class="p1">  Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărţi ale Transilvaniei în care zona montană, platouril^ locuite numai de români din Maramureş, Oaş, Haţeg, Lăpuş, Apuseni, Năsăucketc, – apăreau ca pustii, fiind dincolo de „creasta militară", de ce se vedea din văile accesibile, într-o primă variantă, populaţia maghiară, aglomerată în oraşe şi în de câmpie, apărea ca majoritară în Ardeal, cu consecinţele ce ar fi urmat de aici.

  E meritul unor misiuni de geografi francezi de-a fi urcat pe toate cărările transilvane şi de a fi inventariat şi anunţat existenţa a numeroase comunităţi române, acolo unde hărţile maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon, Am avut bucuria de a-l fi cunoscut în 1993 pe domnul Robert Ficheux (trăieşte încă, în toamna lui '98 a împlinit exact 100 de ani) unul din cei ce au călcat cu piciorul munţii Apuseni imediat după război (i-am luat şi un interviu filmat, împreună cu Radu Grozea, pe care, din motive obscure şi penibile, TVR nu 1-a difuzat).

  E un domn în vârsta de aur, firav, foarte simpatic, vorbeşte încă perfect româneşte, cu un hazliu accent franco-moţogan, ne-a făcut să râdem în hohote pe toţi câţi eram la acel dineu, români şi francezi, Ne-a povestit cum mânca „boţi" şi bea vinars, cum vreau moţii să-l însoare cu fiicele lor „motzotzolles", cum dormea în iesle, privegheat de răsuflările blânde ale vacilor.

  Omul acela făcuse şi dăruise istorie şi geografie României.

  LAPTE DE BOU

  Stranie mâncare ardelenească pe care moroşencele o fac cu lapte, iar moaţele cu apă.

  * 4 ceşti cu seminţe de dovleac • 1 litru lapte (sau apă)

  • sare, după chef

  • Seminţele se prăjesc şi se macină făină

  * Se pune lapte (sau apă) la fiert cu puţină sare

  * Când laptele (apa) a dat în clocot, se varsă făina de „bomboane agricole", puţină sare, şi se amestecă, pe foc, până se-ngroaşă

  • Se mănâncă cu mămăligă vârtoasă

  Săptămâna Clisei, înainte de Săptămâna Brânzei se numeşte ultima săptămână din Câşlegile Crăciunului, când mai este admisă clisa (slănina) în alimentaţie, sinonimă cu Săptămâna Vârstată şi cu Harţa sau Săptămâna cu Hârţ (Munţii Apuseni), CHISĂTURA

  Pastă de uns pe pită ori pe mămăligă dar şi condiment pentru ciorbe, chisătura ce-o poartă ciobanii oriunde se duc n-ar putea fi mai ardelenească nici dacă ar mirosi cu accent de Rozavlea-Maramureş!

  • slănină afumată • ceapă • sare (după gust)

  • Se toacă slănină şi ceapă, mărunt ca trădarea, şi se freacă cu un pic de sare până alifie se fac

  Variantă;

  * jumări sărate • ceapă

  Închipuiţi-vă felia de pâine uriaşă, mirosind a ţest şi a cartof, unsă cu „chisătura"! Ardeleanul obosit, venit de la pădure, îşi dă pălăria de paie pe ceafă, ridică glaja cu horincă în dreptul soarelui, „no servus dragă!", şi bea o gură lungă cât trecătoarea Sălăuţei, o lumină trece din sticlă în pielea lui, ca o aureolă.

  MĂMĂLIGĂ PE PĂTURI

  În Maramureş, „Mămăliga pe pături" este unul din felurile cele mai răspândite şi mai înghiţite de urmaşii dacilor liberi (aşa ştiu, că Imperiul Roman se oprise mai în sud). E uşor de făcut, gustoasă şi spectaculoasă. Are numeroase variante – fiecare sat şi chiar fiecare stână având reţeta proprie, O să vă prezint deci câteva posibilităţi de bază, una mai atrăgătoare ca alta, de la care s-o luaţi razna prin gastronomie (ce ziceţi de ideea de GASTROMÂNIE?) cum vă taie capul şi vă îmburdă creativitatea.

  MĂMĂLIGĂ PE PĂTURI I

  • 1 kg mălai * 3 1 apă * 1 lingură sare

  * 100 g unt • 200 g urdă • 200 g caş

  • 200 g brânză burduf * 200 g caşcaval • 200 g smântână

  • 200 g brânză telemea (un dărab sau o creastă, cât taie o brişcă iute) Eventual • 200 g caş sau caşcaval afumat (în Argeş!)

  • Mămăliga trebuie să fie ceva mai tare, aşa că se pun la fiert doar 3 litri de apă şi o mână de mălai

  * Când apa începe să fiarbă se pune sarea şi apoi se varsă mălaiul (nu trebuie din cel prea cernut şi nici fin măcinat), fără să-l amestecaţi •Focul trebuie să fie potrivit, nici să clocotească apa nebuneşte, dar nici să stea oglindă * După vreo douăzeci de minute – unii lasă mălaiul să fiarbă astfel şi o oră, ca la o mămăligă vârtoasă – se amestecă bine, insistent, până nu mai sunt cocoloaşe. Şi gata mămăliga!

  Dar mămăliga pe pături de brânză înseamnă că mai întâi ungem o cratiţă încăpătoare sau ceaunul cel mare, cu unt, dar bine de tot, aşa cum acoperim fiinţa iubită de reproşuri şi numeroase pupături încingem; când untul curge şi a băltit, adăugăm primul strat de mămăligă, sub 2 centimetri gros

  • Apoi se lasă, moale şi nevinovat, un strat de caş

  Apoi iar mămăligă, cam 1 cm gros, acum

  Urmează telemeaua

  Mămăligă • Urdă

  Mămăligă

  Brânză burduf

  Mămăligă

  Caşcaval şi smântână („groscior" i se spune în Maramu), Şi hopa!

  • Toată chestia asta se dă la cuptor (ori la jar) vreun ceas, la foc mic, să se topească încet brânzeturile, să se pupe cu mămăliga

  Ciobanii argeşeni şi brăneni fac şi ei minunea asta, dar îi întind (un strat jos şi unul la suprafaţă) şi nişte caş sau caşcaval afumat, să se bucure tare şi nările, nu numai ochii şi gura.

  Dacă cineva e vătămat de Sân Toader —zi cu virtuţi magice excepţionale – vrăciţa face nouă turte de mălai, le tipăreşte cu o potcoavă, le descântă şi le lasă la hotarul dintre doua sate, să le mănânce cine le găseşte că omul se va vindeca.

  MĂMĂLIGĂ PE PĂTURI

  « Mămăligă (vezi mai sus, la M. RP, I)

  150 g slănină afumată • 250 g cârnat afumat * 1