Cercetaşa se plasează pe un hexagon de ceară şi îşi începe dansul. De data aceasta, ea desenează opturi în două dimensiuni, lipite de solul cerat al stupului. În felul acesta, îşi relatează la iuţeală aventura şi oferă totodată direcţia, distanţa şi calitatea exactă a grupului de flori pe care le-a vizitat. După părerea ei, sunt nişte margarete.

Dat fiind că sursa este destul de apropiată, ea dansează într-un ritm rapid; în caz contrar, ar fi făcut-o mai încet, ca şi cum ar fi mimat oboseala unui zbor la mare distanţă.

În raportul ei "dansat", ea mai ţine cont şi de poziţia Soarelui şi de mişcarea sa pe cer.

Semenele sale vin în fugă. Au înţeles că sunt multe flori de cules, dar vor să afle calitatea sursei de polen. Uneori, florile sunt ofilite sau acoperite cu excrementele păsărilor, iar alteori albinele dintr-un alt stup au apucat deja să le secătuiască.

Unele lovesc nervoase cu abdomenul în fagurii de ceară.

Vrem date concrete, exprimă ele astfel în limbajul albinelor.

Cercetaşa nu se lasă rugată şi îşi regurgitează polenul:

Gustaţi, frumoaselor, şi-o să vedeţi că e de prima calitate!

Dansul şi dialogul acesta au loc în cel mai deplin întuneric, dar la sfârşit, un grup întreg decolează cu o misiune ale cărei elemente sunt cunoscute deja în cea mai mare parte.

Cercetaşă, istovită, îngurgitează eşantioanele pe care le adusese ca probe, după care se îndreaptă spre loja regală, unde se află regina albinelor askoleiniene, Zaha-haer-scha, cea de-a 67-a purtând acest nume.

Aceasta ajunsese la tronul regatului la capătul unei lupte pe care o dusese cu vreo douăzeci de surori. Albinele produc totdeauna prea multe regine şi, cum nu este nevoie decât de una singură la un oraş, se bat cu sălbăticie în loja nupţială până nu mai rămâne decât una.

Metoda de selecţie, care este destul de barbară, permite, totuşi, instalarea în fruntea Oraşului a celei mai înverşunate şi mai combative.

Regina albinelor, uşor de recunoscut după abdomenul de un galben uniform, trăieşte patru ani şi, dacă totul decurge normal, ea poate să producă pană la o mie de ouă pe zi.

Stupul Askolein este situat la est-nord-est de furnicarul Bel-o-kan şi este o aşezare desăvârşită, unde fagurii de ceară portocalie colcăie de lucrătoare harnice. Totul străluceşte şi este parfumat; totul este galben, negru, roz şi portocaliu. Lucrătoarele îşi trec de la una la alta mierea nepreţuită.

Ceva mai încolo, într-un vas de ceară, este amestecat lăptişorul de matcă.

Şi mai încolo, se găseşte sala de educaţie a tinerelor albine.

Educaţia albinelor ascultă neabătut de aceleaşi reguli. De îndată ce iese din celula fagurelui de miere, albina e hrănită de surorile sale, după care se pune pe treabă. Pe durata primelor trei zile de viată, ea se ocupă de sarcinile menajere. În cea de-a treia zi, ea suferă transformări fizice care fac să-i apară lângă gură nişte glande producătoare de lăptişor de matcă. Atunci ea devine dădacă. Glandele respective îşi pierd ulterior din importanţă şi, încetul cu încetul, alte glande, situate de data aceasta sub abdomen, se pun în funcţiune. Acestea sunt glandele ceroase, care produc ceara necesară construirii şi reparării fagurilor Oraşului.

Astfel încât, începând din cea de-a douăsprezecea zi de viaţă, albina devine zidar.

Ea construieşte alveolele care constituie fagurii de ceară. Cu începere din a optsprezecea zi, glandele ceroase îşi încetează la rândul lor activitatea. Albina devine atunci paznic, atâta timp cât îi trebuie ca să se familiarizeze cu lumea exterioară, apoi culegătoare. Şi aşa şi moare ― culegătoare de polen.

Cercetaşa ajunge în loja regală. Ea doreşte să-i vorbească reginei sale despre coloana aceea ciudata de furnici, dar suverana pare cufundată într-o conversaţie însufleţită cu... albinei nu îi vine să-şi creadă antenelor: chiar cu o furnică. Mai exact, cu o furnică din federaţia belokaniană! De la distanţă, albina recepţionează dialogul celor două insecte.

Ce putem face? întreabă regina albinelor.

― Când furnica în chestiune a sosit în stup, nimeni nu a înţeles ce caută ea aici, şi a fost lăsată să intre în Oraşul de aur mai mult ca urmare a surprizei decât din simpatie.

Ce căuta o furnică într-un stup?!

23 a relatat atunci împrejurările excepţionale care îi justificau vizita.

Belokanienele, propriile sale surori, înnebuniseră şi lansaseră o cruciadă contra Degetelor, ucigând deja unul. 23 explica faptul că, prin forţa împrejurărilor, cruciada va ataca stupul care se află în drumul ei şi recomanda ca armata albinelor, pe care o ştie de temut, să le-o ia înainte şi să le atace coloanele în timp ce vor străbate canionul îngust al gălbenelelor-de-pădure.

O ambuscadă? Îmi propui să le pregătim celor din specia ta o ambuscadă?

Regina albinelor este uimită. I se spusese, desigur, că furnicile aveau comportamente din ce în ce mai perverse şi aflase şi despre mercenarele care luptau împotriva propriului lor cuib în schimbul hranei, dar până atunci nu crezuse decât pe jumătate asemenea istorisiri. Faptul de a avea în faţa ochilor o furnică ce-i indica cel mai bun loc pentru uciderea semenelor sale o tulbură profund.

Hotărât lucru, furnicile erau şi mai pervertite decât crezuse. Doar dacă nu e vorba de vreo capcană. Această aşa-zisa trădătoare s-ar putea, de exemplu, să fi venit pentru a atrage armata albinelor în canionul gălbenelelor-de-pădure, pentru ca între timp grosul cruciadei să atace stupul. Varianta aceasta ar fi mult mai de înţeles.

Regina Zaha-haer-scha face să-i vibreze aripile dorsale şi, într-un limbaj odorant elementar, accesibil chiar şi furnicilor, întreabă:

De ce îţi trădezi semenele?

Furnica îi explică: belokanienele vor să omoare toate Degetele de pe Pământ. Or, Degetele fac parte din diversitatea lumii, şi, tot eliminând specii întregi, furnicile sărăcesc planeta. Fiecare specie îşi are rostul ei, iar geniul naturii se exprimă prin multiplicitatea formelor sale de viaţă.

Să distrugi fie şi numai una reprezintă o crimă.

Furnicile au masacrat deja multe animale. Au făcut-o cu bună ştiinţă, fără să încerce să le înţeleagă şi nici să comunice cu ele. O Dună parte din natură a fost eliminată din simplu obscurantism.

Luptătoarea 23 se fereşte să îi explice că Degetele sunt zeităţi şi că ea însăşi este deistă şi nici nu îi spune că "Degetele sunt atotputernice", chiar dacă o crede