pentru Janet, nu ştiu ce-au de gând să facă în cazul lui Janet. Nu-i vorba de mine, ci de ei, dar ce pot să fac? Ea cum e? Se simte bine? Cum ai găsit-o? Vreau să fii sincer cu mine. Sunt probleme? Probleme la a căror rezolvare poate reuşim să ajutăm? Cum e? Cumsecade? De încredere? Nu-i un lucru negativ să arăţi un defect. De fapt, e pozitiv, fiindcă pe urmă defectul poate fi îndreptat. Negativ e să nu dai informaţii preţioase. Asta faci? Nu dai informaţii preţioase? Sper că nu. Ai o abordare negativă? Ia zi, îţi cam face necazuri? Te rog să-mi spui. Vreau s-o faci. Dacă recunoşti că-ţi cam face necazuri, consemnez ce abordare pozitivă ai avut. Uite, ştim amândoi – şi tu, şi eu – că are probleme cu prestaţia, şi ce ocazie minunată pentru tine să recunoşti, şi pentru mine, s-o aud răspicat. Super!

De şase ani îmi tot spune de testele Papanicolau, şi de copilul de la dezintoxicare, şi de mama de la Fort Wayne, care are probleme cu o valvă şi nu poate să se ridice, fiindcă i se umplu plămânii de sânge etc. etc.

— Chiar n-am observat nici un fel de probleme, îi spun.

— Bla bla bla, zice el. Ce fel de laudă e asta? Laudă fără temei? E laudă fără temei? Te previn să nu lauzi fără temei. Fiindcă ce e lauda fără temei? Cu ce seamănă? E o minciună. Şi minciuna ce e? E ceva negativ. Semeni cu opusul băieţelului care a strigat „Lupul!“. Semeni cu băieţelul care a strigat „Nu e lupul!“ când de fapt un lup pe nume Janet îi ronţăia piciorul. Fiindcă ce-am văzut de curând? Când ţi-am citit Formularul de Evaluare Zilnică a Prestaţiei Partenerei, n-am văzut nici un cuvânt descurajator. Nici măcar unul. Ai observat vreodată o dificultate de comportament? Nu. Cum ţi-ai apreciat Partenera în ansamblu? Foarte bine, întotdeauna, zi de zi. Au existat Situaţii care au necesitat Mediere? Nu, nici măcar când i-a spus unui tip unde vă căcaţi. În engleză. În peşteră. Am documente, fiindcă am citit Evaluarea Succintă a Clientului.

Se lasă o linişte deplină. Vântul bate şi ecranul de hârtie se înfoaie un pic. Covrigeii arată bine, dar nu-i mâncăm.

— Ascultă, zice el. Ştiu că e greu să fii obiectiv faţă de oamenii lângă care ajungi să stai zi de zi, dar la nivel general cine trage foloase dacă nu se spune adevărul? Janet? Cum poate Janet să ştie că nu lucrează cum trebuie dacă nu i-o spune nimeni şi dacă imediat după aia n-o pedepseşte cineva aspru? Iar dacă Janet nu lucrează cum trebuie, e cumva organizaţia mai sănătoasă? Iar dacă organizaţia nu e mai sănătoasă, şi ţinând cont că organizaţia e cea care vă pune mâncarea-n farfurie, e uşor să-ţi dai seama că, minţind despre comportamentul lui Janet, îţi iei de fapt mâncarea de sub nas. Cine-ţi vâră în mână banii cu care să-ţi cumperi mâncarea din farfurie? Noi. Ce vrem de la tine? Vrem să spui adevărul. Atât. Asta-i tot.

Stăm o vreme în tăcere.

— Foarte simplu, zice el. Pălărie-ntr-un picior.

O chestie albă şi pufoasă îmi cade în părul de pe braţ. O iau şi-o arunc.

Se duce în jos.

— Trist, spune el. Totul e peste măsură de trist. Trăim într-o lume frumoasă, plină de provocări frumoase, şi de flori, şi de păsări, şi de oameni super, dar din păcate şi de câteva mere stricate, cum e dubioasa asta de Janet. Oare o urăsc? Oare vreau să fie ucisă? Doamne, nici vorbă, vreau să fie lăudată în timp ce am parte de un masaj cu ulei fierbinte, are nişte trăsături foarte frumoase. Dar ce să vezi?, n-o plătesc să aibă trăsături frumoase. O plătesc să muncească bine şi consecvent. Dar o face? Munceşte bine şi consecvent? Nu. Şi uite cum te-ai pricopsit cu o colegă sub medie. Bietul de tine. Îţi blochează creşterea şi dezvoltarea. Oamenii vorbesc despre tine la noi pe hol. Uite, ştiu că ai impresia că Janet nu e grozavă. E o povară pentru tine. Ţi-o citesc în ochi. Iar asta te râcâie, fără discuţie. Fiindcă eşti bun. Foarte bun. Unul dintre cei mai buni. Iar ea e slabă, foarte slabă, una dintre cele mai slabe, uneori îmi vine s-o iau la palme pentru ce-ţi face.

— Mi-e prietenă, îi spun.

— Ştii a ce aduce asta pentru mine? zice el. A Biblie. Ţii minte partea din Biblie când Isus sau Dumnezeu spune că orice grup sau organizaţie din doi sau mai mulţi dintre noi e un trup? E un mare adevăr. Trupul nostru a păţit ceva la un deget de la picior pe nume Janet, care se înnegreşte şi infectează încheietura, iar alături de degetul ăla bolnav şi infectat trăieşte prietenul ei, degetul bun şi neinfectat, care, nu se ştie de ce, se încăpăţânează să-şi ţină gura, dacă se poate spune despre un deget că are gură. Vorbeşte, degeţelule, spune-i creierului cât de mare e infecţia, ca să dăm fuga şi s-o facem pe Janet să nu se infecteze mai rău. De ce o să fie nevoie? Încă nu ştim. Poate de un antiseptic, poate de un ferăstrău bun şi ascuţit, cu care s-o retezăm pe Janet. Pentru ca noi să ştim, tu ce trebuie să faci? Să spui adevărul. Să începi să livrezi evaluări sincere şi nesubiective ale colegei ăsteia sub medie. Atât. Asta-i tot. E sau nu adevărat că ai fost de acord, prin Contractul de Angajare, să completezi în fiecare zi un Formular de Evaluare Zilnică a Prestaţiei Partenerei? E adevărat. L-ai semnat în trei exemplare. Am şi eu o copie la dosar. Dar gata cu vorbăria tristă şi de doi bani, ştiu că mesajul a ajuns unde trebuia. Adică la tine. Şi-acum, distracţia. Să mâncăm mâncarea pe care am adusat-o. E distracţie, nu? Eu cred că-i distracţie.

Începem să mâncăm. E distracţie.

— Adusat-o, zice el. Mâncarea bună pe care am adusat-o. E „adus“ sau „adusat“?

— Adus, îi spun.

— Mâncarea bună