nu mai avea timp acum de asta: călărind, grăbindu-se către o ţară pe care nu o văzuse niciodată, să înceapă o viaţă care nu era nici măcar cea a simplei frontiere, făcând faţă numai sălbăticiei şi sălbaticilor desculţi şi mâinii tandre a lui Dumnezeu, dar o ţară care fusese preschimbată într-un deşert (presupunând că ar mai fi fost acolo ceva la care să se fi reîntors) de către fierul şi focul civilizaţiei;

 

Ceea ce era tot ceea ce gazda ta (ghidul tău) ar fi putut să-ţi spună, întrucât asta era tot ceea ce ştia el, moştenise el, cu putinţă de a fi moştenit de la oraş; ceea ce era de ajuns, mai mult decât de ajuns de fapt, întrucât tot ce ţi-ar mai fi fost necesar era chipul înrămat în vălul lui blond şi delicat din spatele sticlei zgâriate; tu însuţi, străinul, veneticul din Noua Anglie sau din prerii sau dinspre coasta Pacificului, de data asta nemaivenind din întâmplare sau prin vreun accident al rudeniei sau ca prieten sau cunoştinţă sau pe drumurile de pe o hartă, ci atras, de asemenea, de la o depărtare de nouăzeci de ani de acea incredibilă şi teribilă pasivitate, privind la rândul tău prin şi dincolo de acea sticlă veche, tulbure, lăptoasă, desfigurată, acea formă şi siluetă, acea delicată şi fragilă şi fără rost alcătuire de oase şi carne plecând călare la spate în şa pe un catâr fără nicio singură privire în urmă, pentru a recupera o fermă de coline din Alabama, abandonată şi, fără îndoială, chiar devastată (poate chiar uzurpată) – fiind ridicată pe catâr (prima dată când o atinsese el probabil, decât atunci când îi petrecuse inelul pe deget: nu ca să dovedească şi nici măcar ca să simtă, să atingă, să vadă dacă era cu adevărat o fată sub stamba şi şalurile acelea; nu era încă timp de aşa ceva; ci pur şi simplu ca s-o salte în şa astfel ca să poată porni) ca să călărească o sută de mile să devină mama fără de fermă a unor fermieri (avea să nască o duzină, toţi băieţi, ea însăşi nu mai bătrână, încă firavă, încă fără muncă propriu-zisă printre coveţile şi plita şi măturile şi lemnele stivuite pe care chiar şi o femeie le putea despica în surcele; neschimbată), lăsându-le moştenire tuturor în matronimicul lor moştenirea acelei inaptitudini invincibile, inviolabile;

 

Pe urmă dintr-odată îţi dai seama că nu te-ai apropiat astfel deloc de ajuns, nu de chipul de atunci al ei şi de apoi – mireasa, mama, bunica, pe urmă văduva şi în cele din urmă mormântul – îndelungul progres paşnic, conubial, către matriarhat într-un balansoar în care nu i se îngăduia nimănui altcuiva să se aşeze, pe urmă o piatră de mormânt într-un cimitir de ţară – nu de acea pasivitate, acea oprire, acea căpitănie invincibilă a sufletului care nici măcar nu avea nevoie să aştepte ci trebuia doar pur şi simplu să fie, să respire liniştea, şi să-şi ia hrana – infinită nu numai în capacitate ci şi în ţelurile ei: faţa aceea, o îngândurare feciorelnică şi care îl atrăsese pe un bărbat scoţându-l din vălmăşagul dezordonat al unei bătălii de cavalerie, un an întreg în jurul lungului perimetru înţepenit al datoriei şi jurământului, din Regiunea Yoknapatawpha, Mississippi, prin Tennessee, în Virginia şi până la marginile Pennsylvaniei, înainte de a împlini ocolul în risipire înceată care să-i închidă bucla de-a lungul apelor stătătoare ale râului Appomattox şi în sfârşit să-i fie luată din mâna lui de fier: acolo unde, în sfârşit la o distanţă sigură în pădurile ploioase de liniile patrulelor şi de steagurile desfăşurate şi de puştile stivuite, o mână de oameni conducându-şi caii istoviţi, cu pistoalele calde încă, desprinse şi gata să fie repede strânse în mâini în tocurile lor descheiate, strânşi în amurgul tot mai întunecat – soldaţi simpli şi căpitani, sergenţi şi caporali şi subalterni – mai vorbind puţin despre o ultimă şi disperată cursă spre sud unde (după ultimele ştiri) Johnston îşi mai avea forţele intacte, ştiind că n-aveau s-o mai încerce, că terminaseră nu numai cu rezistenţa zadarnică ci şi cu neîmblânzirea; deja plecaţi în dimineaţa aceea de fapt spre Texas, spre Vest, New Mexico: o nouă ţară, chiar dacă nu încă (şi istoviţi – ca şi caii – de îndelunga hărţuială şi spaimă care-i menţinuse neîmblânziţi şi neînfrânţi) o nouă speranţă, lăsând în urmă pentru totdeauna şi pe de-a-ntregul pierderea lor: tânăra mireasă moartă – atrăgându-l (faţa aceea) îndărăt chiar şi de aici, de sub obligaţia de a mai trebui să rămână neînfrânt: care-şi schimbase calul pe catâr şi sabia pe ciorapul cu porumb de sămânţă: îndărăt prin întreaga ţară şi regiune devastate şi prin întreg anul dezastruos de acea pasivitate feciorelnică şi cu neputinţă de smuls de acolo, mai de neevitat decât steaua polară;

 

Nu faţa aceea; asta nu era deloc mai aproape: nu era aici niciun simbol al matriarhatului conubial, ci în schimb fatală cu întreaga ei sterilitate nesătulă şi fără de moarte; fără soţ, stearpă şi fără descendenţi; nici măcar cerând mai mult decât atât: pur şi simplu pretinzând, pretinzând totul – faţa pierdută şi nesătulă a lui Lilith trăgându-şi substanţa – voinţa şi speranţa şi visul şi imaginaţia – din toţi bărbaţii (şi din tine: din tine însuţi şi din gazda ta) în acea unică plasă şi capcană strălucitoare şi fragilă; nici măcar ca să fiţi prinşi, covârşiţi prin vreo unică aruncare, care să nu dea vreodată greş, a plasei, ci atraşi să pândiţi în răsucirea răbdătoare şi tot mai strânsă însăşi ţeserea firelor ei de aur tot mai strânse laolaltă – atrăgându-vă pe voi amândoi de la aproape o sută de ani depărtare la rândul vostru – tu însuţi, străinul, veneticul cu vreun titlu universitar de licenţiat sau (poate chiar) doctor de la Harvard sau de la vreo Universitate din nord-vest sau de la Stanford, trecând prin Jefferson din întâmplare sau accidental în drum spre undeva în altă parte, şi gazda care de trei generaţii nu mai ieşise din Yoknapatawpha mai departe decât câteva nopţi prelungite de sâmbătă la