– Un pic cam târziu pentru asta, nu crezi? Ea se opri brusc. Nu cumva fac parte dintr-o sesiune de terapie pe care trebuie s-o urmezi înainte ca ei să te accepte?

– Te înşeli, probabil că furia te face să nu fii atentă la ce-ţi spun.

– Ozzie! Chiar este o sesiune de terapie!

– Nu avem nevoie de terapie pentru a fi acceptaţi, este un lucru inevitabil. Chiar şi tu vei migra în cele din urmă.

– Niciodată.

Imaginea lui produse un zâmbet asimetric, plin de tandreţe.

– Îmi amintesc că aşa gândeam şi eu odată. Atunci când aveam douăzeci de ani. Ştiu că, probabil, nu este foarte logic pentru cineva de vârsta ta pentru care fiecare zi e proaspătă, dar, după câteva secole de viaţă pe Lumile Externe, începi să devii plictisit şi frustrat. Fiecare zi e o luptă constantă. Politicienii sunt corupţi şi de rahat, proiectele nu se termină niciodată la timp sau în limitele bugetului, birocraţii se delectează zădărnicindu-ţi eforturile, şi apoi mai e şi lupta eternă pentru bani.

– Pe care i-ai pierdut.

– M-am hrănit pe mine şi familiile mele timp de peste trei secole, mulţumesc foarte mult. Chiar şi tu te-ai ales cu ceva de pe urma muncii mele. Dar, trebuie să recunosc, nu am realizat prea mult, nu-i aşa? Câteva zeci de mii de dolari de pus pe masă după trei secole şi jumătate. Nu e tocmai un mod de a-ţi lăsa amprenta asupra universului. Şi nu doar eu, există miliarde de oameni la fel ca mine. Lumile Externe sunt distractive şi incitante cu economia lor de piaţă şi ideologiile contradictorii şi dorinţa lor de libertate. Tineretul prosperă în acest tip de mediu. Apoi vine o zi când trebuie să te uiţi înapoi şi să faci bilanţul. Ai făcut-o tu pentru mine.

– Oh, haide! Mă învinuieşti pentru că ai dat faliment?

– Nu. Nu te învinuiesc. Nu te-ai prins? Eu îţi mulţumesc. Eram bătrân, a trebuit să apari tu ca să mă faci să-mi dau seama de asta. Contrastul dintre noi era atât de mare, încât nici chiar eu nu mai puteam închide ochii la nesfârşit. Nu există un prost mai mare decât un prost bătrân. Şi parte din prostie provenea din faptul că mă minţeam singur. Eram obosit de viaţa aceea şi nu voiam să recunosc. Să mă tund punk şi să-mi iau o soţie tânără era doar un alt mod de a încerca să ignor ceea ce devenisem. Dar nici asta n-a mers, nu-i aşa? N-am făcut decât să suferim amândoi.

– Asta e puţin spus, murmură ea. Într-un fel totuşi era îmbucurător să-l audă recunoscând că a fost vina lui. Mi-am părăsit familia din cauza ta.

El îi zâmbi şmecher.

– Şi ăsta a fost un lucru rău?

– Da, bine, zâmbi ea amuzată. Mi-ai făcut o favoare. Nu sunt croită pentru două secole de vânzare de cibernetică agricolă.

– Am ştiut asta în clipa în care am pus ochii pe tine. Deci, cum e în lumea dezvoltatorilor de proprietăţi?

– Mai greu decât am crezut, recunoscu ea. Există atât de multe lucruri stupide care îmi pun piedici.

– Ştiu. Ei bine, imaginează-ţi frustrarea de astăzi înmulţită cu trei sute de ani, asta e ce ajunsesem să simt.

– Şi acum nu mai simţi aşa?

– Nu.

– Nu cred că în cultura Înaltă nu există birocraţie sau corupţie, sau idioţi, sau politicieni inutili. S-ar putea să nu fie atât de flagranţi, dar există.

– Nu, nu sunt. Bine… OK, dar nu sunt nici pe departe la fel de răi ca în Lumile Externe. Înţelegi, nu e nevoie de nimic din toate astea. Multe dintre problemele sociale cu care se confruntă Lumile Externe sunt generate de pieţe, capital şi materialism. Asta produce economia în stil vechi. De fapt, nu pricinuieşte decât probleme. Producţia cibernetizată şi procedurile de alocare a resurselor pe care este bazată cultura Înaltă scot toate aceste dificultăţi din ecuaţie. Şi ajută la adoptarea unei perspective mature şi înţelepte. Nu ne mai zbatem pentru lucruri mărunte, ne putem permite să adoptăm o perspectivă mai largă, intelectuală.

– Vorbeşti de parcă ai fi deja unul dintre ei.

– Ei. Asta e perspectiva ta. Cultura Înaltă este în principal o stare de spirit, susţinută însă de prosperitatea fizică.

– Adică ceea ce ne străduim să ajungem în Lumile Externe, fiecare dintre noi milionar.

– Nu. Toată lumea are acces egal la resurse, asta e ceea ce vă lipseşte. Deşi aş sublinia faptul că Lumile Externe întotdeauna se convertesc la cultura Înaltă în final. Suntem apogeul realizărilor sociale şi tehnologice umane. Cu alte cuvinte, acesta a fost scopul rasei umane încă de când proto-oamenii au ridicat primul băţ pentru a-şi oferi un avantaj faţă de toate celelalte animale de pradă cu care concurau pentru hrană pe câmpiile africane. Ne îmbunătăţim cu fiecare ocazie.

– Şi atunci de ce nu te-ai dus direct la ANA ca să te descarci? Ăsta e modul în care Înalţii se perfecţionează, nu-i aşa?

– În cele din urmă, o voi face, presupun. Dar etapa următoare pentru mine este cea de Înalt. Vreau să petrec un timp în corpul meu, într-un fel în care să nu însemne un asemenea efort. Câteva secole în care să mă pot relaxa doar şi să învăţ. Există atât de multe lucruri pe care vreau să le fac şi să le văd şi pe care nu le-am putut face înainte. Posibilităţile de aici sunt uimitoare.

Araminta zâmbi, amintindu-şi că asta cel puţin suna ca vechiul Laril.

– Atunci cred că ar trebui să-ţi urez mult noroc.

– Mulţumesc. Chiar nu am vrut să las lucrurile aşa cum erau între noi. Dacă vreodată ai nevoie de ceva, te rog să suni, chiar dacă e vorba doar despre un umăr pe