FANY – First Aid Nursing Yeomanry (Infirmiere de Prim Ajutor Călare) – organizație independentă formată din infirmiere voluntare, înființată în 1907. O parte din femei au activat și ca spioni în al Doilea Război Mondial.

B24 Liberator – un tip de bombardier folosit de armata Marii Britanii în al Doilea Război Mondial

„Rahat“, în limba franceză în original

Un tip de avion de atac la sol

Partea a III-a. Iunie 1944

Capitolul 40

Indiferent de ce se întâmplase înainte, totul fusese dat uitării. Revenirea lunii pline însemna și mai multe provizii ca răspuns la mesajele telegrafiate de Denden din locurile înalte de la baza platoului. Belșugul Londrei nu avea limite, dar Nancy știa că trebuia să echilibreze balanța cererilor cu timpul necesar să strângă toate pachetele cilindrice și să dispară cu ele în noapte, înainte ca patrulele germane să-i ajungă din urmă. Apoi armele trebuiau degresate și oamenii lui Gaspard trebuiau învățați să le asambleze și să le curețe. Denden îi ajuta pe oameni să învețe să folosească explozibilul și Tardivat testă noile creioane-detonator și făcu o declarație sumbră despre fiabilitatea lor. Lista țintelor care trebuiau atacate în Ziua Z era în mod regulat actualizată de Londra, iar Nancy trimitea mesaje înapoi cu ajutorul degetelor rapide ale lui Denden, prin care sugera schimbări sau ținte suplimentare.

Bărbații însă nu erau mulțumiți că așteaptă. Oamenii lui Gaspard în mod special voiau să-și răzbune prietenii uciși în raidul SS, iar Nancy își dădea seama că trebuie să-i lase să se răcorească pentru a nu fi nevoită să-i țină în frâu.

De aceea continuă să accepte mici raiduri. Grupulețe de oameni călătoreau în camionetele pe abur pe care le țineau ascunse în hambare și grajduri de-a lungul regiunii și pândeau patrule izolate. Tardivat îi învățase să lege capcane între copacii de la marginea drumurilor când știau că se apropia o patrulă. Explozia distrugea primul vehicul, apoi grupul trăgea în restul patrulei cu Brenurile lor nou-nouțe înainte ca aceștia să se topească înapoi în pășunile nesfârșite.

Se întorceau de la fiecare escapadă reușită înnebuniți de victorie, iar germanii evitau drumurile lăturalnice.

Nancy dormea când apuca, simțind cum temperatura se schimbă în jurul ei.

Pe întâi iunie, Denden o scutură ca s-o trezească, după ce avusese parte de douăzeci de minute perfecte de somn adânc, visând la patul ei din Marsilia. Aruncă cu perna ei de satin în el, dar el o prinse, lua-l-ar naiba, și o aruncă înapoi în ea.

– Liniștește-te, nebuno! Am primit un apel!

– Nu-mi pasă. Spune-le nemților să vină mâine, trebuie să dorm.

Își puse perna sub cap și închise ochii. Denden se așeză pe vine lângă ea și șopti:

– Les sanglots longs des violons d’automne.

Nancy deschise brusc ochii și se ridică.

– Serios?

El dădu din cap.

– În sfârșit, Denden! Vin. În două săptămâni?

Îi trecuse orice urmă de somn. Versurile din poezia lui Verlaine, semnalul că Ziua Z se apropie, funcționaseră asupra ei ca un somn de opt ore și un duș rece.

Denden râse.

– Eu tot zic că ar fi trebuit să folosească poezia ta pe post de cod ca să ne anunțe că se apropie invazia. Era mai distractivă decât Verlaine ăla mohorât. Cum era?

Nancy scutură cămașa de noapte de pe ea și își puse o bluză.

– Nu trebuie să știi. Asta e toată ideea la o poezie cod.

– Hai, pe bune, draga mea, chiar credeai că atunci când fiecare agent alege ceva gen Keats sau alte rahaturi din astea pe care le faci la școală despre noblețe și sacrificiu, nimeni nu s-a dat de gol că una dintre agentele femei a ales... stai să mă gândesc... „Cum ea stătea și luna o veghea, razele-i treceau prin cămășuță. Luminau chiar sfârcul țâței...“

– „Doamne, apără și păzește!“ încheie Nancy, trăgându-și peria prin păr.

Apoi se îndesă în noua ei geacă de piele. Cu o săptămână în urmă, Fournier condusese un raid într-o fabrică și îi făcuse cadou unul dintre trofeele lui. Lui Nancy i se păruse că-i stă destul de bine. Denden râsese din toți rărunchii.

– Hai, Denden. E doar o prostie de limerick5!

– Știu, dar imaginează-ți prezentatorul de la Ici Londres citind-o.

Își imagină și i se păru comic. Atât de comic dintr-odată încât îi curgeau lacrimile. În două săptămâni! În două săptămâni, pe pământul Franței, vor fi bocanci militari britanici, francezi și americani din nou. Trebuia să meargă mai mult în recunoaștere la obiectivele-cheie, să verifice dacă ascunzătorile erau în continuare pline de cele trebuincioase, să se asigure că aranjamentele