biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Khaled Hosseini descarcă top cele mai bune cărți gratis .pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Khaled Hosseini descarcă top cele mai bune cărți gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 64 65 66 ... 125
Mergi la pagina:
class="t3">-i vizităm?

Majoritatea întrebărilor se învârteau în jurul tatălui ei. Care era culoarea lui preferată, Maman? Spune-mi Maman, înota bine? Ştia multe glume? Îşi aminteşte cum o alerga odată în dormitorul ei. Cum o rostogolea pe covor şi îi gâdila tălpile şi burta. Îşi aminteşte mirosul săpunului de lavandă, fruntea lui înaltă şi strălucitoare şi degetele lungi. Butonii lui ovali din lapislazuli şi dunga pantalonilor de la costum. Poate vedea şi acum firele de praf care se ridicau din covorul pe care stătuseră amândoi.

Ceea ce Pari îşi dorise mereu de la mama ei era acel ceva cu care să ţină laolaltă fragmentele vagi şi disperate din amintirile ei, să le transforme într-un fel de naraţiune coerentă. Dar Maman nu spunea niciodată prea multe. Ascundea întotdeauna detalii din viaţa ei şi traiul lor de la Kabul. O ţinea pe Pari la distanţă de trecutul pe care îl împărţeau şi, în cele din urmă, Pari a încetat cu întrebările.

Iar acum se dovedeşte că Maman i-a spus acestui redactor, acestui Étienne Boustouler, despre ea şi despre viaţa ei mai mult decât i-a spus vreodată propriei fiice.

Sau îi spusese.

Când se întoarce, Pari citeşte articolul de trei ori. Şi nu ştie ce să gândească, ce să creadă. Atât de multe afirmaţii sună fals. Unele părţi se citesc ca o parodie. O melodramă senzaţională a unor frumuseţi încătuşate, a unor poveşti de dragoste sortite eşecului şi a opresiunii omniprezente, toate spuse dintr-o răsuflare, cu entuziasm.

Pari se îndreaptă spre vest, în direcţia Pigalle, mergând repede, cu mâinile în buzunarele impermeabilului. Cerul se întunecă cu repeziciune, iar ploaia care o loveşte peste faţă se înteţeşte şi nu pare să se oprească, curgând în valuri pe ferestre, murdărind farurile. Pari nu-şi aminteşte să-l fi întâlnit vreodată pe acel bărbat, pe bunicul ei, tatăl lui Maman; văzuse doar o fotografie cu el citind la birou, dar se îndoieşte că era acel ticălos cu mustaţa răsucită de care vorbise Maman. Pari crede că poate pătrunde tainele acestei poveşti. Are propriile ei idei. În versiunea sa, el este un bărbat pe drept îngrijorat de bunăstarea unei fiice profund nefericite şi care se distruge singură, neputându-se abţine să ducă o viaţă dezordonată. E un bărbat care suferă umiliri şi atacuri repetate la demnitatea lui, dar este încă alături de fiica lui, o duce în India când e bolnavă, stă cu ea acolo şase săptămâni. Şi, referitor la asta, ce păţise Maman de fapt? Ce i-au făcut în India? Pari se întreabă, gândindu-se la cicatricea verticală din zona pelvisului – Pari se interesase, iar Zahia îi spusese că inciziile pentru cezariană erau făcute pe orizontală.

Şi mai era şi ce îi spusese Maman reporterului despre soţul ei, tatăl lui Pari. Era o calomnie? Era adevărat că îl iubise pe Nabi, şoferul? Şi, dacă era aşa, de ce să dezvălui un astfel de lucru acum, după tot acest timp, dacă nu pentru a crea confuzie, a umili şi poate pentru a produce durere? Şi, dacă e aşa, atunci cui?

În ceea ce o priveşte, Pari nu este surprinsă de tratamentul aspru pe care i-l rezervase Maman – nu după Julien – şi nu este uimită nici de descrierea selectivă şi cenzurată a propriei maternităţi.

Minciuni?

Şi totuşi…

Maman fusese o scriitoare talentată. Pari a citit fiecare cuvânt pe care Maman îl scrisese în franceză şi fiecare poezie tradusă din farsi. Puterea şi frumuseţea scrierii sale erau incontestabile. Dar dacă descrierea vieţii ei pe care Maman o făcuse în interviu era o minciună, atunci de unde veneau imaginile din lucrările ei? Unde era izvorul cuvintelor care erau sincere, şi încântătoare, şi brutale, şi triste? Era pur şi simplu un şarlatan talentat? Un magician, cu un stilou în loc de baghetă, capabil să mişte audienţa evocând emoţii pe care nu le-a cunoscut? Era posibil aşa ceva?

Pari nu ştie – chiar nu ştie. Şi poate că asta fusese intenţia adevărată a lui Maman, să facă în aşa fel încât să îi fugă pământul de sub picioare lui Pari. Să o neliniştească intenţionat şi să o dea peste cap, să o facă să devină o enigmă pentru sine însăşi, să-i sădească îndoiala în minte, referitor la tot ceea ce fata ştia despre viaţa ei, să o facă să se simtă pierdută, ca şi cum ar rătăci noaptea printr-un deşert, în mijlocul întunericului şi al necunoscutului, iar adevărul să-i scape printre degete.

Poate că asta era răsplata lui Maman, se gândeşte Pari. Nu numai pentru Julien, dar şi pentru dezamăgirea permanentă care a fost pentru ea Pari. Pari, care se presupune că ar fi trebuit să o ajute să pună capăt băuturii, aventurilor cu bărbaţi, anilor irosiţi cu apeluri disperate la fericire. Tuturor acelor momente adunate, impasuri în viaţa ei. Fiecare dezamăgire o lăsa pe Maman mai zdruncinată, mai dezamăgită şi tulburată, iar fericirea devenea mai iluzorie. Ce eram eu, Maman? se gândeşte Pari. Ce se presupune că eram, crescând în pântecele tău – gândindu-mă că în pântecele tău am fost concepută? O sămânţă de speranţă? Un bilet cumpărat care să te scoată din întuneric? Un petic pentru acea gaură din inima ta? Dacă e aşa, nu am fost de ajuns. Nu am fost câtuşi de puţin de ajuns. Nu am fost balsam pentru durerea ta, ci doar un alt impas, o altă povară, şi tu trebuie să fi văzut asta din timp. Trebuie să-ţi fi dat seama de asta. Dar ce puteai să faci? Nu puteai să mergi la casa de amanet şi să mă vinzi.

Poate că în interviul acesta Maman a râs la urmă, dar a râs mai bine.

Pari se adăposteşte de ploaie sub acoperişul unei braserii, la câteva blocuri de spitalul în care Zahia învaţă. Îşi

1 ... 64 65 66 ... 125
Mergi la pagina: