— Vrem să discutăm asta în linişte... începu Kaun în cele din urmă, când Shimon Bar-Lev se opri gâfâind.

Dar acesta nu îl auzea, ci se adresă profesorului Wilford-Smith.

— De ce nu mi-ai spus asta, britanic blestemat? se răsti la el. De ce sunt mereu ultimul care află totul? La naiba, lucrăm de douăzeci de ani împreună şi acum mă loveşti pe la spate, în felul acesta...!

Acum era totuşi timpul să intervină.

— Domnule Bar-Lev! tună Kaun cu toată tăria pe care o putuse aduna.

Existau situaţii în care nu ajuta decât un ţipăt. Când îşi aduna puterile pentru un astfel de ţipăt, Kaun îşi imagina întotdeauna că ar trebui să strivească ţeasta celuilalt, doar cu presiunea sonoră a cuvintelor sale.

Şi avu efect. Bar-Lev tresări şi pentru o clipă se zăpăci.

— Domnule Bar-Lev, repetă Kaun, acum pe deplin stăpânit şi cât se poate de amabil, vă rog să-l lăsaţi pe profesorul Wilford-Smith în viaţă; e nevinovat. Eu sunt de vină. Am clocit asupra ideii acesteia azi-noapte, după discuţia cu profesorul Goutière, şi am vrut să vă informez în dimineaţa aceasta. Din păcate, cei doi tehnicieni ai aparatului Sotom au sosit aici înaintea dumneavoastră, de aceea a trebuit să renunţ la asta. Dar dacă vreţi să ţipaţi la cineva, atunci ţipaţi la mine.

Bar-Lev îl măsură nesigur. John Kaun încă nu avusese de-a face cu adjunctul lui Wilford-Smith prea mult, dar credea că putea recunoaşte în nesiguranţa acestuia că era un om de ştiinţă simplu, corect, probabil un specialist excelent, dar fără să poată face faţă unei discuţii în contradictoriu cu un orator şcolit şi experimentat.

— Ei bine, spuse israelianul. Atunci luminaţi-mă dumneavoastră. Ce înseamnă asta?

— Vreţi să spuneţi cum mi-a venit ideea să cer ca Muntele Templului să fie cercetat? îi răspunse Kaun.

— Da.

Kaun dădu din cap cu un zâmbet blând.

— Domnule Bar-Lev, trebuie să plec repede pentru a-i linişti în schimb pe cei doi tehnicieni că îşi vor primi în orice caz banii, indiferent cât de mult ţipăm unii la alţii. Până atunci vreau să vă rog simplu să vă gândiţi la această întrebare pe care i-am pus-o profesorului Goutière aseară. Şi anume: Ce locuri există în Israel, care cu siguranţă au rămas neatinse în ultimii două mii de ani?

Bar-Lev se uită la el ca la o arătare, apoi la planul Muntelui Templului şi ridică ochii. Îi căzu falca.

— Înţelegeţi? adăugă Kaun, apoi părăsi sala de conferinţe.

Cei doi tehnicieni aşteptau afară, împreună cu Ryan şi se uitau jenaţi cu ochi mijiţi la el, în timp ce cobora cele trei trepte spre pământul nisipos.

— Sper că stilul disputei noastre nu v-a speriat prea tare, strigă Kaun, străduindu-se să pară binedispus şi deloc neliniştit.

Cei doi afişară un zâmbet jenat.

— Am vrut neapărat să-mi exprim mulţumirile, îi asigură în cel mai îndatoritor ton, le strânse mâinile uitându-se în ochii lor. Munca pe care aţi depus-o a fost într-adevăr remarcabilă. Credeţi-mă, ştiu să apreciez asta. În ceea ce priveşte ieşirea de furie a colegului, mai devreme... Arboră un zâmbet complice. Toţi aceştia sunt oameni foarte pasionaţi de problemă. Asta încă n-a fost nimic. Noi am ţipat unul la altul nopţi întregi într-un hal fără de hal.

