Degetele nu sunt invulnerabile. Pot fi făcute să sufere, pot fi rănite şi pot fi ucise cu venin de albină.

95. NICOLAS

Lumea Degetelor e atât de frumoasă, încât nici o furnică nu o poate înţelege deocamdată.

Lumea Degetelor este atât de paşnică, încât neliniştea şi războaiele au fost demult alungate.

Lumea Degetelor este atât de armonioasă, încât fiecare trăieşte într-un extaz perpetuu.

Noi avem unelte care ne permit să nu muncim niciodată.

Noi avem unelte care ne permit să ne deplasăm cu foarte mare viteză.

Noi avem unelte care ne permit să ne hrănim fără nici un efort.

Noi putem zbura.

Noi putem umbla pe sub apă.

Noi putem chiar să părăsim planeta şi să ajungem dincolo de cer.

Degetele pot face orice pentru că Degetele sunt zei.

Degetele pot face orice pentru că Degetele sunt mari.

Degetele pot face orice pentru că Degetele sunt tari.

Acesta este adevărul.

― Nicolas!

Băiatul stinse la iuţeală aparatul şi se prefăcu că răsfoieşte Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute.

― Da, mămico?

Lucie Wells apăru lângă el. Era slabă şi plăpândă, dar privirea ei întunecată părea însufleţită de o forţa stranie.

― Nu te-ai culcat? Acum e, totuşi, perioada nopţii noastre artificiale.

― Ştii, mi se-ntâmplă să mă scol ca să mai consult Enciclopedia.

Ea zâmbi.

― Ai dreptate. Poţi afla atâtea lucruri din cartea asta. Îl cuprinse de umeri. Spune-mi, Nicolas, continuă ea, încă nu vrei să iei parte la reuniunile noastre telepatice?

― Nu, cel puţin deocamdată. Cred că încă nu sunt pregătit.

― Când vei fi, o să o simţi singur. Nu te forţa.

Îl strânse în braţe şi îl masă pe spate. El se desprinse încet, din ce în ce mai puţin sensibil la asemenea manifestări de dragoste maternă.

Ea îi şopti la ureche:

― Acum nu poţi să înţelegi, dar într-o bună zi...

96. 24 FACE CE POATE (CU CEEA CE ARE)

24 merge spre ceea ce speră să fie sud-estul, întrebând în dreapta şi în stânga toate animalele de care se poate apropia fără prea mare pericol.

Au văzut cumva cruciada trecând pe acolo? Dar limbajul mirositor al furnicilor nu are încă statutul de limbă universală. Totuşi, un gândac verde-auriu susţine a fi auzit zvonindu-se că belokanienele s-au întâlnit cu nişte Degete şi că le-au învins.

E imposibil, îşi zice pe loc 24. Nu-i poţi învinge pe zeii Cu toate acestea, continuă să-i întrebe pe toţi cei întâlniţi în cale şi află îndeajuns pentru a se convinge că întâlnirea a avut realmente loc. În ce fel de circumstanţe însă, şi cu ce deznodământ?

Şi tocmai ea nu a fost de faţă! Nu a putut să-şi vadă zeii şi, ceea ce e şi mai grav, nu le-a putut înmâna coconul misiunii Mercur. Blestemate fie prostia ei şi veşnica-i lipsă a simţului de orientare!

Atenţia îi este atrasă de un mistreţ ce-i apare în cale. Cu el ar merge mult mai repede decât singură. Obsedată de dorinţa de-a ajunge înapoi la surorile sale roşcate şi, cine ştie, de-a se apropia de Degete, 24 escaladează o labă. Nu are prea mult de aşteptat: mistreţul porneşte în galop. Problema este că îşi schimbă prea mult direcţia înspre nord, astfel încât e silită să sară din mers.

Are însă noroc. Apare o veveriţă, în blana căreia se strecoară de îndată. Rozătorul se îndreaptă spre nord-est, dar la un moment dat se opreşte brusc în vârful unui copac şi 24 trebuie să sară din nou ca să ajungă cât mai repede pe pământ.

A făcut o bucată bună de drum, desigur, dar tot singură este. Îşi dă seama că nu a procedat bine şi că trebuie neapărat să îşi vină în fire: doar crede în Degete, care sunt zei atotputernici. Aşa încât, nu are decât să-i invoce, pentru ca ei să o îndrepte încotro trebuie ― adică spre cruciadă şi spre ei înşişi.

O, Degete, nu mă părăsiţi în lumea asta înspăimântătoare. Faceţi în aşa fel ca să-mi regăsesc surorile.

24 îşi strânge antenele, îndoindu-le, ca pentru a-şi contacta mai bine stăpânii. Şi în chiar clipa aceea percepe în spatele ei un miros dintre cele mai familiare.

24 este în culmea bucuriei.

103, care plecase să culeagă informaţii despre Askolein, Stupul de aur, se simte uşurată la vederea coconului şi, în egală măsură, este cât se poate' de mulţumită că a regăsit-o pe tânăra deistă.

Nu ai pierdut gogoaşa fluturelui?

24 îi arată preţiosul recipient, după care cele două furnici se întorc împreună şi se alătură restului grupului.

97. ENCICLOPEDIE

DESPRE SPAŢIU-T1MP: în jurul unui atom se găsesc mai multe orbite de electroni, unele foarte apropiate de nucleu, altele mult mai îndepărtate.

Dacă un eveniment exterior obligă un electron să îşi schimbe orbita, se produce pe loc o emisie de energie sub formă de lumină, căldură şi radiaţie.

A deplasa un electron de pe un nivel inferior pe unul superior e ca şi cum ai aduce un chior în ţara orbilor: iradiază, face senzaţie, este rege. Invers, un electron de pe o orbită înaltă deplasat pe una mai joasă va arăta ca un imbecil desăvârşit.

Universul întreg este construit într-un mod analog, ca nişte fâşii. Spaţii-timp diferite se învecinează, organizate în straturi suprapuse. Unele ― rapide şi complexe, altele ― lente şi primitive.

Organizarea aceasta stratificată se poate regăsi la toate nivelurile de existenţă. Astfel, o furnică foarte inteligentă şi descurcăreaţă, proiectată în universul uman, nu este decât un mic animal stângaci şi înfricoşat. Un om incult şi prost, paraşutat într-un furnicar, devine un zeu atotputernic. Asta nu înseamnă că dacă o furnică va lua contact cu oamenii, ea nu va învăţa multe în urma acestei experienţe. O dată întoarsă printre semenele sale, cunoştinţele dobândite despre spaţiul-timp superior îi vor conferi o putere certă asupra celorlalte furnici.

Un mijloc bun de a progresa este de-a cunoaşte statutul de paria în dimensiunea superioară, revenind apoi în dimensiunea ta de origine.

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

98. PRIETENELE NOASTRE, MUŞTELE

Ajungând în luminişul cu Degete, unde