Aşa încât, ea reia argumentele rebelelor ne-deiste, care constituie un limbaj mult mai accesibil pentru cineva care nu s-a gândit niciodată că ar putea exista zei.

Despre Degete nu se ştie practic nimic. Cu siguranţă că am putea învăţa multe lucruri de la ele. La nivelul lor şi la înălţimea pe care o au, ele sunt confruntate cu nişte probleme pe care noi nici nu ni le putem închipui...

După părerea ei, Degetele trebuie cruţate. Sau trebuie salvat măcar un cuplu, pentru a putea fi studiat.

Albina pricepe limbajul respectiv, dar declară că nu se simte deloc implicată în războiul furnico-degetal, cu atât mai mult cu cât actualmente au un conflict de frontieră cu un cuib de viespi negre, care le mobilizează toată capacitatea militară. Regina Zaha-haer-scha se lansează, de altfel nu fără o oarecare delectare, în descrierea unei bătălii dintre albine şi viespi.

Ah, toate escadrilele acelea zburătoare de mii de himenoptere care îşi încrucişează aripile, duelurile suspendate în văzduh, ciocnirea acelor veninoase, fentele, loviturile de sabie, degajările încrucişate! Suverana recunoaşte că este pasionată de arta scrimei cu acele, pe care doar viespile şi albinele o cunosc. Nu este deloc uşor să te menţii în zbor şi sa dai în acelaşi timp lovituri dibace cu vârful acului. Regina începe să mimeze, energic şi plină de voie-bună, un duel imaginar, enumerând loviturile. Iată, aceasta este o vârtelniţă, acesta ― un atac cu vârful spadei, aceasta ― o cvartă, o chintă, o gardă, o parare la dreapta...

Capătul abdomenului i se află la o grosime de aripă de capul furnicii. Dar cum aceasta nu pare deloc impresionată, regina continuă să îi descrie o luptă dintre albine şi viespi. Lovitură de-a curmezişul, angajare, învăluire, remiză, ripostă...

23 o întrerupe, insistând şi spunându-i că, dimpotrivă, albinele sunt total implicate în acest război dintre furnici şi Degete. 103, una dintre luptătoarele lor cele mai experimentate, a descoperit că Degetele pot fi omorâte cu venin de albină şi că pentru moment, aceasta este singura armă eficientă.

Prin urmare, cruciada va fi nevoită să atace Askoleinul ca să-şi procure venin.

Nişte furnici? Să ne atace, fiind la o asemenea depărtare de Federaţia lor? Aiurezi!

În aceeaşi clipă, alarma militară se declanşează în toţi fagurii Stupului de aur.

104. INSECTELE NU NE VOR BINELE

Era rândul profesorului Miguel Cygneriaz să-şi prezinte contribuţia la seminarul despre lupta împotriva insectelor. Profesorul se ridică şi înfăţişă publicului o planisferă presărată cu buline negre.

― Punctele respective reprezintă zone de război, nu între oameni, ci contra insectei. Ne luptăm pretutindeni cu insectele. În Maroc, în Algeria şi în Senegal sunt combătute invaziile de lăcuste. În Peru, ţânţarii transmit paludismul; în Africa australă, musca ţeţe provoacă boala somnului; în Mali, proliferarea puricilor a declanşat o epidemie de tifos. În Amazonia, în Africa ecuatorială, în Indonezia oamenii se bat cu invaziile de furnici-magnan. În Libia, vacile sunt decimate de musca-măcelar. În Venezuela, viespi agresive atacă copiii. În Franţa, foarte aproape de locul unde ne aflăm acum, o familie a fost atacată în plin picnic de o coloană de furnici roşcate în pădurea Fontainebleau. Ca să nu mai pomenesc de gândacii de Colorado care distrug plantaţiile de cartofi, de termitele care ronţăie casele de lemn până. ce se prăbuşesc peste locatari, de moliile care se hrănesc cu hainele noastre, de căpuşele care se agaţă de câinii noştri... Asta este realitatea. De un milion de ani încoace, oamenii sunt în război cu insectele şi lupta se află abia la început. Adversarul fiind mic, el este subestimat. Ne închipuim că îl putem strivi cu un bobârnac. Eroare! Insecta e foarte greu de nimicit. Ea se adaptează la otrăvuri, suferă mutaţii pentru a rezista mai bine la insecticide, se înmulţeşte excesiv ca să scape tentativelor de exterminare. Insecta este duşmanul nostru. Or, nouă animale din zece sunt insecte. Nu suntem cu totul decât o mână de oameni şi chiar de mamifere în raport cu miliardele de miliarde de miliarde de furnici, termite, muşte şi ţânţari. Strămoşii noştri aveau o expresie pentru a-i caracteriza pe aceşti duşmani. Ei îi numeau "forţele chtoniene". Insectele reprezintă forţele chtoniene, adică tot ce este inferior, la nivelul pământului, care se târăşte, care e subteran, ascuns, neprevăzut!

Cineva ridică o mână.

― Profesore Cygneriaz, cum se poate lupta contra acestor forţe chto... contra insectelor, vreau să spun?

Omul de ştiinţă zâmbi către publicul din faţa lui.

― În primul rând, încetând să le subestimăm. Astfel, în laboratorul meu din Santiago de Chile, noi am descoperit că furnicile au instituit nişte "degustătoare". De fiecare dată când un furnicar este confruntat cu un aliment nou, aceste "degustătoare" sunt însărcinate cu testarea lui. Dacă după două zile încheiate ele nu prezintă nici un simptom suspect, semenele lor vor consuma la rândul lor alimentul respectiv. Aşa se explică efectul limitat pe care îl are majoritatea insecticidelor organo-fosforate. Am pus la punct, prin urmare, un nou insecticid cu efect întârziat, care nu acţionează decât după şaptezeci şi două de ore de la ingerare. Sperăm că această nouă otravă se va putea răspândi în aşezările lor în pofida măsurilor de securitate luate.

― Profesore Cygneriaz, ce părere aveţi despre Laetitia Wells, femeia care a reuşit să dreseze furnici cu scopul de a-i ucide pe cercetătorii din domeniul insecticidelor?

Expertul îşi ridică privirea spre tavan.

― Dintotdeauna au existat oameni fascinaţi de insecte. Surprinzător este faptul că un asemenea comportament nu şi-a făcut apariţia mai curând. Am suferit mult din cauza acestor asasinate. Majoritatea victimelor era formată din colaboratori şi prieteni de-ai mei. Dar ce mai contează acum? Domnişoara Wells a fost pusă în imposibilitatea de-a mai face rău, iar peste câteva zile vă voi prezenta produsul-minune, cu eficienţă la scară planetară, care ne-a costat atât de scump. Numele său de cod este "Babei". Dacă doriţi să ştiţi mai mult, veniţi tot aici mâine la aceeaşi oră.

Profesorul Cygneriaz se întoarse la hotel pe jos, fluierând. Era satisfăcut de efectul pe care îl produsese asupra auditoriului.

Ajuns în cameră,