— Înţeleg, încuviinţă din cap blondul. 

— În ceea ce priveşte Muntele Templului, continuă Kaun privindu-l pe blond, care în primul rând oricum era şeful celor doi, iar în al doilea rând părea mai accesibil, asistentul meu vă va da o maşină şi vă rog să mergeţi cu ea la Ierusalim şi să studiaţi problema la faţa locului. Ce posibilităţi există să se facă o radiografiere discretă a muntelui. Iar diseară îmi daţi raportul. Okay?

Blondul dădu din cap bucuros.

— Desigur, domnule. Aşa vom face.

— Bine. Ryan, vă ocupaţi dumneavoastră de domnii aceştia?

Ryan dădu din cap că da.

Acestea fiind spuse, Kaun se întoarse în rulotă, care era şi locuinţa scriitorului german. După cum observa din nou Kaun, acela contribuise cu puţine lucruri utile la întregul proiect, dacă ar fi să-l compari cu canadianul.

Bar-Lev îşi pregătise evident un argument, pe care îl considera decisiv.

— Muntele Templului este un sanctuar iudaic, explică Bar-Lev cu voce sinistră. Vă întreb, domnule Kaun, care probabil sunteţi creştin: Aţi permite cercetarea Catedralei Sfântul Petru cu ajutorul tomografului cu ultrasunete? Sau a locului naşterii lui Isus din Betleem?

Kaun dădu din cap afirmativ.

— Bineînţeles. Fără să clipesc.

Bar-Lev nu părea să se fi aşteptat la acest răspuns. „Un orator amator”, se gândi Kaun şi îi era greu să nu-i răspundă cu un rânjet batjocoritor.

— Asta... asta nu cred!

— Ba puteţi să credeţi. Poate facem chestia asta ca un viitor proiect.

Profesorul Goutière ridică mâna.

— Aş vrea încă odată să consemnaţi că nu am susţinut niciodată că bănuita cameră video se află în stânca Sachrá. Am indicat că acesta este unicul loc care şi după două mii de ani poate fi clar identificat cu mare siguranţă ca rămas în tot acest răstimp neatins.

— Iar eu, se amestecă Wilford-Smith, trebuie să repet încă odată ce am spus şi azi-noapte: Sunt sigur că această cameră video nu este în această stâncă.

Kaun încuviinţă din cap răbdător.

— Încă cineva?

— Nu e fezabil, explică Bar-Lev. O utopie totală. Cum vă închipuiţi aşa ceva? Să instalaţi aparatul cu unde de şoc pe Muntele Templului şi în jur să îngropaţi senzorii de măsurători? Să le bateţi eventual în Zidul Plângerii? Pentru asta nu veţi primi aprobare în vecii vecilor.

— De aceea o facem în secret.

— În secret? Şi cum anume?

— Nu ştiu. Dar tocmai i-am trimis pe cei doi tehnicieni la Ierusalim pentru a cerceta la faţa locului.

— E imposibil! Kaun respiră adânc.

— Domnule Bar-Lev, n-aş fi ajuns unde sunt dacă m-aş fi luat mereu după ce se considera posibil sau imposibil.

Arheologul părea că se va dizolva în sudoare şi disperare.

— Domnule Kaun, cu tot respectul cuvenit, nu ştiţi ce vreţi să faceţi aici. Muntele Templului nu este doar un sanctuar pentru noi, evreii, este sfânt şi pentru musulmani, şi tot ce se întâmplă aici este politic. Cu ceea ce vreţi să faceţi dumneavoastră puteţi literalmente declanşa un război.

— Domnule Bar-Lev, mie îmi aparţine printre altele unul dintre posturile de ştiri de frunte din lume. Credeţi-mă, sunt foarte informat despre situaţia politică a Israelului.

Bar-Lev se lăsă pe spate în scaunul lui, clătinând din cap.

— E