– Cum este înregistrat acest personaj, Troblum?

– Documentele arată că este un fel de entuziast al Războiului Starflyer. Jurnalele de zbor ale navei lui sunt interesante, vizitează unele locuri lăturalnice.

– Credeţi că este şi el un reprezentant?

– Nu. E un fizician cu ceva contacte la nivel înalt în Marină.

– Are legătură cu Marina?

– Da.

– În ce privinţă?

– Artefacte şi acţiuni legate de Războiul Starflyer. Interesul său frizează fanatismul.

– Şi-atunci, de ce i-ar face Marius o vizită personală?

– Bună întrebare. Îl vom investiga în continuare.

– Eu pot merge acasă acum?

– Da.

– Excelent!

Dacă ajungea la gaura de vierme interstelară terminus de pe Arevalo în următoarele zece minute, putea fi înapoi acasă la timp pentru a lua ceaiul cu fetele.

Era o seară de vară splendidă. Soarele luminos colora în arămiu incinta Breslei Oumodelatorilor în timp ce Edeard traversa curtea principală cu nouă laturi. Trase adânc aer în piept în timp ce urmărea echipa de cinci ge-cimpanzei care curăţau ultimul petic de kimuşchi de pe acoperişul canisei. Micile şi puternicele lor mâini-gheare rupeau fâşii lungi prăfuite de vegetaţie violetă groasă, dezgolind ardezia gălbuie. Cuştile erau ultimele dintre clădirile din curte care urmau să fie dichisite. Acoperişurile şi jgheaburile de pe toate celelalte laturi erau curate şi reparate. Nu mai curgea nimic peste tinerii genistari, niciuna dintre scurgeri nu mai deborda de fiecare dată când ploua. Pereţii beneficiaseră şi ei de renovarea făcută de noua echipă de cimpanzei în incinta Breslei. Masa de gurkvine era tunsă din nou în formă de dreptunghiuri galbene îngrijite, fluturând între uşi şi ferestre, permiţând ucenicilor pietrari să refacă articulaţiile de mortar din pereţi. Un beneficiu suplimentar al îndelung neglijatei curăţări era în acest an o recoltă bogată de ciorchini de fructe suculente de culoare roşu-închis legănându-se suspendate până aproape de sol.

Edeard se opri pentru a le permite lui Gonat şi lui Evox să mâne mânjii ge-cai în grajduri pentru noapte.

– Toţi periaţi şi pregătiţi? îi întrebă pe cei doi tineri ucenici.

Îşi aruncă televederea asupra animalelor, le verifică blana scurtă şi dură, căutând urme de murdărie.

– Bineînţeles că sunt, exclamă indignat Evox. Ştiu cum să instruiesc o ge-maimuţă, Edeard.

Edeard zâmbi încântat, surprins de cât de mult semăna acum cu Akeem în felul în care îi conducea pe cei trei noi ucenici ai Breslei. O putea simţi pe Sancia într-o boxă dincolo de grajdurile Impliciţilor stând liniştită pe un scaun, cu cea de-a treia mână plutind în jurul unui ou, sculptând subtil natura embrionului de genistar. Tinerii erau talentaţi. Nerăbdători, fireşte, dar dornici să înveţe. Doi dintre noii ge-cai fuseseră sculptaţi de Evox, care era excesiv de mândru de mânji.

Primirea de ucenici însemnase un real punct de cotitură pentru Akeem şi Edeard. Evox li se alăturase la abia o săptămână după caravana Witham fatidică de anul trecut. Sancia şi Gonat se mutaseră în dormitorul ucenicilor înainte de venirea iernii, iar acum alţi doi fermieri discutau despre trimiterea copiilor la Breaslă cel puţin pentru următoarele luni de iarnă. După şase luni extrem de agitate de iniţiere şi acomodare, lucrurile se aşezaseră în incintă. Edeard îşi dădu seama că beneficia chiar şi de un articol de lux: timp liber. Şi peste toate astea mai era şi echipa de ge-cimpanzei care trebuia să înceapă renovarea de care incinta Breslei avea atâta nevoie. Pe măsură ce ucenicii îşi finisau treptat aptitudinile de instruire, cimpanzeii făcuseră unele lucrări de restaurare în interior, văruind pereţi, curăţând pardoseli şi chiar punând la conservat alimente în borcane şi butoaie. Iarna ce urma să vină nu avea să fie deloc la fel de sumbră ca acelea din trecut.

– Cum sunt pisicile? întrebă Gonat.

– Tocmai mă duc să le inspectez, spuse Edeard.

Pisicile avuseseră un asemenea succes cu extragerea apei, încât consiliul ceruse să fie săpat un al doilea puţ la celălalt capăt al falezei din marginea satului. Pe lângă producerea de pisici înlocuitoare pentru puţul existent, Edeard trebuia acum să supravegheze un cuib cu totul nou. În realitate nu duraseră atât de mult cât sperase el, abia doi ani. Şi erau încă deosebit de dificil de modelat.

– Nu uitaţi că avem o livrare de la ferma Doddit mâine-dimineaţă. Asiguraţi-vă că este spaţiu suficient în magazie.

– Da, gemură Gonat şi Evox.

Împingeau şi forţau mental mânjii zburdalnici să intre în grajdul lor înainte ca Edeard să le mai poată da un alt morman de sarcini. Întreaga curte rezona de tot felul de lătrături, mârâieli, răgete, behăituri ale diferitelor genuri. Cum ucenicii erau acum capabili să facă sculptură de bază, Breasla îşi dublase brusc ratele de incubaţie. Existau deja douăzeci de noi Impliciţi în grajduri. Akeem se consultase cu Wedard, hotărând să producă mai mulţi. Majoritatea animalelor ajungeau încă la ferme, dar cele mai multe dintre casele din sat îşi curăţaseră cuiburile scoase din uz şi cereau câte un ge-cimpanzeu sau maimuţă. De când cu caravana Witham, cererea pentru ge-lupi crescuse dramatic. Totul mergea aproape cum îşi dorise Edeard, dar era încă descurajat de modul în care sătenii mai în vârstă refuzau să-l lase să le dea un simplu curs de împrospătare a cunoştinţelor despre cum să comunice instrucţiuni, informându-l ursuz că ei comandau genistari dinainte să se fi născut părinţii lui. Destul de adevărat, dar, dacă o făceau greşit încă de atunci, nimic nu avea să se schimbe şi urma să se aleagă cu o mulţime de genistari cu comportament obraznic zbânţuindu-se prin Ashwell şi enervând pe toată lumea. Aşa că Edeard încerca pe furiş să se asigure că puştii din sat aveau o pregătire decentă în capacitatea de a instrui animalele. Maica Lorellan îl ajuta în felul ei liniştit, permiţându-i lui Edeard să-i ţină locul la lecţiile pentru tinerii satului. Nimeni nu îndrăznise să protesteze.

Edeard ajunse în