de la astrodinamică, Rich Purnell, a găsit o soluție să îl aducă pe Hermes înapoi pe Marte. Cursul pe care l-a calculat i-ar permite lui Hermes să treacă pe lângă Marte în ziua solară 549.

Liniște.

— Glumești? zise Annie.

— Ziua solară 549? Cum e posibil așa ceva? întrebă Bruce. Nici măcar Iris n-ar fi aterizat până în ziua solară 588.

— Iris e o navă cu propulsor cu accelerație limitată, spuse Venkat. Hermes are un motor ionic cu propulsie constantă. Accelerează în permanență. În plus, Hermes are o viteză mare în acest moment. Pe cursul curent de interceptare a Pământului, trebuie să decelereze în următoarea lună doar ca să ajungă la viteza Pământului.

Mitch își frecă ceafa.

— Uau… 549. Cu treizeci și cinci de zile solare înainte ca Watney să rămână fără mâncare. Ar rezolva totul.

Teddy se aplecă și zise:

— Spune-ne despre ce e vorba, Venkat. Ce ar necesita?

— Ei bine, dacă ar face „manevra Rich Purnell”, ar începe imediat să accelereze ca să-și păstreze viteza și s-o mărească. N-ar intercepta Pământul deloc, dar s-ar apropia suficient ca să folosească manevra de asistență gravitațională pentru ajustarea cursului. Cam în acel moment ar culege o sondă de re-aprovizionare având provizii pentru călătoria extinsă. Apoi s-ar afla pe o orbită de accelerare spre Marte, ajungând în ziua solară 549. Cum am spus, e un zbor de proximitate pe lângă Marte. N-are nimic de-a face cu o misiune Ares normală. Ar zbura prea repede ca să cadă pe orbită. Restul manevrei i-ar aduce înapoi pe Pământ. Ar fi acasă la două sute unsprezece zile după zborul de proximitate.

— La ce folosește un zbor de proximitate? întrebă Bruce. E imposibil să-l ia pe Watney de pe suprafață.

— Mda… zise Venkat. Acum vine partea neplăcută: Watney ar trebui să ajungă la VAM-ul lui Ares 4.

— Craterul Schiaparelli? spuse Mitch uimit. Asta e la trei mii două sute de kilometri distanță!

— Trei mii două sute treizeci și cinci de kilometri, ca să fim exacți, spuse Venkat. Nu e complet imposibil. A condus până la situl de aterizare al Pathfinderului și înapoi. Asta înseamnă peste o mie cinci sute de kilometri.

— A fost pe teren plan, în deșert, interveni Bruce. Dar drumul până la Schiaparelli…

— E suficient să spunem c-o să fie o călătorie foarte dificilă și periculoasă, spuse Venkat întrerupându-l. Dar avem o mulțime de oameni de știință isteți care să-l ajute să păcălească roverul. În plus, ar fi nevoie de modificări ale VAM-ului.

— Ce nu e în regulă cu VAM-ul? zise Mitch.

— E proiectat să ajungă pe orbita joasă a lui Marte, explică Venkat. Dar Hermes o să fie doar în zbor de proximitate, așa că pentru interceptare VAM-ul va trebui să scape complet din gravitația lui Marte.

— Cum? zise Mitch.

— Va trebui să piardă din greutate… mult. Pot să mobilizez departamente întregi de oameni care să lucreze la problemele astea, dacă ne hotărâm s-o facem.

— Mai înainte ai menționat o sondă de aprovizionare pentru Hermes, spuse Teddy. Avem capacitatea asta?

— Da, cu Taiyang Shen, zise Venkat. Am avea în vedere un rendez-vous în apropierea Pământului. E mult mai ușor decât să trimiți o sondă pe Marte, asta cu siguranță.

— Înțeleg, spuse Teddy. Deci avem două opțiuni: fie îi trimitem lui Watney suficientă hrană ca să reziste până la Ares 4, fie îl trimitem pe Hermes înapoi să-l ia chiar acum. Ambele planuri au nevoie de Taiyang Shen, deci putem să punem în aplicare doar unul.

— Da, spuse Venkat. Trebuie să alegem unul.

O clipă, rămaseră cu toții pe gânduri.

— Cum rămâne cu echipajul lui Hermes? zise Annie, întrerupând tăcerea. Ar avea vreo problemă cu adăugarea… a cinci sute treizeci și trei de zile la misiunea lor? spuse ea făcând rapid socoteala în minte.

— N-ar ezita nicio secundă, spuse Mitch aruncându-i o privire dezaprobatoare lui Venkat. De asta ne-a cerut Venkat să ne întâlnim: vrea să hotărâm noi în locul echipajului.

— Corect, zise Venkat.

— Ar trebui să fie hotărârea comandantului Lewis, spuse Mitch.

— N-are rost nici măcar s-o întrebăm, zise Venkat. Noi trebuie să luăm decizia asta; e o problemă stringentă.

— Ea e comandantul misiunii, zise Mitch. Deciziile în chestiuni stringente sunt treaba ei, la naiba!

— Calmează-te, Mitch, zise Teddy.

— Aiurea, spuse acesta. Ați ignorat echipajul de fiecare dată când a fost ceva în neregulă. Nu le-ați spus că Watney e încă în viață, acum nu le spuneți că există o opțiune de a-l salva.

— Avem deja o opțiune ca să-l salvăm, zise Teddy. Acum discutăm doar despre alta.

— Landerul cu prăbușire? zise Mitch. Crede careva c-o să funcționeze? E cineva?

— În regulă, Mitch, spuse Teddy. Ți-ai exprimat opinia și am auzit-o. Să trecem mai departe.

Se întoarse spre Venkat.

— Poate Hermes să funcționeze încă cinci sute treizeci și trei de zile peste finalul programat al misiunii?

— Așa ar trebui, spuse Venkat. S-ar putea ca echipajul să fie nevoit să mai repare lucruri ici și colo, dar sunt bine instruiți. Amintiți-vă că Hermes a fost construit să facă toate cele cinci misiuni Ares. A ajuns doar la jumătatea duratei lui de viață proiectate.

— E cel mai costisitor lucru pe care l-am construit vreodată, zise Teddy. Nu putem să facem altul. Dacă se întâmplă ceva, echipajul moare și programul Ares odată cu el.

— Pierderea echipajului ar fi un dezastru, spuse Venkat. Dar nu l-am pierde pe Hermes. Putem să-l controlăm de la distanță. Câtă vreme reactorul și motoarele ionice funcționează, l-am putea aduce înapoi.

— Călătoria spațială e periculoasă, zise Mitch. E absurd să discutăm despre ce-ar fi mai sigur.

— Nu sunt de acord, spuse Teddy. E absolut legitimă o discuție despre ce-ar fi mai sigur și despre viețile care sunt în joc. Ambele planuri sunt riscante, dar pentru a-i trimite provizii lui Watney riscăm o singură viață, pe când cu manevra Rich Purnell riscăm șase.

— Ia în considerare nivelul riscului, Teddy, zise Venkat. Mitch are dreptate. Landerul cu prăbușire e un risc mai mare. Ar putea