de acolo! bubui o voce amplificată din primul rând al siluetelor care mărșăluiau. Trebuia să fi fost vreo treizeci de capsule acum în aer, începând să accelereze peste întregul oraș, în timp ce altele continuau să iasă în grabă din tunel. Din locul în care se afla, gaura de vierme îi oferea lui Chris o fereastră îngustă cu vederea în lungul câmpului vast care se întindea de cealaltă parte. Lumina caldă a soarelui de după-amiază strălucea confortabil peste rând după rând de siluete blindate, mii de siluete – zeci de mii. Cele mai multe dintre ele erau în umbra unei armada de capsule regrav suspendate deasupra lor în aer.

Chris Turner se întoarse și o luă la fugă.

– Stai pe loc, porunci vocea aspră. Suntem poliția legitimă a Viotiei, acreditată de Prim-ministrul vostru. Oprește-te acum sau vei suporta consecințele.

Chris continuă să alerge. Asta nu se putea întâmpla. Era în Confederație aici. Acesta era un loc sigur și confortabil. Oamenii cu arme de pe alte planete nu puteau să-i invadeze, nici măcar în vremuri tulburi ca acestea. Lucrul ăsta nu se întâmplă!

– Ultimul avertisment. Stai pe loc.

Familia începea să răspundă la apelurile sale frenetice. Cei care-i împărtășeau gândurile în gaia-câmp produceau aceeași reacție de groază ca și a lui. Apoi, o pulsație discordantă îl lovi, iar Chris își pierdu cunoștința înainte de a lovi betonul umed.

Elvin’ Payback se afla la doar o oră de Viotia când izbucni scandalul. Toți cei aflați la bord rămaseră tăcuți, chiar în momentul în care u-amprentele raportau veștile care irupeau în unisferă. Accesau cu uimire imaginile poliției paramilitare blindate și ale capsulelor lor de sprijin care se revărsau din gaura de vierme în docurile din Colwyn City. Într-o secvență politică atent regizată, biroul Clericului Conservator de pe Ellezelin a emis în mod oficial o invitație publică Viotiei de a se alătura Zonei de Liber Schimb. Acesta a fost urmat rapid de Prim-ministrul Viotiei care accepta invitația în numele planetei. Un minut mai târziu, deschideau gaura de vierme.

Așa că Oscar Monroe nu a fost deloc surprins când, după câteva minute, Paula l-a apelat pe un link securizat.

– Am știut că era planificată anexarea, a spus Paula. Factorul declanșator trebuie să fi fost al Doilea Visător.

– Se potrivește, a spus Oscar. Toată lumea e speriată ca dracu’ de faza de devorare. Dacă reușim să punem mâna pe el, mi-ar plăcea să-i scutur eu însumi mințile ticălosului ăluia tâmpit.

– Cred că faza de devorare a luat Visul Viu prin surprindere la fel de mult ca pe oricine altcineva. Visul lui le-a confirmat pur și simplu zona în care se află. De asta au trecut la acțiune.

Oscar revăzu câteva dintre imaginile retransmise de reporterii care se adunaseră în jurul docurilor.

– Deci, putem afirma cu siguranță că e în Colwyn City.

– Da, dar ei nu știu exact unde. Dacă ar avea un punct precis, agenții lor infiltrați acolo ar fi desfășurat pur și simplu o operațiune de smulgere sub acoperire. Acesta este un indicator al disperării lui Ethan. Sursele noastre din teren raportează că vor opri tot traficul de intrare și ieșire din oraș – sol, aer și spațiu.

– Strâng lațul.

– Exact.

– Asta nu ne ușurează misiunea. Va trebui să ne infiltrăm în perimetru.

– Nu complica lucrurile. Aș sugera să zbori pur și simplu direct în jos, în docuri.

– Glumești, nu?

– Nu, deloc. Cere unității de comandă să afișeze funcția de camuflaj a navei pentru tine. Nu cred că Visul Viu are ceva pe Viotia care să vă poată detecta noaptea, în timp ce plouă.

– Oh, la naiba! În regulă.

Link-ul se închise, iar el se întoarse spre colegii săi de navă pentru a le explica situația.

– Pot insera un software care ne va ajuta să ne acoperim apropierea, spuse Liatris McPeierl. Rețeaua lor este deja în creștere dinspre docuri. Îi monitorizez dezvoltarea prin unisferă, dar pot sparge nodurile de joncțiune. Asta o să mă lase să intru în senzorii lor și în link-urile de comandă.

– Docurile vor fi o poziție bună, a replicat Tomansio. Ne situează drept în centrul lor de operare. Nu-mi pasă cât de densă este rețeaua lor, sau cât de puternice sunt unitățile de comandă, va fi haos acolo la început. Asta ne oferă o oportunitate de aur.

– În regulă, a răspuns Oscar, voi sunteți experții. Spune-mi ce rută de apropiere vrei.

Patruzeci de minute mai târziu Elvin’ Payback apărea în spațiul real la o mie de kilometri deasupra Colwyn City. Era deja pe de-a-ntregul camuflată, capabilă să evite cele mai avansate clase de senzori militari. O exagerare uriașă. Detectoarele spațiale civile ale Viotiei abia puteau localiza o navă stelară pe orbită geostaționară, în momentul în care releul de comunicații al acesteia începea să semnalizeze. Forțele Ellezelin care se scurgeau în docuri nu stabiliseră încă niciun fel de acoperire cu senzori deasupra atmosferei. Se concentrau pe urmărirea traficului capsulelor din oraș și arestarea oricui încerca să plece. Nimeni nu se uita după navele care încercau să intre în zonă. Cele câteva aparate comerciale care au sosit după anexare și-au început sejurul pe orbită, în așteptarea evoluțiilor și a unor ordine clare de la proprietarii lor.

Urmând indicațiile lui Tomansio, Oscar coborî nava chiar deasupra estuarului, la câțiva kilometri în afara orașului. Ploua încă, iar râul umflat era acoperit de un nor în mișcare. Cu o distorsiune optică de mare intensitate, tremurând în jurul fuzelajului, nava ovoidală semăna cu un petic deosebit de dens de ceață între cele câteva mănunchiuri de lumină stelară sumbră radiată de nori. Senzorii electronici și-au pierdut pur și simplu capacitatea de focalizare. Scanerelor de masă le era imposibil să găsească ceva mai greu decât aerul în spațiul ocupat de navă. Chiar și funcțiile de câmp Înalt, dacă ar fi încercat o explorare, ar fi trebuit să preseze la maximum pentru a găsi ceva. Dacă ar fi fost în plină zi,