În sala mică erau câțiva polițiști care, după ce au scanat rapid emoțiile suprimate care clocoteau în echipă, au ieșit în grabă. Ușile groase din lemn s-au închis, trântindu-se. Edeard s-a încruntat. A treia mână a cuiva era întărită de adrenalină azi.

Își descheie haina la gât și se așeză pe banca lui obișnuită, în capătul îndepărtat al sălii.

– Mama mea! a spus Macsen brutal.

– Da.

– Da? Asta e tot ce poți spune? Da?

– Chiar credeați că Ivarl nu va încerca să aplice ceva presiune?

– Presiune! Madona să mă bată, mama mea a fost cea pe care au folosit-o drept sac de box. Mama mea!

– E modul lui de a încerca să ajungă la mine, a spus Edeard liniștit. Mâna i s-a dus la obraz de la sine, atingând carnea sensibilă. Voi sunteți singurii prieteni pe care-i am, singurul meu punct vulnerabil. E obligat să se folosească de asta cât de mult poate.

– Da, a spus Kanseen atât de gânditoare încât Edeard i-a aruncat o privire întrebătoare.

Ea a ridicat din umeri.

– Sora mea a fost hărțuită săptămâna trecută. Îl avea cu ea pe Dium atunci.

– De ce nu mi-ai spus? a exclamat Edeard cu amărăciune.

– Din prea multă încredere, probabil, a spus Macsen insidios.

– Oh…. Edeard își ridica mâinile disperat. În numele Madonei!

– Am crezut că eram împreună în asta, Edeard. Am fost cu tine la Bazinul Birmingham? Asta nu înseamnă nimic pentru tine?

– Asta înseamnă totul! a strigat Edeard.

Era prea răvășit pentru a-și mai putea păstra controlul.

Toți s-au clătinat când și-a lăsat îndoielile și confuzia să explodeze. A făcut un efort, strângând din dinți și punându-și mâinile cu palma în jos pe lemnul vechi al mesei.

– Îmi pare rău, a spus el văzându-le expresiile șocate.

– Edeard, în numele Madonei, ce nu e în regulă? îl întrebă Boyd. Ce s-a întâmplat cu tine, cu fața ta? Și de ce nu mai vorbești cu noi?

– Nu a avut încredere în noi cu depozitul Myco, a spus Macsen aspru. De ce ar trebui să aibă încredere în noi cu orice altceva?

– Ești un măgar, s-a stropșit Kanseen la Macsen.

– Am încredere în voi, a spus Edeard, dar chiar și lui i-a sunat ca un text recitat. M-am ars când am fost să iscodesc în secret pe la Casa cu Petale Albastre. Asta-i tot. Nu e atât de rău pe cât pare.

– Te-ai dus acolo singur? a întrebat Kanseen dezaprobator.

– Da. E modul în care l-am ținut sub observație pe Ivarl.

– Asta e periculos, a spus Boyd. Edeard, nu poți face asta pe cont propriu.

Macsen scoase un mormăit disprețuitor.

– El e Mergătorul-Pe-Apă, așa că poate face orice. Nu are nevoie de noi să-l tragem înapoi, nu-i așa?

Edeard oftă, lucrurile stăteau mai rău decât pentru ce se pregătise el.

– Raidul la depozit a fost cel mai public lucru pe care l-am încercat vreodată. Ivarl a pus la cale o capcană, avea de gând să ne facă – să mă facă! – de râs. Totul a fost creat pentru a distruge credibilitatea mea. Am folosit doar o direcție greșită. Au fost peste o sută de polițiști implicați și nu-i cunoșteam nici pe jumătate dintre ei. Dacă toată lumea ar fi știut planul, nu ar fi funcționat.

– Noi nu suntem „toată lumea“, a lătrat Macsen. Suntem prietenii tăi, echipa ta. Sau cel puțin așa am crezut.

– Hei, mai ușor, a spus Dinlay. A fost o procedură corectă.

– Ei da, bine, m-am așteptat să-i iei partea.

– Ce vrea să însemne asta?

– Haideți, a spus Edeard. Nu putem face asta. Ivarl ar râde de noi.

– Deci, părerea lui are valoare pentru tine, nu? a zis Macsen. Cât despre a mea – ce contează?

– Nu asta am…

– Nu te supăra, a intervenit Kanseen. E doar furios.

– Nu mai spune! a scuipat Macsen la ea. De ce crezi că sunt? Fac parte din această echipă nenorocită, această așa-numită echipă. Am avut încredere în tine, Edeard. Încredere. Eu, dintre toți oamenii, eu! Și cum tratezi asta? Nu faci decât să ne folosești dracului pentru a-ți întări poziția. Mergătorul-Pe-Apă salvează din nou situația. Ei bine, mă cac pe asta.

– Nu m-am folosit de nimeni. Am fost cu toții în raidul acela, împreună. V-am rezervat o parte importantă din el. Ați știut că se pregătea un jaf? Ați știut unde aveau de gând să ascundă platina? Ați știut că avea să fie făcută o schimbare?

– Deci, ce vrei să spui? Eu nu sunt de ajuns de vrednic pentru că nu pot spiona la fel de bine ca tine? Este vreunul dintre noi? Pentru că despre asta este vorba. Chiar și Dinlay este supărat pentru felul în care ne excluzi.

– Nu sunt, a spus Dinlay, atât de repede încât Edeard nici nu s-a uitat la fața prietenului său.

– Dacă tot ce vrei este o adunătură de polițiști care să alerge în jurul tău și să-ți execute ordinele, bine atunci, a zis Macsen. Există zeci din ăștia numai în această secție. Dar dacă vrei să lucrezi cu mine, atunci coboară din turn și începe din nou să ai încredere în noi.

– Du-te dracului! a spus Edeard. Nu ai nicio idee despre lucrul împotriva căruia luptăm. Nici cea mai mică idee. Vă protejez.

– Nu am nevoie de protecția ta. Și știu mai multe despre bande decât ai să știi tu vreodată, țărane. Am crescut în Makkathran.

– Eu am crescut în Makkathran, a spus Kanseen. Dinlay a făcut-o, Boyd a făcut-o. Tu ai avut o viață frumoasă și comodă pe Iguru.

– Am avut ce?

Macsen își apropie fața de Kanseen.

– Încetați, acum, a spus Edeard. Nu v-am inclus în anumite lucruri pentru că mi-a fost frică.

S-au oprit din ceartă și și-au aruncat unul altuia priviri nedumerite. Edeard își