iniţiat atunci când va dori. Iniţierea e o formă de moarte, o metamorfoză dureroasă. Iniţiativa trebuie să vină din partea lui şi nimeni nu are voie să îl influenţeze. Mai ales eu.

Cei doi bărbaţi se înţeleseseră perfect. Mişcându-se încet, se duseră înapoi la culcare. Adormiră şi visară că zboară în nişte figuri geometrice. Traversau cifre în relief, suspendate în văzduh. Un. Doi. Trei. Patru. Cinci. Şase. Şapte.

 

 

 

107. ALARMĂ ÎN FAGURI

 

Opt vertical.

Opt inversat.

Opt în spirală. Opt. Dublu opt. Opt orizontal. Schimbare de unghi în raport cu Soarele. Trei rotaţii.

De data aceasta, este o alarmă de gradul 3 transmisă în direct. Conform informaţiilor releului de comunicaţii aerian, corpul expediţionar este constituit din furnici zburătoare. Regina chibzuieşte: numai prinţii şi prinţesele furnici pot zbura, şi o fac numai cu un singur scop ― de-a se împerechea în văzduh.

Şi, totuşi, albinele-releu confirmă vestea. E vorba într-adevăr de furnici aflate în aer, care se îndreaptă spre Askolein, zburând la o altitudine de o mie de capete şi cu o viteză de două sute de capete pe secundă.

Opt vertical.

Întrebare: Numărul indivizilor?

Răspuns: Imposibil de determinat pentru moment.

Întrebare: Sunt furnici roşcate din Bel-o-kan?

Răspuns: Da. Şi au distrus deja cinci dintre releele noastre de comunicaţii.

Douăzeci de lucrătoare o înconjoară pe Zaha-haer-scha. Regina dă a înţelege curţii sale că nu există nici un motiv de panică. Suverana se simte apărată în acest templu dedicat cerii şi mierii. O colonie de albine poate cuprinde până la vreo optzeci de mii de indivizi. Cea peste care domneşte ea nu are decât şase mii, dar politica lor de agresiune faţă de cuiburile învecinate (ceea ce reprezintă o comportare rarisimă la albine) a făcut-o celebră şi temută în toată regiunea.

Zaha-haer-scha îşi pune întrebări. De ce le-a avertizat oare furnica aceasta? Se referise la o cruciadă împotriva Degetelor... Mama ei îi vorbise odată despre Degete:

Degetele sunt cu totul altceva, o cu totul altă dimensiune spaţiu-timp. Nu trebuie să crezi că Degetele şi insectele sunt totuna. Dacă se întâmplă să întâlneşti cândva nişte Degete, nu le băga în seamă şi atunci nici ele nu te vor băga în seamă.

Zaha-haer-scha a aplicat întocmai principiul respectiv. Le-a învăţat pe fiicele sale să nu dea nici o atenţie Degetelor, să nu le atace, şi nici să nu le vină în ajutor. Trebuia să se comporte ca şi cum acestea nici n-ar fi existat.

Regina cere curţii sale o clipă de răgaz, pe care o foloseşte ca să înghită puţină miere. Mierea este alimentul care reprezintă însăşi viaţa. Substanţa aceasta este atât de pură, încât tot ce conţine ea poate fi asimilat de organism.

Zaha-haer-scha îşi zice că războiul s-ar putea, totuşi, să nu fie inevitabil. Aceste belokaniene doresc pur şi simplu să poarte tratative pentru ca albinele să le lase să treacă fără a le face nici un rău. Şi apoi, chiar dacă nişte furnici zboară prin văzduh, asta nu înseamnă neapărat că ele stăpânesc toate tehnicile de luptă aeriană! Sigur, nu au întâmpinat nici o dificultate doborând albinele care formau releul de comunicaţii, dar ce ar mai putea să facă dacă vor fi puse în faţa unei escadrile militare askoleiniene?

Nu, nu aveau să închine acul la prima încăierare cu furnicile. Albinele le vor înfrunta şi vor învinge.

Regina îşi convoacă de îndată instigatoarele militare, nişte albine foarte nervoase, care ştiu să-şi transmită nervozitatea tuturor celorlalte. Zaha-haer-scha ordonă pregătirea de luptă:

Belokanienele nu trebuie să ajungă în stup; interceptaţi-le în zbor!

De cum a fost emis mesajul, luptătoarele se regrupează şi decolează în escadrilă strânsă, în formaţie de V, urmând planul de atac numărul 4, similar luptelor defensive anti-viespi.

În Stupul de aur, aripile tuturor vibrează la 300 de hertzi producând un zgomot ca de motor ambalat. Bzzz bzzzzzzzzz bzzz. Acele sunt vârâte în teacă şi nu vor ieşi decât în clipa când va fi nevoie să ucidă.

 

 

 

108. ÎNTORSĂTURĂ DE SITUAŢIE

 

Prefectul Charles Dupeyron se învârtea nervos prin încăpere. Îl convocase pe comisarul Jacques Méliès şi nu părea deloc bine dispus.

― Se-ntâmplă uneori să ai încredere în cineva care ulterior te dezamăgeşte.

Jacques Méliès se abţinu să îi spună că aşa se întâmplă de obicei în politică.

Prefectul Charles Dupeyron se apropie de el cu un aer dojenitor.

― Am crezut în dumneavoastră. Dar de ce v-aţi înverşunat într-un mod atât de ridicol împotriva fiicei profesorului Wells? Care mai e şi ziaristă, pe deasupra!

― Fiindcă era singura care ştia că dădusem în sfârşit peste o pistă. Şi creştea furnici la ea acasă. Or, chiar în aceeaşi seară, dormitorul şi casa întreagă mi-au fost invadate de furnici.

― Ei şi? Atunci eu ce-ar trebui să mai zic? Ştiţi bine că am fost atacat de miliarde de furnici în inima pădurii!

― Apropo, cum îi merge fiului dumneavoastră, domnule prefect?

― Şi-a revenit complet. Ah, ce să mai spun! Doctorul a diagnosticat o înţepătură de albină. Noi eram năpădiţi de furnici şi tot ce a găsit el să spună pe post de explicaţie a fost: înţepătură de albină! Şi, totuşi, lucrul cel mai de necrezut este că atunci când i s-a făcut un ser împotriva veninului de albină, Georges şi-a revenit pe loc.

Prefectul dădu din cap.

― Am de ce să fiu pornit împotriva furnicilor, fără îndoială. Am cerut consiliului regional să elaboreze un plan de asanare. După o pulverizare zdravănă cu DDT peste pădurea Fontainebleau, vom putea face liniştiţi picnicuri, ani de-a rândul pe cadavrele paraziţilor ăstora.

Se aşeză în spatele biroului masiv, în stil Regence şi continuă cu aceeaşi nemulţumire:

― Am dat deja dispoziţii ca Laetitia Wells să fie eliberată imediat. Asasinarea profesorului Cygneriaz a îndepărtat orice bănuială în privinţa suspectei dumneavoastră şi a acoperit toată politia de ridicol. Nu aveam nevoie de o asemenea critică.

Şi, cum Méliès se pregătea să protesteze, prefectul continuă, din ce în ce mai furios:

― Am cerut ca domnişoarei Wells să i se ofere despăgubiri şi reparaţii pentru prejudiciul moral. Asta n-o va împiedica, desigur, să spună în ziarul ei