murată • 1 ceaşcă orez

  • 3 cepe • 1 pahar bulion roşii gros l pahar untdelemn * 1 morcov piper, boabe, sare, piper măcinat, paprică, după chef • 100 g prune uscate (stafide, ciuperci, felii de măr uscate)

  2 cepe se toacă şi se călesc în ulei

  Se sting cu orez şi apă, se pune sare, piper praf, se lasă să fiarbă

  Varza se spală mult, să-i iasă sarea

  • Se pregătesc foile de varză – cam 15-20 bucăţi

  Restul verzei se toacă fideluţă

  Se rade morcovul

  Sos:

  • Se toacă 1 ceapă, se căleşte în ulei cu boia şi piper boabe * Când s-a muiat se adaugă bulion

  Umplutura:

  Se toacă prunele bucăţi mici

  Dacă a fiert orezul i se adaugă prunele • Se unge o cratiţă cu ulei

  Se umplu sarmalele

  * Se aşază în cratiţă împreună cu varza tocată şi morcovul ras, se toarnă bulion şi apă, se pun la cuptor acoperite, foc potrivit, circa 1 oră

  Culmea e că un păhărel de vin, în postul ortodocşilor, nu e chiar un sacrilegiu, deşi, pentru sufletele uşoare, e mult mai „de dulce" decât ouleţul fiert sau feliuţa de „clisa". Dar nu-i treaba mea să comentez dreapta cumpătare ci să vă spun că, la nişte sărmăluţe cu prune sau stafide, foarte curente în Bucovina şi Moldova, ar merge doar un vin uşor şi ştrengar, cât se poate de tânăr, însă de familie bunăun Aligotc de Bucium sau o Fetească Albă de Dealurile Bujorului, nici prea seci, nici prea invers, cât să cinstească masa, fără s-o (prea) lungească.

  Se poate face o paralelă între post şi sacrificiu (jertfa de sânge), ca fenomene rituale specifice momentelor critice, de nesiguranţă, de tensiune. Ele au ca principale elemente mediatoare în contactul cu divinitatea animale sau produse animaliere. Dar, pe când, în sacrificiu, artificiul ritual constă în absorbţia alimentară a fiinţei ce intermediază comunicarea profanului cu sacrul, în post, abstinenţa alimentării (refuzul absorbţiei), prin purificarea pe care o realizează, deţine rolul mediator în dialogul cu forţele divine,

  (după Ofelia Văduva – „Paşi spre sacru")

  MUNŢII NOŞTRI OAIE POARTĂ

  Fie ei în Ardeal, în Valahia sau în Moldova, fie ei Apuseni, Răsăriteni ori Meridionali, Carpaţii româneşti miros duios şi istoric a aceleaşi găteli şi fierturi, a acelaşi ceaun afumat pe pirostrii de piatră.

  Plecând de la mămăliga cu ceapă, mâncare naţională celebră a României, şi de la ciorbele simple, cu jintiţă şi zer, de la