gurii. Am fost recunoscătoare când mă chemă înapoi puțin mai târziu, să mă roage s-o ajut să taie ugu pentru supă. Nu numai c-am tăiat ugu, dar am și făcut garri. Fără ochii ei neclintiți îndreptați amenințător asupra mea, n-am turnat prea multă apă fiartă, și garri a ieșit vârtos și fin. Am scos garri cu lingura pe o farfurie întinsă, am pus-o lângă mine și apoi mi-am pus supa peste el. M-am uitat cum se întinde supa și se infiltrează pe sub garri. Nu mai făcusem asta niciodată; acasă, eu și Jaja mâneam garri și supă din farfurii separate.

Am mâncat pe verandă, cu toate că și acolo era aproape la fel de cald ca în bucătărie. Barele balustradei erau încinse ca mânerele de oală pusă pe foc.

— Papa-Nnukwu obișnuia să spună că un soare atât de furios în sezonul ploios înseamnă că va veni o ploaie torențială. Soarele ne previne că va ploua, spuse Amaka, în timp ce ne așezam pe rogojină cu mâncarea.

Am mâncat repede din cauza căldurii, pentru că până și supa avea gust de transpirație. După aceea, ne-am dus grămadă în apartamentul vecinilor de la etajul de sus și am stat pe veranda lor, încercând să prindem o adiere de vânt. Eu și Amaka stăteam lângă balustradă, privind în jos. Obiora și Chima se ghemuiră să se uite la copiii care se jucau jos, adunați în jurul unei table de Ludo de plastic cu niște zaruri. Cineva turnă o găleată cu apă rece pe verandă, și băieții se întinseră cu spatele pe cimentul ud.

M-am uitat dedesubt, la Bulevardul Marguerite Cartwright și la un Volkswagen roșu care trecea pe acolo. Tură zgomotos când trecu peste opritoare și chiar de acolo, de pe verandă, se vedea unde culoarea pălise într-un portocaliu ruginit. Am simțit o nostalgie în timp ce priveam Volkswagenul dispărând în josul străzii și nu eram sigură de ce. Poate pentru că motorul scotea același sunet ca mașina tușicăi Ifeoma și îmi amintea de faptul că, în curând, nu aveam s-o mai văd nici pe ea, nici mașina ei. Se dusese la poliție să ia o declarație de care avea nevoie la ambasada americană pentru interviul pentru viză, ca să dovedească faptul că nu fusese condamnată pentru nicio infracțiune. Jaja se dusese cu ea.

— Bănuiesc că în America nu va trebui să ne acoperim ușile cu metal, spuse Amaka, de parcă știa la ce mă gândesc. Își făcea vânt energic cu un ziar împăturit.

— Ce?

— Studenții mamei i-au spart odată biroul și au furat subiectele de examen. A spus la departamentul de lucrări că vrea gratii de metal la ușile și ferestrele de la birou, iar ei au spus că nu sunt bani pentru asta. Știi ce a făcut?

Amaka s-a întors să se uite la mine; un mic zâmbet îi apăru în colțul gurii. Am dat din cap că habar nu am.

— S-a dus la un șantier de construcții și i-au dat drugi de metal gratis. Apoi ne-a rugat pe mine și pe Obiora s-o ajutăm să le monteze. Am dat găuri cu burghiul și am fixat drugii cu ciment, la uși și la geamuri.

— Hmm, am spus, simțind nevoia să mă întind și s-o ating pe Amaka.

— Și apoi a pus un bilet pe ușă pe care scria SUBIECTELE DE EXAMEN SUNT LA BANCĂ. Amaka zâmbi. Și apoi începu să împăturească și să reîmpăturească ziarul. Nu voi fi fericită în America. Nu va fi același lucru.

— Vei bea lapte proaspăt la sticlă. Gata cu cutiile anemice de lapte praf, gata cu laptele de soia de casă, am spus.

Amaka râse, un râs din toată inima, care-i dezveli strungăreață.

— Ce figură ești!

Nu mai auzisem asta niciodată, de la nimeni. Am păstrat expresia pentru mai târziu, să rumeg încă o dată și încă o dată faptul că o făcusem să râdă, că fusesem în stare să o fac să râdă.

Atunci, începu ploaia, curgând cu găleata, în pelicule groase care nu te lăsau să vezi garajele din partea opusă a curții. Cerul și ploaia, și pământul se uniră într-o ceață argintie care părea să dureze la nesfârșit. Am fugit repede acasă și am pus găleți pe verandă ca să adunăm apă de ploaie și am stat acolo privind cât de repede se umpluseră. Toți copiii fugiră afară în curte în pantaloni scurți, învârtindu-se și dansând, pentru că asta era o ploaie curată, nu din aceea care venea cu praf și lăsa pete maronii pe haine. S-a oprit la fel de repede precum începuse și ieși iar soarele, blând, de parcă ar fi căscat după un pui de somn. Gălețile erau pline; am pescuit din ele frunzele și crenguțele căzute și le-am dus înăuntru.

Am văzut mașina părintelui Amadi virând spre curtea noastră când am ieșit iar pe verandă. Și Obiora o văzu și întrebă, râzând:

— Mi se pare mie sau părintele Amadi ne vizitează mai des de câte ori Kambili e aici?

El și Amaka mai râdeau încă atunci când părintele Amadi urcă pe cele câteva trepte până la noi.

— Știu că Amaka tocmai a spus ceva despre mine, zise el, învârtindu-l pe Chima. Stătea în picioare, acoperind soarele care apunea. Soarele era roșu, de parcă roșise, și îi făcea pielea să pară radioasă.

Vedeam cum se agăța Chima de el, cum străluceau ochii lui Obiora și ai Amakăi, când se uitau la el. Amaka îl întreba despre munca misionară în Germania, dar nu auzeam mare lucru din ce spunea. N-o ascultam. Simțeam atâtea lucruri învârtindu-se în mine, sentimente care îmi făceau