departe cu jefuirea Breslei Chimiștilor dacă amândoi știați ce se întâmplă?

– Ți-am spus că e un război al celui care știe cel mai multe și apoi cum folosește ce știe.

Macsen se uită în cele din urmă în sus, fixându-l pe Boyd cu o privire de gheață.

– Pricepi acum? Toate astea sunt un gigantic concurs de pișat între Ivarl și Edeard. Care dintre ei îl poate păcăli pe celălalt?

– Motiv pentru care trebuie să înțelegi, a spus ferm Edeard. Să înțelegi pe deplin.

– Ei bine, înțeleg acum, a zis cu amărăciune Macsen. Întoarse privirea spre Dinlay. Eu sunt idiotul din cauza căruia ai fost împușcat. Eu!

– Cu greu se poate spune asta, a răspuns Dinlay cu un hohot nervos.

– I-am spus. I-am spus că vom face muncă sub acoperire după ce am vorbit că vom supraveghea strada Boltan.

– Când am discutat așa ceva? a întrebat Edeard.

– În ziua în care l-am prins pe Arminel în depozit, a răspuns Kanseen.

– Oh, da.

– Arminel a folosit asta, nu-i așa? a întrebat Macsen. A folosit informația pentru a pune la cale ambuscada de la Bazinul Birmingham.

– Nu știm nimic sigur, a spus Edeard. Ceea ce am încercat să vă arăt în seara asta este doar cât de inteligent și de organizat este Ivarl. Și nu e vorba numai de asta. Organizația sa este mare, acoperă tot orașul.

– Te-ai făcut înțeles, a spus Kanseen. Am fost naivi. Dar situația se va schimba.

– Îmi pare rău, a spus Macsen. I se adresa lui Dinlay acum.

– Nu m-ai împușcat tu.

– A fost vina mea.

– Nu, nu a fost, a spus Edeard. Știți cu toții cum este Arminel. Dacă nu ar fi venit el după noi în acea zi, ar fi fost un altul. Nu trimiți oameni ca Nanitte să ne spioneze dacă nu vrei cu adevărat să ne elimini.

– Și Chiaran, a spus Dinlay cu un aer nenorocit.

– Și Chiaran, confirmă Edeard. Asta înseamnă că e încă decis să ne prindă, chiar mai mult după povestea de la depozit. O să iasă urât.

– Era frumoasă, a spus Dinlay.

– Și-a scos ochelarii, curățându-le lentilele cu atenție.

– Noi suntem cu toții în regulă, totuși, nu-i așa, Mergătorule-Pe-Apă? a întrebat Boyd cu precauție. Spune-ne asta cel puțin. Spune-ne că nimeni de aici, în seara asta, nu aparține lui Ivarl.

– Suntem cu toții în regulă, i-a asigurat Edeard.

– Nanitte, gemu Macsen și căzu înapoi în scaunul său. Cum rămâne cu celelalte? Au mai fost fete care-i aparțineau lui Ivarl?

Edeard rânji.

– Nu am timp să urmăresc lista aia.

– Nici pe a ta, s-ar părea, a observat Kanseen cu viclenie.

– Nici pe a mea, a recunoscut el.

– Madona, asta este minunat, murmură ea. Trebuie să îți cerem consimțământul pentru iubiții noștri acum. E ca și cum aș trăi din nou acasă și ar trebui să obțin aprobarea mamei.

– Care erau criteriile ei? a întrebat imediat Boyd.

– Ei bine, nu te-ar fi primit pe ușa din față, asta e sigur.

Edeard râse.

– Nu e chiar așa de rău.

Kanseen îl privi drept în ochi.

– Ba este.

– Nu trebuie să-mi spuneți cu cine sunteți în fiecare noapte. Iar de acum încolo, nu mai am de gând să-mi folosesc televederea. Doar…

– Să fim paranoici?

– Am vrut să spun precauți. Dacă vreți să verific o cunoștință nouă, o voi face.

– Paranoia este bună, a spus Boyd. Spre deosebire de voi toți, eu, desigur, aleg foarte bine.

– N-ai făcut nicio alegere de niciun fel, a zis Kanseen. Saria te-a ales. Ea ia toate deciziile pentru tine.

– Ba nu! Sunt propriul meu stăpân.

Kanseen se întinse și îl înșfăcă de mâneca fracului său remarcabil.

– Tu ai ales ăsta? Ai plătit măcar pentru el?

Boyd se înroși tot în timp ce ceilalți râdeau.

– Deci, ce facem acum? a întrebat Dinlay.

– Și vrea să spună „noi“, a spus Macsen. Am dreptate, nu-i așa?

– Da, se poticni Dinlay. E doar… Chiaran.

– Scapă de ea, a zis Macsen aspru. Nu e prietena ta, e curva lui. Fă-o prin televorbire, că e mai drăguț și mai insultător. Aș fi fericit să o fac eu pentru tine.

– Vrei?

Macsen se întoarse spre Edeard.

– Vrei să o folosești întâi?

– Nu, a spus el. E tentant, dar dacă vom face acest lucru, nu vreau să utilizăm metodele lui.

– Nu va fi prea curat, l-a avertizat Kanseen.

– Știu. A zâmbit, privindu-și echipa. Prietenii lui. Dar ne vom descurca.

– Și atunci ce facem acum? a întrebat Boyd.

– M-am gândit la asta, le-a spus Edeard. Cea mai mare parte din venitul lui Ivarl vine din taxele de protecție. Are în fiecare cartier echipe care îi intimidează pe comercianții și pe proprietarii de tarabe. Vreau să-i alung. Vreau să încep prin a face curat în Jeavons, apoi să continui, să-i forțez să se retragă din tot orașul până când îi împingem pe toți în Sampalok.

– Și atunci ce? a spus Kanseen. Și cum vrei să-i faci să se retragă acolo? Prin intimidare? Se vor lupta cu noi.

– Nu m-am gândit la detalii. Trebuie să ne consultăm cu Marele Maestru Finitan despre cum aplicăm o asemenea schemă, dar și despre politica din spatele ei. Avem nevoie cu siguranță de sprijin din partea Marelui Consiliul, poate chiar de o nouă lege.

– În regulă, a spus ea. Chiar dacă reușești să obții sprijin în Consiliu, și îi facem pe toți șefii de secție să lucreze cu noi, și rezolvi o sută de alte detalii nasoale și imposibile, cum îi găsim? Trebuie să existe sute de membri ai grupărilor criminale care lucrează în acest gen de activitate. Ne ducem cu toții să iscodim la Casa cu Petale Albastre?

– Ah. Edeard le zâmbi superior și își băgă mâna sub tunică pentru a scoate un