— Cum ţi-a venit ideea că a folosit un pix? Eu nu sunt sigur că e ceva scris pe aceste foi.

— În stare uscată se vedeau foarte bine urmele de apăsare. Se pot vedea şi acum un pic, dar trebuie mai degrabă intuite. Şi cerneala s-a decolorat. După atâta timp era de aşteptat.

— Da, şi acum?

Yehoshuah luă un pahar în mână, în care amestecase anterior nişte substanţe chimice.

— M-am interesat în această după-amiază un pic în ce constă compoziţia cernelii pixurilor moderne. Aceasta ar trebui să ajute să o facă vizibilă la lumină ultravioletă.

Plasă una din cuve sub un neon negru şi plat. Când îl aprinse pocni şi trosni perceptibil în cilindrul de sticlă şi avu nevoie de mai multe porniri până se aprinse în sfârşit şi-şi împrăştie ciudata strălucire movulie în jur.

— Lampa asta a ajuns deja la vremea pensionării, comentă Yehoshuah.

Unghiile sale străluciră când potrivi cuva, iar pe cămaşa sa câteva fibre căpătară o luminozitate fantomatică ultravioletă.

Stephen studie cu suspiciune lichidul, care înainte arătase translucid, iar acum în apropierea lămpii UV strălucea ireal. Mirosea destul de penetrant. Mirosea ca şi cum şi-ar fi deschis un dentist cabinetul pe terenul unei tăbăcării.

— Şi tu eşti sigur că substanţa n-o să dizolve totul?

— O încercăm la o margine, spuse Yehoshuah. Luă un dop de vată, îl scufundă în pahar unde se îmbibă imediat. Apoi tamponă încet, ca şi cum ar fi dorit să spele aripa unui fluture, o porţiune franj urată la marginea foii.

— Pute îngrozitor, se plânse Judith şi vru să se ridice. Dau drumul la ventilaţie dacă voi sunteţi aşa puturoşi.

— Te rog, nu! spuse Yehoshuah. Dacă dai drumul la aerul condiţionat, i se aprinde paznicului, pe tabloul de comandă, o luminiţă roşie. Atunci va veni să vadă ce se întâmplă.

Judith oftă şi se aşeză din nou.

— Asta mai lipsea.

Anumite puncte începură să strălucească mai puternic sub lumina UV decât împrejurul lor. Yehoshuah repetă procedura, apoi inspiră zgomotos aerul printre dinţi, se ridică şi vărsă repede câteva din celelalte substanţe chimice în alt pahar. Se întoarse cu această a două soluţie secretă, luă un alt dop de vată şi făcu o mişcare asemănătoare de spălare, care de data aceasta avu ca efect diminuarea strălucirii generale a locurilor tamponate. Numai punctele minuscule de dinainte rămaseră luminoase.

— O să fie dificil, anunţă Yehoshuah.

Judith se întoarse gemând.

— Vreau în patul meu! Ajunge!

Fratele ei părea că n-o aude deloc, iar Stephen era prea obosit să o ia în seamă. El urmărea cum Yehoshuah tampona când cu una, când cu cealaltă substanţă locul şi observă deodată că îşi ţinea involuntar respiraţia. Nu numai pentru că şi a doua substanţă împrăştia un miros muşcător, care îţi dădea într-o clipă dureri de cap.

Şi după câteva minute observă că punctele care rămâneau luminoase, se ordonau într-un model.

Formând un cuvânt.

never

— Funcţionează, şopti Stephen, în timp ce se simţea clocotind de triumf. Ai reuşit, Yehoshuah!

never

Tânărul arheolog stătea, evident, impresionat în faţa tăviţei roşii de plastic ţinând în ambele mâini ridicate câte un tampon de vată, făcând ochii mari la vederea rezultatului muncii sale.

— E incredibil, reuşi să spună cu o voce ce suna ciudat de răguşită. Într-adevăr un cuvânt englezesc. Pe un document care este atât de vechi precum manuscrisele de la Qumran.

never

Chiar şi Judith păru că-şi uită pentru moment oboseala, cu toate că îşi păstră proasta dispoziţie.

— Never, citi ea. Niciodată. Ce plin de semnificaţie să dai pentru prima dată peste acest cuvânt, nu credeţi?

Neonul pâlpâi, dar se aprinse din nou imediat.

— Dă-i înainte, îl grăbi Stephen. E adevărat. Este într-adevăr o scrisoare a unui călător în timp. A scris cu adevărat o scrisoare viitorului. Un mesaj prin timp şi noi l-am găsit.

Simţi cum o excitaţie îi străbătu corpul, care era mai bună decât o partidă de sex. Aceasta era ce făcea viaţa să fie demnă de trăit. Se petrecea chiar aici. Această scenă avea să stea odată în cărţile de istorie, avea să stârnească fantezia pictorilor şi povestitorilor, la fel cum făcuse deschiderea mormântului lui Tutankhamon de către Carter. Şi el era acolo. Nu era doar acolo, era chiar personajul principal.

Yehoshuah şterse mai departe, urmări fraza înapoi. După câteva minute nesfârşite le strălucea următorul cuvânt.

has never

— Cine? întrebă Stephen. Cine n-a făcut niciodată - ce-o fi?

Judith clătină din cap.

— N-a făcut niciodată - ce?

— Liniştiţi-vă! mormăi Yehoshuah. Urmează să aflăm. Dar se ocupă mai întâi de începutul fragmentului de frază. Tampona cu prima substanţă, apoi cu a doua. Şi în al doilea pahar începu să strălucească treptat conţinutul, dar asta vedea Stephen doar cu coada ochiului. Nu ridică privirea nici o clipă de pe suprafaţa de lucru a lui Yehoshuah.

Gemu fără să vrea, atunci când recunoscu cuvântul care se contura acolo. Potul cel mare!

Jesus has never

Chiar şi Judith era impresionată.

— Nu am crezut, recunoscu ea. Aveai dreptate.

— L-a întâlnit pe Isus! anunţă Stephen triumfător, înţepând aerul cu degetul arătător precum faci cu o floretă. S-a întors în trecut şi L-a întâlnit pe Isus din Nazareth. A călătorit cu El. L-a urmat. L-a ascultat. Se opri şi se uită la ceilalţi doi. Vă e clar ce înseamnă aceasta? Vă e clar că aceste două foi sunt un document care este superior în ceea ce priveşte actualitatea şi credibilitatea tuturor evangheliilor din Biblie?

Judith respiră zgomotos. Yehoshuah îi aruncă o privire scurtă, apoi se uită la Stephen.

— Stephen, eu nu sunt un evreu prea credincios, spuse el apoi, dar sunt evreu. Privi spre fragmentul de text ca spre un animal urât, care ar fi putut să muşte în orice moment. Mi-e sincer frică de ce ar putea să scrie în această scrisoare.

— Şi dispare doar pentru că ţi-e frică de ea? întrebă Stephen provocator.

El clătină din cap.

Prostii. Singurul căruia ar trebui să-i fie teamă de această scrisoare ar fi papa. Hai să continuăm. Judith făcu câteva mişcări de întindere cu umerii.

— Fotografiază mai bine ce ai până acum, îl sfătui ea gemând.

— Asta poate să aştepte, clătină Stephen din cap. Să terminăm mai întâi fraza.

Yehoshuah reluă ascultător munca cu dopurile de vată, în timp ce Judith mârâi nemulţumită.

— Stephen Foxx, întrebă ea cu o voce