Problemă: sfredelele n-au fost făcute pentru proiecte de construcții. Au fost făcute pentru prelevarea rapidă a unor mostre de roci. Acumulatorii o să dureze doar 240 de secunde. Ai două sfredele, dar tot nu poți să faci decât trei găuri, după care trebuie să-l încarci din nou. Iar reîncărcarea durează 41 de minute.

Asta înseamnă 173 de ore de muncă, limitate la 8 ore de EVA pe zi. Deci 21 de zile de sfredelit, ceea ce înseamnă prea mult. Toate celelalte idei ale noastre depind de tăietura asta. Dacă nu merge, avem nevoie de timp ca să găsim altele.

Deci vrem să conectezi un sfredel direct la alimentarea habitatului.

Sfredelul are nevoie de 28,8 volți și duce 9 amperi. Singurele cabluri care rezistă la așa ceva sunt cablurile de reîncărcare ale roverului. Sunt de maximum 36 V, 10 A. Din moment ce ai două, credem că e în regulă să modifici unul.

O să-ți trimitem instrucțiuni cum să scazi voltajul și să pui o siguranță nouă pe cablu, dar sunt sigur că știi deja cum.

Mâine o să mă joc cu alimentarea la voltaj înalt. Nu-mi închipui ce ar putea să meargă prost!

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 193

Am reușit să nu mă sinucid astăzi, deși am lucrat cu voltaj ridicat. Mă rog, nu e chiar așa excitant. Am deconectat cablul mai înainte.

După cum am fost instruit, am transformat un cablu de încărcare a roverului într-o sursă de alimentare pentru sfredel. Obținerea voltajului a presupus pur și simplu să adaug rezistori, care erau din abundență în trusa mea de electronică.

A trebuit să-mi fac o siguranță de nouă amperi. Am legat trei siguranțe de trei amperi în paralel. Nouă amperi n-au cum să treacă prin asta fără să le decupleze pe toate trei rapid.

Apoi a trebuit să recablez un sfredel. Cam la fel cum am făcut cu Pathfinderul. Scoți acumulatorul și îl înlocuiești cu un cablu de alimentare de la habitat. Dar de data asta a fost mult mai ușor.

Pathfinderul a fost prea mare ca să încapă printr-un sas, deci a trebuit să fac toată recablarea afară. Ai lucrat vreodată cu componente electronice purtând un costum spațial? Chinul dracului. A trebuit chiar să-mi fac un banc de lucru din lonjeroanele de aterizare ale VAM-ului, ți-amintești?

În orice caz, sfredelul a încăput lejer prin sas. Are doar un metru înălțime și formă de ciocan pneumatic. Am prelevat mostrele de roci stând în picioare, ca astronauții de pe Apollo.

În plus, spre deosebire de ciopârțeala pe care am făcut-o cu Pathfinderul, am avut schema completă a sfredelului. Am scos acumulatorul și în locul lui am fixat un cablu de alimentare. Apoi, luând afară sfredelul și noul lui cablu, l-am conectat la încărcătorul modificat al roverului și l-am pornit.

A mers de minune! Sfredelul s-a învârtit într-o veselie. Cumva, am reușit să fac totul bine din prima. În sinea mea am fost convins că o să prăjesc sfredelul.

Nu era nici măcar miezul zilei. M-am gândit să-i dau înainte cu găuritul.

[10.07] Watney: Modificările cablului de alimentare sunt gata. L-am conectat la un sfredel și merge excelent. Încă mai am la dispoziție multă lumină naturală. Trimiteți-mi o descriere a găurii pe care vreți s-o decupez.

[10.25] JPL: Ne bucurăm să auzim asta. E perfect dacă începi decupatul. Ca să fiu clar, astea sunt modificările pentru roverul 1, pe care l-am numit „remorca”. Roverul 2 (cel cu modificările tale pentru călătoria la Pathfinder) trebuie să rămână deocamdată așa cum e.

O să scoți o bucată din acoperiș, chiar în fața sasului din spatele vehiculului. Gaura trebuie să aibă cel puțin 2,5 metri lungime și lățimea de 2 metri, cât are întregul vas de presiune.

Înainte de orice tăietură, desenează forma pe remorcă și poziționează remorca într-un loc unde s-o vadă camera Pathfinderului. O să-ți spunem dacă ai nimerit-o.

[10.43] Watney: Recepționat. Faceți o poză la 11.30 dacă nu vă contactez până atunci.

Roverele sunt făcute să se cupleze ca să se poată tracta unul pe celălalt. În felul ăsta, dacă lucrurile devin nasoale, îți poți salva colegii de misiune. Din același motiv, roverele pot face schimb de aer prin furtunurile pe care le conectezi între ele. Acest mic detaliu mă va ajuta să am aceeași atmosferă ca în remorcă în timpul lungii mele călătorii.

Furasem acumulatorul remorcii cu multă vreme în urmă. N-avea capacitatea să se miște prin propriile forțe, așa că l-am agățat la roverul meu fabulos tunat și l-am tractat lângă Pathfinder.

Venkat mi-a zis să „desenez” forma pe care plănuiam să o tai, dar a neglijat să menționeze cum. Nu e ca și cum am un marker care să meargă afară, pe suprafața planetei. Așa că i-am vandalizat patul lui Martinez.

Paturile de campanie sunt în esență niște hamace – frânghii ușoare împletite lax ca să poți dormi confortabil. Când faci lucruri de trimis pe Marte, fiecare gram contează.

Am desfăcut patul lui Martinez și am luat frânghia afară. Am lipit-o de carcasa remorcii în forma pe care plănuiam să o tai. Da, desigur că banda adezivă este eficientă în vid. Banda adezivă este eficientă oriunde. Banda adezivă e magică și ar trebui venerată.

Înțeleg ce are de gând NASA. Partea din spate a remorcii are un sas pe care n-o să-l deranjăm. Tăietura e chiar în fața lui și lasă suficient spațiu în care să stea Marea Treime.

N-am nici cea mai vagă idee cum plănuiește NASA să alimenteze Marea Treime vreme de douăzeci și patru de ore și jumătate pe zi și să mai rămână energie și pentru drum. Pun pariu că nici ei nu știu. Dar sunt isteți; o să găsească ei ceva.

[11.49] JPL: Atât cât reușim să vedem, ai trasat bine conturul tăieturii. Presupunem că e identic și pe partea cealaltă. Ai liber la găurit.

[12.07] Watney: Spuse ea.

[12.25] JPL: Serios, Mark? Serios?

Mai întâi am depresurizat remorca. Zi-mi că