biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Ziua Furnicilor citește top 10 cărți .Pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Ziua Furnicilor citește top 10 cărți .Pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 71 72 73 ... 133
Mergi la pagina:
tot ce crede despre serviciile noastre. Dacă vrem să mai putem ţine capul sus, trebuie să-l găsim cât mai repede pe adevăratul asasin al chimiştilor. Una din victime a scris cu propriul ei sânge cuvântul "furnici". Numai în cartea de telefon a Parisului există paisprezece persoane cu acest nume. Eu unul cred în lucrurile simple. Aşa că, atunci când un muribund schiţează cu ultimele lui puteri cuvântul "furnici", eu unul mă gândesc că este vorba pur şi simplu de numele ucigaşului. Cercetaţi deci în direcţia asta.

Jacques Méliès îşi muşcă buzele:

― Într-adevăr, domnule prefect, e ceva atât de simplu că nici nu îmi trecuse prin cap.

― Atunci, dă-i drumul şi la treabă, comisare. Nu vreau să fiu făcut răspunzător pentru greşelile dumitale!

 

 

 

109. ENCICLOPEDIE

 

ROIREA: La albine, roirea ascultă de un ritual neobişnuit. Un oraş, un popor, un regat întreg aflat la apogeul prosperităţii decide brusc să repună totul în discuţie. După ce şi-a purtat supuşii spre culmile succesului, bătrâna regină pleacă, părăsindu-şi comorile cele mai preţioase: stocuri de hrană, raioane bine aprovizionate, palate somptuoase, rezerve de ceară, de propolis, de polen, de miere, de lăptişor de matcă. Şi lăsându-le cui anume? Unor nou-născuţi plini de cruzime.

Însoţită de lucrătoare, suverana părăseşte stupul şi pleacă să se stabilească undeva, la întâmplare, într-un loc unde nu va mai ajunge probabil niciodată.

La câteva minute după plecarea ei, copiii de albină se trezesc şi îşi descoperă oraşul pustiu. Fiecare ştie din instinct ce are de făcut. Lucrătoarele asexuate se reped 'să le ajute pe prinţesele sexuate să iasă din găoace. Frumoasele adormite, ghemuite în capsulele lor sacre, cunosc prima bătaie de aripă.

Dar primă din ele care e în stare să umble dovedeşte din prima clipă o comportare ucigaşă. Ea se năpusteşte la celelalte prinţese şi le sfâşie cu micile sale mandibule. Le împiedică pe lucrătoare să le scoată din ou. Îşi străpunge surorile cu acul veninos.

Cu cât ucide mai mult, cu atât se linişteşte. Dacă o lucrătoare vrea să protejeze un leagăn regal, prinţesa care se trezeşte prima scoate un "strigăt de furie" foarte diferit de zumzetul perceput de obicei în preajma unui stup. Supusele sale îşi coboară atunci capetele în semn de resemnare, lăsând-o să-şi continue crimele.

Uneori, câte o prinţesă se apără şi atunci au loc lupte între cele două rivale. Dar, fapt ciudat, de fiecare dată când rămân doar două prinţese albine care se bat în duel, ele nu se găsesc niciodată într-o poziţie din care să se poată străpunge reciproc cu acele: aceasta din pricină că trebuie cu orice preţ să existe o supravieţuitoare. În ciuda dorinţei înverşunate de-a guverna, ele nu-şi vor asuma nicicând riscul de-a muri în acelaşi timp, lăsându-şi poporul orfan.

Ultima şi unica prinţesă supravieţuitoare iese atunci din stup pentru a fi fecundată de masculi în văzduh. Ea descrie un cerc sau două în jurul stupului şi se întoarce pentru a începe să facă ouă.

 

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

 

 

 

110. AMBUSCADA

 

Escadrila de albine despică văzduhul, plină de prestanţă. O askoleiniană emite către una din vecine:

Uită-te la opturile acelea de la orizont. Mesagerele noastre dansatoare arată cât se poate de clar că armata belokaniană zboară.

Cealaltă încearcă să-şi facă curaj:

Doar furnicile sexuate zboară. Poate că e vorba de un zbor nupţial în grup. Cu ce ne-ar putea face rău?

Albina este conştientă de propria ei putere, ca şi de cea a întregii trupe. În capătul abdomenului îşi simte acul ascuţit, gata să străpungă carapacele roşcatelor temerare. În intestine îşi simte rezervele de miere îndulcită care o dopează şi rezervele de venin care o rod. Soarele se află în spatele lor, orbindu-le pe viitoarele lor adversare furnici.

Preţ de o clipă, albina e încercată chiar de o oarecare milă pentru insectele acelea temerare, care îşi vor plăti scump îndrăzneala. Dar mesagerele dansatoare trebuie răzbunate. Şi mai trebuie ca myrmicinele astea să afle că tot ce se găseşte deasupra solului este sub controlul apidelor.

În depărtare se profilează un nor opac, de tipul unui strato-cumulus în formare. O albină surescitată lansează o sugestie:

Să ne ascundem în norişorul ăsta şi să le atacăm de cum se apropie.

Şi, totuşi, când ajung la numai vreo sută de bătăi de aripă de adăpostul suspendat în văzduh, se produce lucrul cel mai de neînchipuit. Albinele nu-şi pot crede antenelor. Iar ochilor, cu atât mai puţin. Din pricina surprizei, bătăile de aripi li se reduc de la 300 la 50 pe secundă.

Formaţia frânează brusc, înainte de-a atinge norul cenuşiu.

 

 

CENUŞIU

 

 

 

 

AL PATRULEA ARCAN:

Vremea confruntărilor

 

 

 

 

111. DOMNUL FOURMIS

* Furnici (n. trad.).

 

― Un individ grăsuţ deschise uşa la primul zbârnâit al soneriei.

― Domnul Olivier Fourmis?

― În persoană. Despre ce e vorba?

Méliès îşi întinse legitimaţia cu diagonală tricoloră.

― Poliţia. Comisarul Méliès. Pot să intru şi să vă pun câteva întrebări?

Cel din faţa lui, de meserie învăţător, era ultimul cu numele de "Fourmis" înscris în cartea de telefon.

Méliès îi arătă fotografiile victimelor şi îl întrebă dacă le recunoştea.

― Nu, făcu celălalt, mirat.

Comisarul îl interogă despre felul cum îşi petrecuse timpul între orele când avuseseră loc crimele. Domnul Olivier Fourmis nu ducea lipsă de martori şi nici de alibiuri: se afla mereu ori la şcoală, ori în mijlocul familiei. Nimic nu era mai uşor de dovedit.

Doamna Helene Fourmis îşi făcu atunci apariţia, înfăşurată într-un capot imprimat cu fluturi. În mintea anchetatorului se ivi în clipa aceea o idee:

― Folosiţi cumva insecticide, domnule Fourmis?

― Bineînţeles că nu. Încă din copilărie s-au găsit tot felul de imbecili care îmi spuneau întruna "furnică infectă". Aşa încât, tot auzind asta, am ajuns să mă simt solidar cu insectele pe care le strivim mereu sub tălpi fără să stam pe gânduri. Astfel că în casa aceasta nu există vreun insecticid, aşa cum n-ar exista nici un capăt de frânghie în casa unui domn Pendu*, Spânzurat (n. trad.) dacă pricepeţi ce vreau

1 ... 71 72 73 ... 133
Mergi la pagina:


Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