vrut să facă schimb cu oamenii de ştiinţă, care evident făceau lucrurile mai pretenţioase, emiteau teorii, compuneau lucrări şi dădeau indicaţii celor care îi ajutau, căci asta ar fi însemnat să studieze ştiinţele naturii şi să facă toată viaţa acelaşi gen de muncă. Iar aceasta era oricum altcumva, doar interesant nu. Ba chiar era de-a dreptul plictisitor.

— Crezi că vor să toarne un film despre săpăturile noastre? întrebă Judith.

Rafi, care conducea lucrările la Zona 3, le făcu semn cu mâna de departe. Pauza de micul dejun se terminase.

— Nu ştiu, răspunse Stephen. De fapt nu cred. Mă îndoiesc că vine preşedintele consiliului de administraţie pentru turnarea unui film.

— Dar are legătură cu descoperirea despre care tu nu vrei să vorbeşti.

— Cred că se poate porni de aici.

— Şi ce crezi că se petrece?

— Cred, spuse Stephen Foxx, îşi scoase ochelarii şi se şterse cu dosul palmei peste sprâncene, care erau ude de transpiraţie, cred că s-a întâmplat o crimă.

 

4

Urmează o evaluare amănunţită a stratigrafiei. Elementele stratigrafice, precum straturi, pereţii escavaţiilor, sunt numerotate, ruinele prevăzute cu litere şi introduse în locurile corespunzătoare ale reprezentării stratigrafice. Referitor la clasificarea stratigrafică a obiectelor ceramice din cap. III-9, vezi cap. XII.

Numerotarea şi schematizarea stratigrafică se bazează pe metoda publicată de HARRIS (HARRIS 1979, 81-91, vezi şi FRANKEN 1984,89-90). În unele locuri acoperă pentru simplificare un singur număr o întreagă aglomerare de depuneri.

Profesor Charles Wilford-Smith

Raport asupra săpăturilor arheologice

de la Bet Hamesh

 

Ghişeul lui EL AL este situat, din motive de securitate, lateral de holul principal, într-un gang separat. Peter Eisenhardt ajunsese aproape în ultimul minut şi stătea acum cu un sentiment neplăcut printre tot felul de oameni pe care-i văzuse până atunci doar la ştirile de seară. Evrei ortodocşi cu perciuni lungi, îmbrăcaţi în negru din cap până-n picioare stăteau lângă palestinieni cu priviri calme, care purtau inconfundabilul turban popularizat de Yasser Arafat. Se ignorau reciproc cum puteau mai bine. Femei înfăşurate în castele lor robe lungi, cu feţele acoperite, aşteptau într-un rând cu călugări franciscani îmbrăcaţi asemănător. Printre ei, nu atât de bătători la ochi, răbdau bărbaţi normali şi femei de diferite vârste şi stări sociale, cucoane de vârsta a treia şi bărbaţi distinşi mai în vârstă, purtând, nerăbdători, câte o pălărie de vară albă, deşi era dimineaţa devreme şi nori acopereau cerul în Frankfurt; bărbaţi palizi, planturoşi în costume strălucitoare, ca date cu unsoare, care cărau valize grele de plastic, se conversau încet într-o limbă ce, pentru urechile lui Eisenhardt, suna ruseşte. Şi se avansa foarte greu.

— De ce călătoriţi în Israel? voia să ştie femeia de la serviciul de securitate israelian, cu aspect galinaceu, care-l examina plină de suspiciune din cap până în picioare, ca şi cum l-ar bănui de intenţii criminale.

— Din, hm, motive profesionale. De ce-l făcea această întrebare aşa nervos? Scoase din buzunarul său, cu vârful degetelor, faxul din New York. Am un contract de consiliere.

Ea studie contractul amănunţit. Controlul nu se făcea doar formal, era ceva cu adevărat serios. Niciodată nu trăise aşa ceva la vreo altă călătorie cu avionul. Ar fi întârziat mai degrabă decolarea avionului decât să se treacă în timpul controlului cu vederea anumite puncte neclare, şi aceasta precis din motive întemeiate. Eisenhardt se gândi la deturnările de avioane de care până atunci doar auzise. Aveau multe motive serioase.

Oh, Doamne, în ce se băgase! Funcţionara citi faxul a doua oară, întregul contract de patru pagini redactat în engleză, scris în limbaj juridic, ridică receptorul telefonului său, formă un număr fără să privească, şi vorbi cu cineva într-o limbă guturală, probabil ebraică. În cele din urmă îi înmâna hârtia şi aprobă din cap, încercui o semnătură pe un formular şi îi făcu loc să treacă.

— În regulă, spuse ea şi se adresă suspicioasă următorului pasager aflat la coadă, pe care îl trata până la proba contrarie tot ca pe un posibil terorist.

„De ce călătoriţi dumneavoastră în Israel?” O întrebare al naibii de bună. El, un scriitor de succes mediu! În calitate de consilier al unui gigant media multimilionar. O nebunie. Extrem de dubios. Adevăratul motiv, înţelese el dintr-odată, era faptul că rămăsese în urmă cu plata ratelor la casă. Pentru că editura nu plătea, o editură care aparţinea, indirect, tot aceluiaşi bărbat care-l angajase acum.

*

Ea stătea exact acolo unde şi-ar fi dorit el: pe marginea patului său de campanie. Din păcate, ea era îmbrăcată şi el pe jumătate gol.

Stephen tocmai făcuse un duş. Deşi termenul de duş nu era prea potrivit - din capetele de duş impunătoare nu ieşea decât un firişor de apă care mai mult picura decât curgea. Toţi cei din tabără se plângeau permanent că aceste duşuri nu erau capabile să spele praful omniprezent. Oricine ştia că nu avea nici un sens să se plângă, pentru că duşurile nu urmau să fie schimbate până la sfârşitul săpăturilor. Stephen reuşea cu un simplu truc, pe care-l învăţase de la nişte experţi în irigaţii din Africa, să spele complet praful de pe corp: şi anume folosind un burete. Nu făcuse nici un secret de stat din acest truc, dar din câte auzise, cei mai mulţi preferau să se plângă în continuare.

— Nu mai cunosc pe nimeni care să ia la el un sacou pe un şantier arheologic, spuse Judith.

— Mai am şi multe ale însuşiri deosebite, spuse Stephen, care tocmai îşi usca părul frecându-l cu putere, dându-i apoi o formă cu un pieptăn gros. Făcea bine să ştie că trecuse ziua şi că-l aştepta o seară confortabilă. Chiar şi efortul fizic îi făcea bine, îl ţinea în formă şi îi permitea să-şi simtă mai bine trupul.

Săpătorii voluntari locuiau în corturi destul de spaţioase, dintr-o pânză de corabie albă şi groasă, lăsând impresia că ar fi de pe vremea unei campanii africane a armatei britanice. Şi poate chiar aşa şi era. Cele mai multe corturi erau ocupate de două persoane; Stephen aranjase însă să locuiască singur în cort, împrăştiind zvonul că ar sforăi noaptea cumplit şi în plus că ar avea tendinţe spre somnambulism şi că exista pericolul ca la întoarcere să greşească patul - ceva ce