Capitolul VII MEDITERANA ÎN PATRUZECI ŞI OPT DE ORE

Mediterana, cea mai albastră dintre mări, împrejmuită de portocali, aloeşi, cactuşi şi pini maritimi, îmbălsămată de parfumul mirţilor, mărginită de munţi măreţi, binecuvîntată cu un aer limpede şi străveziu, dar frămîntată veşnic de focurile dinăuntrul pămîntului, este un adevărat cîmp de bătălie, pe care Pluton şi Neptun se luptă încă pentru împărţirea lumii. Pe ţărmurile şi pe apele ei, spunea Michelet, omul se căleşte trăind într-una din cele mai sănătoase clime de pe faţa pămîntului.

Dar, oricît de frumoasă ar fi fost, n-am putut să arunc decît o privire fugară asupra acestei mări, care se întinde pe o suprafaţă de două milioane de kilometri pătraţi. Nici de cunoştinţele căpitanului Nemo nu m-am putut folosi, pentru că omul acesta misterios nu se arătă deloc în tot timpul drumului. Nautilus a mers cu cea mai mare viteză, parcurgînd pe sub valurile mării şase sute de leghe în patruzeci şi opt de ore. Plecaţi din apropierea ţărmului grecesc în dimineaţa zilei de 16 februarie, în zori, am trecut prin Strîmtoarea Gibraltar.

Se vedea cît de colo că Mediterana, închisă între ţărmuri de care nu voia să se apropie, îi era nesuferită căpitanului Nemo. Valurile şi vînturile ei îi stîrneau prea multe amintiri, dacă nu chiar păreri de rău. Aici nu se putea mişca în voie ca în largul oceanelor şi Nautilus se simţea la strîmtoare între malurile apropiate ale Africii şi Europei.

Din pricina asta am mers cu o viteză de douăzeci şi cinci de mile pe oră. E lesne de înţeles cît de necăjit a fost Ned Land, care se văzu silit să lase baltă planurile sale de fugă. De luntre nu se putea folosi, fiindcă ar fi fost tîrîtă de curent cu doisprezece pînă la treisprezece metri pe secundă. Să-l părăseşti pe Nautilus în asemenea împrejurări era ca şi cum ai fi vrut să te arunci din mersul unui tren în plină viteză, încercare deosebit de primejdioasă. Dealtfel, aparatul nostru nu ieşea la suprafaţă decît noaptea, ca să-şi împrospăteze provizia de aer, şi se orienta numai după busolă şi după indicatorul de viteză.

N-am văzut deci în Mediterana decît ceea ce zăreşte călătorul unui tren expres din priveliştea care-i fuge pe dinaintea ochilor, adică zările îndepărtate, fiindcă ceea ce era aproape de noi se pierdea cu viteza unui fulger. Totuşi, Conseil şi cu mine am putut privi cîţiva peşti din Mediterana, din cei ce se puteau menţine o vreme pe lîngă Nautilus, datorită puterii înotătoarelor. Şi dacă n-am fost în stare să urmăresc toate speciile comune oceanului Atlantic şi Mării Mediterane, aceasta se datoreşte doar uriaşei viteze cu care străbătea Nautilus aceste ape îmbelşugate.

Dintre mamiferele marine, cred că am recunoscut în dreptul Adriaticei vreo doi, trei caşaloţi cu înotătoare dorsale, din genul fizeterelor, cîţiva delfini din genul globicefalilor, specifici Mediteranei, avînd partea de dinainte a capului vărgată cu linioare deschise, şi o duzină de foce cu pîntecele alb şi blana neagră, cunoscute sub denumirea de călugări şi avînd în adevăr înfăţişarea unor călugări dominicani, lungi de vreo trei metri.

La rîndul său, Conseil credea că a zărit şi o broască ţestoasă lată de şase picioare, împodobită cu trei rînduri de creste ascuţite, aşezate de-a lungul spinării. Îmi părea rău că n-am văzut această reptilă, căci, după descrierea lui Conseil, trebuia să fi fost un «luth», specie rară.

Cît despre zoofite, am putut admira în treacăt un splendid exemplar portocaliu care se agăţase de geamul de la babord; era ca un filament lung ce se desfăcea în nenumărate rămurele, terminate la vîrf cu cea mai fină dantelă împletită vreodată de rivalele păianjenilor. Din păcate n-am putut pescui acel exemplar şi desigur că n-aş fi putut vedea nici un zoofit mediteranean dacă în seara zilei de 16 februarie Nautilus n-ar fi încetinit viteza. Şi iată în ce împrejurări:

Treceam atunci printre Sicilia şi coasta Tunisului, în spaţiul îngust dintre Capul Bon şi Strîmtoarea Messina, unde fundul mării se ridică aproape dintr-o dată. Aici s-a format o adevărată creastă, deasupra căreia sînt numai 17 metri de apă, în timp ce de-o parte şi de alta a crestei adîncimea ajunge la 70 de metri. Nautilus a fost silit să manevreze cu băgare de seamă, ca să nu se izbească de bariera submarină. Îi arătai lui Conseil, pe harta Mediteranei, locul unde se afla reciful.

— Dacă nu vă e cu supărare, seamănă foarte bine cu un istm care leagă Europa de Africa, observă Conseil.

— Da, băiete, îi răspunsei eu, reciful închide toată Strîmtoarea Libiei; sondajele lui Smith au dovedit că odinioară continentele erau unite între Capul Boco şi Capul Furina.

— Aşa cred şi eu, întări Conseil.

— Să ştii, adăugai eu, că între Gibraltar şi Ceuta mai există o barieră asemănătoare care, în timpurile geologice, închidea în întregime Mediterana.

— Şi dacă vreo erupţie vulcanică va ridica într-o bună zi aceste două bariere deasupra valurilor? întrebă Conseil.

— Aşa ceva nu se poate întîmpla, dragul meu. Între timp, Conseil se apucase să studieze liniştit fundul ridicat al mării, pe care Nautilus, mergînd cu viteză redusă, aproape că îl atingea.

După ce trecu de ridicătura din strîmtoarea Libiei, Nautilus îşi reluă viteza obişnuită în apele adînci. În noaptea de 16 spre 17 februarie am intrat în al doilea bazin mediteranean, a cărui adîncime maximă atinge trei mii de metri. Alunecînd sub impulsul elicei pe planurile lui înclinate. Nautilus se scufundă pînă la ultimele straturi ale mării.

Aici, în locul minunilor naturale, adîncurile îmi dezvăluiră privelişti tulburătoare şi groaznice. Străbăteam regiunea cea mai bogată în naufragii din Mediterana. De pe coasta algeriană pînă pe ţărmurile Provenţei, nenumărate nave s-au scufundat, nenumărate corăbii au dispărut! Mediterana nu-i decît un lac în comparaţie cu Pacificul, dar e un lac cu toane, cu valuri schimbătoare, cînd blajine şi binevoitoare, cînd furioase, frămîntate, răscolite de vînturi, sfărîmînd cele mai puternice corăbii, cu lovituri dese de valuri.

Astfel, în timpul scurtei noastre plimbări la mari adîncimi, am văzut zăcînd pe fund, năpădite de corali sau numai învelite într-o pojghiţă de rugină, ancore, tunuri, obuze, bucăţi de fier, braţe de elice, părţi