Ophelie Fourmis apăru la rândul ei şi se lipi de el. Fetiţa purta ochelari cu lentile groase, de premiantă.

― E fiica mea, spuse învăţătorul. A reacţionat şi ea în felul ei, instalându-şi un furnicar în cameră. Arată-i-l domnului, dragă.

Ophelie îl conduse pe Méliès spre un acvariu de mari dimensiuni, asemănător cu al Laetitiei Wells, plin cu insecte şi având deasupra un acoperiş conic făcut din rămurele.

― Credeam că vânzarea furnicarelor este interzisă, observă comisarul.

Fetiţa protestă:

― Dar nu l-am cumpărat. M-am dus şi l-am luat din pădure. Nu e nevoie decât să sapi destul de adânc pentru ca regina să nu poată scăpa.

Domnul Olivier Fourmis era foarte mândru de puştoaica lui.

― Micuţa vrea să se facă biolog când va fi mare.

― Scuzaţi-mă, dar eu nu am copii şi nu ştiam că furnicile au ajuns nişte, jucării" la modă.

― Nu e vorba de nici un fel de jucării. Furnicile sunt la modă pentru că societatea noastră trăieşte din ce în ce mai mult în felul lor. Şi poate de asemenea din pricină că, uitându-se la ele, un copil are impresia că îşi poate controla mai bine propria lume. Asta-i tot. Aţi stat vreodată să vă uitaţi câteva minute la un acvariu plin de furnici, comisare?

― Nu. În general, caut să le ocolesc...

Jacques Méliès se întrebă în barbă dacă avea el un talent anume de a-i atrage pe toţi furnicofilii ţicniţi de pe lume, sau aceştia formau dimpotrivă o societate extrem de răspândita.

― Cine-i ăsta? întrebă Ophelie Fourmis.

― Un comisar.

― Şi ce este un comisar?

112. BĂTĂLIA DE LÂNGĂ NORIŞOR

Norul strato-cumulus se destramă în crâmpeie ce ţâşnesc cu încetinitorul.

La început, albinele din Stupul de aur nu disting decât ceva aidoma unor muşte mari şi zgomotoase, care se năpustesc dintr-un orificiu al norului cenuşiu.

Apoi, destul de curând, askoleinienele înţeleg ce se întâmplă.

Ce văd ele nu sunt muşte! Nu mai e nici o îndoială...

Sunt nişte coleoptere, dar nici pe departe cărăbuşi sau scarabei oarecare, ci nişte coleoptere-rinocer.

În faţa lor apare viziunea dantescă a animalelor acelora mari, zgomotoase şi cu un corn în frunte, purtând în spinare nişte tunuri mici sivii, gata să-şi scuipe încărcătura.

Cum de-au reuşit furnicile să supună asemenea matahale, făcându-le să lupte alături de ele? se întreabă instantaneu albinele.

Dar nu mai au timp să-şi pună şi alte întrebări, deoarece în clipa imediat următoare vreo douăzeci de rinoceri au şi ajuns deasupra lor, umbrindu-le. Coleopterele se năpustesc, copleşindu-le, iar artileristele roşcate încep să tragă.

Formaţia în V a albinelor este de-acum pe cale de-a se schimba într-una în W sau chiar în XYZ. Debandada e desăvârşită.

Surpriza este totală. Fiecare coleopteră poartă în spinare patru sau cinci artileriste care împroaşcă albinele cu rafale vârtoase de acid formic.

Roiul albinelor frânează, apoi îşi vine în fire şi se regrupează. Askoleinienele îşi scot la iveală acul.

Desfăşuraţi-vă în trăgători! strigă o askoleiniană. Ţintiţi în bidivii!

Al doilea val de rinoceri zburători este mai puţin eficient. Albinele îi ocolesc, coborând dedesubtul lor, după care urcă îndărăt căutându-le gâtul în care îşi înfig acul până la rădăcină. Acum e rândul coleopterelor şi al conducătoarelor lor neîndemânatice să fie doborâte şi să cadă vertiginos spre pământ.

Un ordin dansat este emis în acea clipă:

Atacaţi! Pe ei!

Loviturile de ace askoleiniene încep să cadă ca grindina.

Albinele sunt înzestrate cu un ac în formă de harpon. Dacă acesta rămâne înfipt în carnea victimei, albina îşi smulge glanda cu venin o dată cu acul şi astfel moare. Cuirasa furnicilor nu reţine acul în ea, spre deosebire de a scarabeilor.

În minutele care vin cad mulţi rinoceri, dar ceilalţi se regrupează, strângând rândurile în formă de romb zburător şi ţinând piept ultimului triunghi de albine ucigaşe.

Formele geometrice ale maselor de soldaţi se desfac. Rombul myrmicin se transformă în alte câteva romburi, mai mici şi mai îndesate. Triunghiul apidian se deschide într-un cerc.

Lupta se duce acum pe verticală, pe vreo sută de niveluri care sunt tot atâtea câmpuri de bătălie suprapuse, aidoma unui joc de şah desfăşurat pe o sută de scene paralele.

Văzută de aproape, bătălia e spectaculoasă. Armada navelor belokaniene scânteiază. Albinele profită de curenţii de aer cald pentru a urca şi a se năpusti la abordajul scarabeilor greoi, ca o hoardă de corăbioare urmărind o flotă impunătoare.

Salvele de acid formic cu concentraţie de 60% şuieră ca nişte orgi de foc lichid. Aripile calcinate fumegă, iar albinele lovite încearcă să-şi folosească avântul ca să se înfigă ca nişte săgeţi în carapacele scarabeilor.

Când acele se află prea aproape de ele, artileristele care nu reuşesc să le ţintească le frâng cu cleştele mandibulelor.

Jocul acesta este însă destul de riscant. Cel mai adesea, acul alunecă şi se înfige în gură. Moartea este aproape instantanee.

În aer pluteşte un miros de miere arsă.

Albinele nu mai au venin. Seringile lor nu mai pot inocula substanţa fatală. Artileristele nu mai au acid. Aruncătoarele lor de flăcări lichide nu mai sunt operaţionale. Ultimele încăierări opun mandibule goale şi ace uscate, făcându-l să câştige pe cel mai rapid şi mai prompt!

Rinocerii izbutesc uneori să le tragă pe albine în ţeapă cu ajutorul cornului frontal. Un scarabeu deosebit de îndemânatic pune la punct o anumită tehnică: le împinge mai întâi cu obrajii, pentru ca apoi să le tragă în corn. Patru luptătoare askoleiniene ghinioniste sunt astfel înşiruite pe cornul asemănător unei lănci, ca o frigăruie de fructe galbene cu dungi negre..

103 observă o albină care se luptă cu 9 şi o înjunghie în spate cu mandibula dreaptă. La insecte nu există lovituri interzise. Orice este permis, singura condiţie fiind să rămâi în viaţă.

Apoi 9, singură pe rinocerul său, se năpusteşte într-un grup de albine în formaţie de luptă. Pe loc, ele îi ridică în faţă un şir de ace ascuţite. Vârfurile înălţate ar face pe oricine să dea înapoi, dar 9, suită pe rinocerul ei, a prins o asemenea viteză încât nimic nu o mai poate opri. Cornul frontal percutează şirul de ţepi şi grupul se sparge.

Ridicată pe labele din spate, 103 schimbă lovituri cu