din casa sg deschisă tuturor de pe Valea Râului Mare Retezat, de care şi-a legat pe veci numele, căzăturile în râu şi basmele vânătoreşti.

  ZĂRBUŞCA

  • 2 litri zer (de la brânza de vaci) * 1 morcov

  • 1 ceapă, * 2 linguri de mălai

  * sare • 500 g cartofi

  * Morcovul şi ceapa, curăţate şi tăiate bucăţi, se pun la fiert într-un litru de apă

  Se curăţă cartofii, se taie îmbucături, se pun şi ei în zeama ce deja clocoteşte mărunţel

  După o jumătate de oră se adaugă zerul, mălaiul cernut ploaie şi sarea

  Se mai dă în câteva clocote şi e gata

  Ciorba de stână din Moneasa e cunoscută şi în Parâng şi în Ceahlău sub numele de Sărbuşcă, Nemţenii de urcă către izvoarele Barnarului şi Bicazului îi pun şi smântână, să se îndesească, în Banat, tot în ziua de înălţarea Domnului, se dau flori, lumânări şi brânză, iar păcurarilor, adecă ciobanilor sau păstorilor de oi, atât în Banat cât şi în Transilvania, li se dăruieşte câte un caş, fiindcă în această zi în cele mai multe părţi se pun oile pe brânză.

  Datina din urmă, adecă dăruirea păcurarilor în ziua de înălţarea Domnului câte cu un caş, trebuie să fie foarte veche, pentru că o aflăm amintită şi într-o seamă de colinde.

  Drept dovadă despre aceasta ne poate servi următoarea colindă din Beclean în Transilvania:

  Pe prundu sfintei Mării

  Ion oile păştea, C-un fluier mare zicea, Cum zicea

  Turma-i plângea, Cea mai mică

  Miorică

  Sare-n vânt, Sare-n pământ, Sare-n fruntea oilor.

  Da lui Ion ce-o să-i dăm?

  La Crăciun

  Un miel mai bun, La Sânzene

  Două miele, La Ispas

  Un bulz de caş!

  (S,FI. Marian – „Sărbătorile la români")

  SFÂRÂIALĂ

  • 250 g brânză de oaie * 3 cepe mari

  4 felii de slănină (100 g)

  Slănina se crestează şi se piane în tigaie, să se prăjească pe ambele părţi

  • Ceapa se taie felii subţiri

  Se scoate slănina, iar în untura lăsată se pune ceapa la călit până devine sticloasă

  Se sfărâmă şi se adaugă brânza să se încingă până sfârâie

  Se pune fierbinte în farfurii, se potriveşte slănina deasupra

  Se oferă şi aici, pe Feleac (nu numai la stână, la Beliş), cu mămăligă şi ţuică prefriptă de Cluj „N-am făcut nici o sfârâială", zic învinşii, iar victorioşii spun „E o sfârâială!", dar nici unii nici alţii nu ştiu de unde li se trag vorbele acestea. Ei bine, au aflat!

  Ritualul gonirii ursului de lângă stână începe cu o săptămână de post aspru pentru toţi ciobanii. Tot ce e metalic se-ngroapă, ceaune, cuţite, catarame. Un cioban mai vârlav se-mbracă în blană de urs şi întărâtă amarnic un taur. „Corrida" carpatină se încheie cu fuga lamentabilă a „ursului". Taurul, de acum încolo, nu va mai fi niciodată înfricoşat de urs şi va proteja stâna iar ciobanii se pot încătărăma şi ospăta în sfârşit, griji nu mai au. (surse revuistice anonime)

  ZARĂ MOAŢĂ

  * 1 ceapă * ceva albitură

  * 1 kg cartofi * 1 morcov

  • 1 litru zer de smântână (ce rămâne după ce se scoate untul din smântână), sare, piper, paprică

  • Se toacă zarzavatul, se pune la fiert, 30 de minute, în puţină apă, cât să-l acopere • Cartofii se curăţă, se taie cubuleţe şi se pun şi ei la fiert, vreo 20 de minute, cu 1 linguriţă de paprică • La sfârşit se pune zerul, se potriveşte de sare şi piper şi se lasă să dea în nişte clocote, vreo 10 minute

  Incă o ciorbă din familia fierturilor ciobăneşti, făcută la stână, undeva, în Apuseni, din puţinul ce 1-a cărat măgarul şi cu ce-a rămas de la alte bucate, mai bune.

  Divinităţile neolitice, antice şi creştine sunt simbolizate în Cultura populară românească şi prin plante (sânziana, mătrăguna, bradul, mărul, omanul, salcia) şi animale (taurul, ursul, porcul, cerbul, calul, lupul, leul, mielul) sau substitute antropomorfe (Zeiţe mama ale matriarhatului neolitic – Dochia, Maica Precista, Muma Pădurii, Muma Ploii – şi zei paterni ai antichităţii ~ Crăciunul, Mutul Căluşului, personaj central al ritualului Căluşarii, Blojul, Sângeorzul).

  Ele însoţesc viaţa de zi cu zi din Carpaţi, ocupaţiile româneşti dominante, creatoare de ideologii şi civilizaţii (agricultura, păstorit, prelucrarea lutului, lemnului, pietrei şi metalelor, albinăht, pescuit, vânătoare) generând, între multe altele, ritualuri şi ceremonii spectaculoase, unele chiar şi la nivelul bucătăriei cotidiene contemporane, dependentă mult mai mult decât ne putem închipui de trecutul nostru cel mai îndepărtat.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an")

  BOŢI

  „Boţii" sunt nişte găluşte ţărăneşti din brânză de vaci (scoacă) care se fac în Apuseni în cătunele moţilor de dincolo de „creasta geografică" sau „creasta militară", cum i se mai spune (adică dincolo de ceea ce se vede din vale).

  * 1 kg brânză de vaci * 5-7 ouă (depinde de mărime) l ceaşcă de mălai • 1 lingură untură sare, câtă vă place

  Mălaiul se pune la prăjit în untură până se schimbă la faţă

  Ouăle se bat bine apoi se freacă temeinic cu brânză

  Se mai adaugă la „aluat" jumătate din mălai, 1 lingură de untură şi ceva sare

  După ce s-au amestecat cremă toate, se fac „boţuri" rotunde şi mici care se pun la fiert în apă clocotită cu sare

  Când s-au întărit, se tăvălesc prin mălaiul rămas şi se dau la masă

  Cu creasta asta „militară" e o întreagă poveste. Cine crede că Marea Unire, s-a datorat numai Adunării româneşti de la Alba lulia din 1 Decembrie 1918 şi intelectualităţii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilică istoriei.

  Marile puteri victorioase hotărâseră, destul de corect, să împartă înfrântul şi destrămatul Imperiu Austro-Ungar după criteriile populaţiilor majoritare.

  Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărţi ale tuturor provinciilor imperiale după naţionalităţi, se pregăteau înfiinţarea de noi ţări şi frontiere.