– Căpitane! Spre vest! strigă Mateo în timp ce se întorcea.

Nancy se întoarse și văzu un grup de germani cățărându-se peste zidul din partea opusă dumbrăvii, încercând s-o flancheze acum.

Trase câteva focuri scurte, controlate, în timp ce Juan aruncă ultima grenadă care explodă într-un nor de țărână și sânge peste prima echipă.

– Hai!

Îl împinse pe Jean-Clair tare din spate până îl trezi din șoc, apoi acesta și Juan țâșniră în sus pe deal, spre lizieră. Ea sprintă după ei. Pe când se aruncau în adăpostul frunzișului des, Nancy auzi sunetele primelor bombardiere germane tunând undeva deasupra taberei lui Gaspard.

Capitolul 38

Denden își făcuse transmisia și ajuta cu răniții când Nancy și detașamentul ei ajunseră înapoi în tabără. Mateo îl cărase pe Jules, năucit și sângerând, un kilometru și jumătate prin pădure, dar reușise să parcurgă pe picioarele lui restul drumului spre tabără, cu un bandaj rudimentar peste ochi. Jean-Clair îl ghidase peste terenul accidentat. Nancy trimise restul echipei să mănânce și să se odihnească, apoi îl conduse pe Jules în cort, o structură făcută din bușteni de pin și prelată care servea drept spital de campanie. Denden era acolo, se pregătea să primească răniții, iar Nancy îi remarcă expresia șocată și speriată când îl recunoscu pe Jules, expresie pe care o mască imediat.

Denden îl conduse pe Jules spre un pat și Nancy îl urmă.

– Nici o veste de la Fournier încă, spuse Denden peste umăr, în timp ce Jules se așeza.

Nancy dădu din cap. Nu avea cum să se întoarcă înainte de căderea nopții.

– Dar două dintre patrulele lui Tardivat au reușit să panicheze un convoi cu grenade și Brenuri încât să-i imobilizeze o oră în strâmtoarea de lângă Paulhac-en-Margeride.

– Trupe SS? întrebă Nancy, urmărind cum îi desface bandajele lui Jules.

Băiatul tresări și Denden îi puse mâna pe umăr.

– Nu! Voi ați dat peste SS? spuse Denden.

– O mie, Denis! spuse Jules cu o profundă satisfacție. Căpitanul Wake le-a bubuit un tanc!

Denden pufni și examină ochii lui Jules cu blândețe.

– Da, cu o pilă de unghii și o mustrare aspră, sunt convins. Acuma, liniște.

– Am folosit un Hawkins și un stejar, dacă vrei să știi, spuse Nancy. Ai primit vești din Mont Mouchet?

Denden începu să curețe pământul și pietrișul din ochii lui Jules.

– Puțin. Indiferent ce ți-a spus în față, Gaspard sigur a făcut ceva să se pregătească. Tot aud cuvinte gen „rezistență aprigă“. Îi ridică bărbia lui Jules. O să fii în regulă, băiete. În curând o să-mi poți vedea iar chipul arătos.

Umerii lui Jules se relaxară.

– Nancy, spuse Denden. Du-te și odihnește-te. N-o să mai aflăm nimic până la noapte. O să am eu grijă de Jules.

Era obosită până-n măduva oaselor acum că venise vorba. Îi strânse umerii lui Jules.

– Te-ai descurcat bine, Jules, spuse ea. Și tu, și Jean-Clair.

Apoi se duse să caute un colțișor în care să doarmă. Era aproape întuneric deja.

Următoarele 24 de ore fură o ceață de rapoarte, ordine, raiduri-fulger ca să încurce trupele germane în timp ce atacurile acestora continuau. Fournier o găsi în autobuz pe la două dimineața și îi vorbi timp de patruzeci de minute încontinuu despre succesele lui din nord, după care terminară jumătate de sticlă de brandy făcând planuri pentru a doua zi. Germanii se retrăseseră când se lăsase întunericul, dar o porniseră din nou în sus pe versanții Mont Mouchetului imediat cum se luminase de zi, încetiniți de capcanele și rafalele ocazionale de focuri de mitralieră ale oamenilor lui Nancy. Când ajunseră în vârf, doar morții îi mai întâmpinară în ruinele fumegânde ale taberei. Când lumina amiezii începu să se domolească, Jean-Clair o găsi pe Nancy și îi dădu vestea că Gaspard scăpase și Tardivat îl aducea în tabără.

Gaspard o rugase, nu ceruse s-o vadă, îi spuse, așa că ea trimise ordin să fie condus la autobuzul ei și să fie tratat cu respect. Apoi îl făcu să aștepte. L-ar fi făcut oricum să aștepte. Chiar avea răniți de văzut și informatori cu care să vorbească. Se asigură că oamenii lui Gaspard o văd cum se mișcă printre ei, iar maquisarzii ei avură grijă ca toți să știe că Gaspard fusese avertizat și că își datorau viața Operațiunii Dobitoc Nerecunoscător a lui Nancy și că brandy-ul pe care îl beau și mâncarea pe care o mâncau erau un cadou din partea ei.

Era clar însă că și oamenii lui Gaspard luptaseră ca niște lei. Nu avea de gând să nege asta, nici lui Gaspard, nici oamenilor lui. Aflase că după vizita ei, el pregătise capcane, dublase patrulele și trimisese iscoade spre oraș ca să fie avertizați din timp cât de cât. Avioanele le aruncaseră în aer tabăra, cazărmile confortabile și magaziile, dar oamenii