Gata, daţi deoparte, să se răcească, scoateţi de pe grăsime, adăugaţi piper, sare; când s-a răcit se bate carnea cu ou şi pătrunjel verde

  Într-o cratiţă de fontă groasă (deşi e mai „adevărat" într-un vas de Jena sau de lut) unsă cu un pic din grăsimea rămasă de la prăjeală puneţi un strat de felii de roşii, apoi un strat de vinete, urmează, aţi ghicit, carne tocată, iar roşii, vinete, carne, până se umple vasul; închidem tot cu un strat de roşii

  Stropim cu vin

  Dăm la cuptor, la foc mic, până se rumenesc bine roşiile, zeama s-a uscat şi nu mai putem trăi de poftă

  E, ia să vedem, ce vin? Ce vin roşu, mai precis? Sunt vreo trei care intră pe culoarul acestei foarte fine dar totuşi viguroase copturi. Ce-aţi spune de un Merlot de Oancea (Dealurile Bujorului)?

  Culoarea lui de mac fanat ascunde un corp de gladiator. E exploziv în arome, plăcut şi rotund la gust şi se lasă băut fără mofturi, deşi e vin din cea mai aleasă castă.

  N-aş ocoli însă nici ideea unui Pinot Noâr de Sadova-Corabia, vin robust, umblând sfătos în haine rubinii, dar având un suflet poetic, deprins cu luxul şi lenea. Sau, şi mai interesant, un Merlot cât de tânăr de Brădeşti (Dolj), cu gust limbut şi acidulat, mărşăluind în zăngănitul militar al celor 12,5 grade prin pahare, prefăcându-se doar, din moment ce mascula sa forţă e sigur îngemănată cu ceva muieresc, blând şi alunecos.

  Lucrarea simplă:

  * Cere un ceaun mărişor, că la început vinetele şi carnea au un volum mult mai mare decât sfârşitul savuros

  • Se taie feliile de vânătă, se sărează foarte puţin pe ambele părţi, se lasă în aşteptare

  * Se toacă ceapa şi pătrunjelul, se taie roşiile felii * Se pun untul cu uleiul la încins direct în ceaun

  • Se prăjesc o treime din ceapă şi o treime din roşii

  * Se amestecă carnea cu ceapa rămasă, ouă, pătrunjel, piper, sare

  * Se pun felii de vinete în ceaun, peste ceapa prăjită, apoi carne tocată, roşii; vinete, carne, roşii şi tot aşa; ultimul strat e de roşii * Se toarnă vinul, supa fierbinte – se acoperă, se dă la cuptor, cu foc minuscul

  • După ce a fiert cam 1 oră se ia capacul, să se rumenească încă o juma' de oră (şi să scadă cel puţin la jumătate)

  ALTE MUSACALE

  După aceleaşi găteli şi cantităţi ca la musacaua de vinete, cartofi şi ţelină, se pot găti cu carne tocată şi varza, dovleceii, morcovii, gulioarele, castraveţii şi alte legume.

  În Banat am mâncat o musaca de ceapă, la Halmeu una de mere, pere şi gutui, amestecate.

  La Săveni, lângă Botoşani, moldoveanca a pus între carne şi cartofi şi felii subţiri de caş; la Vişeu de Sus (nu vă miraţi, am fost reporter de teren cincisprezece ani) pe Valea Scradei, coana preoteasă a făcut o musaca de ciuperci (pălării de burete şerpesc şi ghebe) de nu ne-a ajuns vinul şi am băut „busuioaca" de la IAS Huşi, Va fi grea şi noduroasă la-nghiţit aşa mâncare, fără alt ajutor prietenesc; un Merlot coacăziu şi pisicos de Cozâeni-Olt, un Burgund Mare de Pleniţa (Mehedinţi) cam din topor dar cinstit, şi un Pinot Noâr de Chirnogeni (Dobrogea) înfocat şi alunecos (vă e de-ajuns?)

  BRÂNZOAICE

  Aluat:

  250 g făină • 75 g zahăr • 7.0 g unt

  2 ouă * 125 ml lapte * 1 linguriţă rom

  10 g drojdie * 1 vârf cuţit

  100 g zahăr pudră – pentru tuşa finală

  Umplutura:

  150 g brânză vacă • 150 g telemea

  2 ouă * 50 g zahăr coaja rasă de portocală şi lămâie • vanilie

  Aluat:

  Se moaie drojdia cu puţin lapte călduţ şi 1 linguriţă zahăr

  Se opăresc 2 linguri de făină cu lapte fierbinte, amestecând până la omogenizare

  Când s-a răcit, se amestecă cu drojdia şi se bate până face băşici (asta-i plămădeala)

  Se lasă să crească

  Se freacă gălbenuşurile întâi cu sare, apoi cu zahărul până se face o cremă spumoasă

  Se toarnă plămădeala bine crescută peste făina rămasă şi se amestecă şi gălbenuşurile, ceva lapte cald şi albuşul făcut spumă

  Se frământă aluatul, adăugind untul topit şi restul de lapte

  Umplutura:

  Se frământă toate cele, brânzeturi şi miroase * Se întinde aluatul la 2 cm grosime

  Se taie în pătrate

  Se umplu şi se împăturesc

  Se ung cu ou

  Se dau la cuptor, la foc potrivit până se rumenesc

  Se oferă presărate cu zahăr pudră

  CAVIAR CU VINETE

  Ciudăţenie ajunsă la putere între cele două războaie mondiale, recomandată şi de Păstorel şi de Casa Capsa – pe vremea când în Europa, ca şi azi, „Caviar d'aubergine" înseamnă doar salată de vinete şi nimic mai mult.

  100 g vinete • 100 g icre negre tescuite

  50 g untdelemn măsline • 1 linguriţă zeamă de lămâie

  Se alege o vânătă mică, bine coaptă, se pune pe plită

  Odată pătrunsă, se curăţă de pieliţă şi de seminţe – trebuie să rămână 4-5 linguri de substanţă albă care se toacă mărunt

  Se amestecă cu icrele, se toarnă uleiul, puţin câte puţin,-şi zeama de lămâie

  Se dă la rece

  Se oferă cu pâine prăjită de secară şi cu un păhărel de afinată tare, făcută acum un an, din afine de munte, rom alb şi 300 ml miere ia 1 litru alcool

  Dar nu aş ignora deloc o şampanie cât de seacă – Brut de Brut – de Panciu sau de Blaj, de Iaşi sau de Silvania (şi, să ştiţi, fără prejudecăţi, că şi Zarea face o şampanie excelentă!). E drept, băutura superspumoasă simbolizează sărbătoarea, unicitatea, şi se bea homeopatic, dar tot ea deschide, vaporos şi bogat, celor