Asta fu o mare greșeală.

– Eu nu sunt pionul unor britanici imperialiști din Londra! Eu zic cum să ne luptăm pentru țara mea, nu ei!

Oamenii din jurul lui dădură aprobator din cap.

– N-o să faci tu din mine un soldățel englez cu o mână de gloanțe și-o ciocolată. Acum du-te dracului la gașca ta de iepurași din dealuri!

Se îndepărtă.

– Luc le-a spus, Gaspard! strigă ea după el. Vin! Pentru Dumnezeu, fă ceva!

El continua să meargă.

Capitolul 36

În secunda în care se întoarse în tabără, îi luă pe Fournier, Tardivat, Mateo și Denden în autobuz și le spuse toată povestea.

– Dă-l dracului, spuse Fournier, aprinzându-și încă o țigară. Dacă nu vrea să asculte, să-l ia nemții.

Denden dădu din cap.

– Dacă era doar Gaspard, și eu aș fi zis să faci la fel. Să-l lăsăm pe maiorul Böhm să-l facă terci la micul dejun. Dar el are sute de oameni risipiți pe dealurile alea. Nu putem să-l lăsăm pe Böhm să-i facă pilaf la prânz.

Fournier își trase nasul, după care se aplecă peste harta întinsă între ei.

– Vrei deci să facem ceva? Ce?

Nancy indică drumul spre Mont Mouchet. Ce ciudat să te gândești că locurile acelea erau doar linii pe o hartă cu câteva săptămâni în urmă. Acum vedea fiecare drum, oamenii din fiecare casă, putea să recite numele tuturor țăranilor prietenoși, numele fiecărui suspect că ar fi fost colaborator.

– Nu putem să riscăm să fim și noi distruși. Germanii o să aibă sprijin aerian, așa că o să ne ascundem de bombardiere și Henscheluri4, dar de trupele de la sol? Putem să facem ceva în privința asta. Nu sunt drumuri bune care să ducă spre vârf din est, cred că germanii o să-și aducă oamenii din Pinols, Clavières și Paulhac, iar apoi o să încercuiască Mont Mouchet de acolo. Acelea sunt trupele pe care le putem încetini. Să le dăm oamenilor lui Gaspard o șansă să-i țină în loc până la căderea nopții și apoi să dispară în munți, în păduri sau spre Auvers înainte să-i prindă nemții în menghină.

Fournier trasă cu degetul pe hartă drumul la nord de Mont Mouchet.

– Drumul ăla îl știu bine. Câteva capcane, zic eu.

– Bine, spuse Nancy.

Mai bine tactici de întârziere în loc de luptă în toată regula – Fournier începea să gândească ca membrul unei trupe de gherilă.

– Va trebui să iau gazogène-ul ca să ajung la timp, adăugă Fournier.

Nu aveau decât trei camionete pe cărbuni care hurducăiau, dar avea dreptate. Ea ezită și hotărî.

– Bine. Ia-o. Dar ascunde-o bine și întoarce-te pe jos. Drumurile o să fie pline de soldați săptămânile următoare. Se uită drept în ochii lui până când el dădu din cap, apoi ea se întoarse spre Mateo.

– Noi mergem pe drumul dinspre Clavières. Apoi o să avem nevoie de ghizi în grupuri de câte trei de-a lungul cărărilor spre Le Besset ca să-i scoatem pe oamenii lui Gaspard din luptă. Îi privi pe cei din jur. Toți dădură din cap.

– Răspândiți vestea printre fermieri. Tardivat, tu coordonezi trupele de salvare. Poți să organizezi primirea celor care scapă? Ascunde-te în păduri, adună provizii în fermele de deasupra Chavagnacului. Tu te ocupi să organizezi mici ambuscade pe drumurile lăturalnice. Profită de ocazie să-i lași și pe băieții noi să guste din acțiune, dar să ai grijă de ei. Denden, indiferent ce se întâmplă, nu rata transmisia. Transmite Londrei că avem nevoie de provizii medicale și explozibili plastici. Strânse harta.

Denden dădu pe gât ultima gură de ceai din cană.

– Minunat. Să înceapă Operațiunea Dobitocul Nerecunoscător.

*

Mateo și Nancy luară doisprezece oameni, inclusiv pe Juan și pe Rodrigo, și coborau la vale spre drumul către Clavières. Sperau să găsească ce căutau la vreo cinci kilometri de Mont Mouchet unde pășunea de pe marginea drumului era punctată de copaci maturi. Nancy se uita la ceas continuu. Era convinsă că Böhm o să comande armatei să atace imediat locația lui Gaspard, înainte ca vestea ororilor din piață și implicațiile ei să apuce să se răspândească. Cât dura să pui la punct un atac ca ăsta? Să informezi ofițerii, să aduni vehiculele și armamentul? Petrecu jumătate din drum încercând să calculeze și jumătate jurând că nu o să se mai gândească la asta.

Ajunseră la drum când soarele era la amiază și în douăzeci de minute găsiră locul pentru faza inițială a operațiunii. Când văzu un stejar suficient de înalt încât să blocheze drumul, Nancy îi sărută scoarța striată, apoi îi spuse lui Mateo să-l doboare cu un cerc