o senzaţie coerentă din expunerea sa la minţile necoapte din piaţă. Desigur, dacă s-ar fi putut face oriunde, aici trebuia făcut, în Makkathran2 din care Visul Viu făcuse capitala gaia-câmpului Marii Confederaţii – cu toate contradicţiile rezultate din asta. Pentru adepţi, gaia-câmpul era aproape identic cu telepatia autentică pe care o posedau cetăţenii Makkathranului real.

Pe măsură ce ziua se scurgea, Aaron le simţea în mod direct tristeţea însoţită de câteva unde de mânie îndreptate către Consiliul Clerical. Într-o societate în care gândurile şi sentimentele erau posedate în comun, la fel funcţiona şi consensul şi o alegere chiar n-ar fi trebuit să fie dificilă. Le percepea, de asemenea, şi dorinţa subliminală ce luneca prin gaia-câmp: Pelerinaj. Singura speranţă reală a mişcării.

În ciuda regretelor care bântuiau acum în jurul lui, Aaron rămase unde se afla. Nu avea nimic altceva de făcut. Soarele ajunsese aproape la orizont când pe balconul larg, dispus de-a lungul faţadei Palatului Orchard, se văzu o mişcare. Dintr-odată, în întreaga piaţă, oamenii zâmbeau şi arătau cu mâna. Începu o mişcare lentă, dar presantă către Canalul de Centură. Câmpurile de forţă de securitate desfăşurate de-a lungul apei începeau şi ele să se extindă, oprindu-i pe cei care se împingeau în bariere sub presiunea crescândă a corpurilor din spatele lor. Camerele diverselor agenţii de ştiri se apropiau prin aer ca nişte baloane negre-argintii de carnaval, intensificând sentimentul de excitare. În câteva secunde, starea de spirit din piaţă sărise către cea de anticipare arzătoare. Dintr-odată, gaia-câmpul trosnea de entuziasm, crescând în intensitate atât de mult încât Aaron trebui să se retragă uşor pentru a evita să fie copleşit de ciocnirile furtunoase de culori şi de strigăte eterice.

Consiliul Clerical păşi solemn pe balcon, cincisprezece siluete purtând robe lungi, vişiniu cu negru. În centru, se afla o siluetă singulară a cărei robă de un alb strălucitor, tivită cu aur, avea gluga trasă pentru a acoperi faţa celui care o purta. Lumina soarelui muribund îi învăluia haina moale, creând un nimb în jurul lui. Urale uriaşe izbucniră din mulţime. Camerele se apropiaseră de balcon atât cât îndrăzniseră operatorii. Câmpurile de forţă ale palatului se ondulară în chip de avertisment, ţinându-le la distanţă. Toţi ca unul, membrii Consiliului Clerical intrară cu mintea în gaia-câmp. Urmă rapid intrarea în unisferă, făcând astfel marele anunţ accesibil în întreaga Mare Confederaţie, pentru credincioşi şi necredincioşi deopotrivă.

În mijlocul balconului, silueta în robă albă se ridică şi îşi lăsă încet gluga în jos. Ethan zâmbi către oraş şi către credincioşii care îl adulau. Faţa lui solemnă degaja o bunătate ce sugera că îi sunt cunoscute toate temerile lor, că îi înţelegea şi empatiza cu ei. Oricine îi putea vedea pungile întunecate de sub ochi a căror cauză nu putea fi decât povara acceptării unei sarcini atât de înspăimântător de înalte, aceea de a împlini aşteptările fiecărui Visător. Când faţa îi apăru în lumina bogată a soarelui, uralele din piaţă se intensificară. Ceilalţi membri ai Consiliului Clerical erau acum întorşi către noul Cleric Conservator şi aplaudau mulţumiţi.

Fără vreo intervenţie conştientă, rutinele auxiliare ce operau în interiorul clusterelor macrocelulare ale lui Aaron îi animară zoomul ocular. Scană, una câte una, feţele celor din Consiliul Clerical, alocând fiecărei imagini un cod primar pe măsură ce rutinele auxiliare le dispuneau în lacunele de depozitare macrocelulare, gata de a fi readuse instantaneu în memorie. Le va studia ulterior pentru a detecta emoţiile trădate, un indicator bun pentru felul în care argumentase şi votase fiecare.

Nu ştiuse că avea funcţia de zoom, fapt care-i stârni curiozitatea. La cererea lui, rutinele secundare de gândire derulară un sistem de verificare prin clusterele macrocelulre care îi îmbogăţeau sistemul nervos. Exoimagini şi pictograme mentale se derulau trecând din stagiul de neutralitate în cel de aşteptare în vederea sa periferică, în timp ce liniile de irizare se deplasau dublându-i capacitatea naturală de vedere. Exoimaginile erau toate simboluri implicite generate de u-amprenta sa, interfaţa personală cu unisfera care-l putea conecta instantaneu la oricare din cantitatea imensă de date a acesteia şi la funcţiile de comunicare, divertisment şi comerţ. Toate chestii standard.

Şi totuşi, pictogramele mentale pe care le examinase reprezentau mult mai mult decât îmbunătăţirea fiziologică standard pe care ADN-ul Avansat o punea la dispoziţia unui corp uman. Dacă citise corect sintezele, însemna că era îmbunătăţit cu nişte funcţii-armă de câmp biononic extrem de letale.

Mai ştiu ceva despre mine, gândi el, am o zestre de Avansat. Nu era chiar o revelaţie, căci, datorită anticilor fanatici ai geneticii vizionari de pe Far Away, optzeci la sută dintre cetăţenii Marii Confederaţii aveau modificări similare introduse în ADN. Dar faptul că avea şi biononic restrângea posibilităţile la o fracţiune doar, plasându-l pe Aaron mai aproape de originea sa adevărată.

Ethan ridică mâinile, făcând apel la linişte. Întreaga piaţă căzu în tăcere în timp ce credincioşii îşi ţineau respiraţia. Chiar şi murmurul haitei de jurnalişti se potolise. O senzaţie de seninătate întărită de o fermitate de oţel se degaja în gaia-câmp dinspre noul Cleric Conservator.

Ethan era un om sigur de scopul său.

– Le mulţumesc colegilor mei din Consiliul Clerical pentru această deosebită onoare, spuse Ethan. Îmi încep de azi mandatul şi voi face ceea ce cred că ar fi vrut Visătorul nostru. El ne-a arătat calea – nimeni nu poate nega asta. El ne-a arătat unde poate fi trăită şi schimbată viaţa până când devine perfectă, indiferent cum alegi să defineşti asta ca individ. Cred că ne-a arătat acest lucru pentru un anumit motiv. Oraşul pe care l-a construit. Devoţiunea pe care a generat-o. Totul avusese un singur scop: acela de a trăi Visul. Asta este ce vom face acum.

În piaţă se ridică un val de urale.

– Al Doilea Vis începu! Am ştiut asta în inimile noastre. Voi aţi ştiut-o. Eu am ştiut-o. Am fost conduşi în interiorul Golului din nou. Ne-am înălţat împreună cu Lordul Cerului.

Aaron scană din nou consiliul. Nu mai avea nevoie să le revadă şi să le analizeze