Cărți «Golul visator (Trilogia golului, partea I, ebook) carte gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Afară, cibersfera oraşului difuza mesaje de pericol şi avertizare pentru oricine se afla la două blocuri distanţă de templu. Oamenii se grăbeau să părăsească piaţa, un exod despre care programele tactice ale lui Aaron deciseseră că lucra împotriva lui. Un software conştient de poliţie se descărca în nodurile cibersferei districtului, preluând şi protejând reţeaua locală de orice subversiune pe care el ar fi putut încerca să o activeze, suspendând capsule şi trafic de sol, monitorizând senzori, izolându-l.
U-amprenta lui Aaron se orientă către sistemele nepăzite care controlau fântânile pieţei, schimbând direcţia efectului ingrav pe unghiul de înclinare a inelelor. Jeturile înalte începură să se clatine, îndoindu-se apoi brusc în jos, până la orizontală. Ţâşneau într-o parte şi-n alta, ca nişte tunuri de apă gigantice, lovind toată lumea din piaţă. Oamenii se rostogoleau pe suprafaţa de piatră, izbiţi de valuri groase de apă pulverizată. Aaron ajunse la ieşirea din templu şi începu să sprinteze de-a lungul pieţei, parţial ascuns de poliţie de norii de spumă fumegândă. Biononicul îi întări muşchii picioarelor, efectul câmpului amplificându-i şi accelerându-i fiecare mişcare. Acoperi prima sută de metri în şapte secunde. Corpurile treceau zvârcolindu-se cu viteză pe lângă el, în timp ce jeturile de apă continuau să joace înainte şi înapoi. Ofiţerii de poliţie erau loviţi şi tăvăliţi fără milă. Câmpurile lor de forţă făceau prea puţin pentru a-i proteja de potop, fiind răsturnaţi cu uşurinţă şi udaţi până la piele de şuvoaiele de apă. Cei care trăgeau cu jeturi de energie în spray-ul furios nu făceau decât să creeze vârtejuri explozive de ioni, care scuipau fuioare opărite de aburi. Victimele de la sol încercau cu disperare să se ferească din calea vaporilor periculoşi, ţipând la ei să nu mai tragă.
Fântânile rămaseră fără apă în momentul în care Aaron traversase două treimi din piaţă. Două jeturi de energie îi atinseră câmpul de forţă, provocând un nor de scântei. Lovitura îl făcu să derapeze pe piatra umedă.
– Mai încet, ţipă Corrie-Lyn în timp ce el îşi recăpăta echilibrul. Oh, Ozzie, NU!
Câmpul senzorial lui Aaron scană în jur. Templul începea să se prăbuşească, pliindu-se şi răsucindu-se încet, mimând parcă tiparul fluidelor luminoase de pe suprafaţa clădirii.
– Am stricat mai mult decât intenţionam, mormăi el. Praful şi fumul se degajau din intrări ca nişte pene antice de motoare de rachetă, învăluind piaţa.
Ajunse la intrarea în arcadă. Oamenii erau adunaţi acolo grămadă, urmărind spectacolul din piaţă. Când Aaron apăru din haos şi începu să alerge spre ei, se dădură repede la o parte. Se risipeau acum ca păsările speriate. Nimeni în Confederaţie nu era obişnuit cu tulburări civile, cu atât mai puţin locuitorii din Rias. Când se opri în prag, cel puţin cinci ofiţeri de poliţie aveau spre el o linie de vizibilitate clară. Energia îi izbi câmpul de forţă, producând o explozie de fotoni care pocni suficient de tare pentru a acoperi urletele lui Corrie-Lyn. Suprafeţele neprotejate din jurul lui începură să se umfle şi să se topească. Trase şi el trei focuri, la adăpostul busculadei, vizând grinzile de rezistenţă din jurul arcadei. Plafonul de cristal începu să se deformeze, fisuri uriaşe împânzind materialul gros. În spatele lor, templul se prăbuşi, procesul accelerându-se rapid. Bucăţi de moloz erau aruncate peste piaţă, izbindu-se de clădirile din jur. Zeci de mii de fragmente de sticlă alcătuind un nor letal de cioburi erau proiectate în exterior. Ofiţerii de poliţie încetaseră să mai tragă, căutând adăpost.
Corrie-Lyn hohotea isteric la vederea haosului din jur. Apoi arcada începu să se dezintegreze şi ea, iar femeia îngheţă în clipa în care pumnale gigantice din acoperişul de cristal începură să plonjeze în jurul lor. Alarmele de incendiu urlau şi o spumă albastră strălucitoare de supresor începu să se reverse din duzele rămase deasupra. Aaron se aruncă în al treilea magazin, în care se vindea lenjerie lucrată manual. Un strat de spumă se ondula de-a lungul pardoselii împinsă de câmpul lui de forţă. La vederea lui, cei doi vânzători o luară la fugă spre ieşirea de incendiu.
– Poţi să mergi? o întrebă pe Corrie-Lyn.
U-amprenta sa atacă programele de poliţie din nodurile arcadei, interferând cu senzorii interni ai clădirii şi încercând să taie direct liniile electrice. Transmise apoi un apel la unul dintre taxiurile parcate, direcţionându-l să aterizeze în spatele arcadei.
După ce o dădu jos de pe umăr pe Corrie-Lyn, nu putu face altceva decât s-o cuprindă cu braţele şi s-o ţină strâns la piept. Picioarele acesteia tremurau puternic, incapabile să-i susţină greutatea.
– Rahat!
O săltă înapoi pe umăr şi intră în partea din spate a magazinului. O uşă se deschidea în capul scărilor care duceau către depozitul de la subsol. Coborî în viteză. Scanarea de câmp îi arătă un stol întreg de capsule de poliţie regrav venind în picaj peste piaţă, în timp ce câţiva ofiţeri robuşti îşi croiau drum prin amestecul de grinzi ale arcadei. Păreau să poarte nişte arme de foarte mare putere.
Era mult mai răcoare în depozit, aerul era uscat şi nemişcat.
Luminile venite de sus dezvăluiau o cameră dreptunghiulară, cu ziduri netede de beton, plină cu rafturi metalice. La capătul celălalt erau îngrămădite display-uri publicitare vechi. U-amprenta îi raportă că avusese un oarecare succes în blocarea software-ului de poliţie din electronicele din apropiere. Vor şti că se afla acolo, dar nu şi ce făcea.
Uşa mare de malmetal dinspre rampa de încărcare rulă