din turnurile de supraveghere vor înceta să se mai uite la rămășițele podului de mașini curând. Se gândea în ritmul pașilor de alergat. Latura sud vârf, unghi mort aici. Latura sud jos, uciși, spera. Latura nord sus, unghi mort curând, latura nord jos, nici unghi mort, nici ei morți. Măcar distrași. Dacă ajungeau în vârful arcului înainte ca vreunul din ei să se gândească să se uite în sus la feronerie, ar fi putut să nu fie văzuți deloc. Era plăcută fierbințeala din mușchi și bucuria de a face lucrul pentru care se antrenase. Nici greutatea explozibilului din rucsac nu se simțea rău.

Aproape ajunseră. Își verifică din nou ceasul și în aceeași clipă auzi clopotul de avertizare de pe șina de deasupra ei. Avertismentul de zece minute. Fir-ar! Traseră tare pe ultima bucată, picioarele îi urlau în semn de protest și îl auzea pe Jean-Clair cum gâfâie în urma ei.

Asta era. Se uită deasupra ei, căută încheieturile potrivite în care trebuiau plasate încărcăturile ca să facă un lanț de trei pe lățimea șinei, două kilograme de explozibil în fiecare calup, încât să taie vârful arcului ca un cuțit încins.

Bine. Exact acolo.

Se răspândiră, Nancy rămase pe pasarelă, ce doi bărbați se cățărară peste grinzi agili ca niște maimuțe. Mișcări line, exersate, nu era nevoie de conversație. Amândoi auziseră clopoțelul și știau exact ce înseamnă.

Nancy trecu fitilul prin explozibil. Jean-Clair părea că plutește, mergea în echilibru pe una dintre grinzile centrale. Deja își plasase calupul de explozibil. Prinse rotocolul exact când i-l aruncă ea, îl băgă prin propria lui încărcătură, apoi îl aruncă spre Franc. Franc îl îndesă în al lui, se întoarse spre ei și zâmbi.

– Șase minute, spuse ea.

Și acum detonatorul. Franc se avântă peste dantelăria de metal, trecu de Jean-Clair înapoi la Nancy și o luă de la ea, după care se ridică iar, chiar sub șină.

– Jean-Clair, spuse ea, treci încoace.

– Voiam doar să văd dacă stă bine, mon colonel.

Franc întinse mâna și împinse detonatorul pe poziție, în locul în care greutatea trenului ar fi pornit focurile de artificii. Puteau să se îndepărteze de raza exploziei în șase minute. Era aproape prea frumos ca să...

Focul de armă scoase scântei din oțel, care-i săriră în față, mai s-o orbească. Nancy căzu pe o parte. Franc strigă, căzu și el greoi pe pasarelă și se rostogoli. Nancy îl apucă de curea și îl trase înapoi. Detonatorul se lovi de oțel și căzu prin aer. Franc întinse rapid mâna și de-abia îl atinse în timp ce acesta, învârtindu-se către râu, dispăru. Era prea departe de ei să mai audă plescăitul în apă.

– Mon colonel... spuse Jean-Clair.

Ceva era în neregulă cu vocea lui. Nancy se întoarse roată spre el, în timp ce un alt șuvoi de gloanțe scânteiară și zăngăniră în jurul lor. Jean-Clair se ținea de una dintre barele centrale cu o mână, aplecat în V-ul format de o grindă. Bluza lui era deja îmbibată de sânge și Nancy văzu încă o rană pulsând pe coapsa lui.

Abandonă pasarela și se grăbi spre el în patru labe de-a lungul unei bârne de jumătate de metru grosime, cu ochii ațintiți asupra feței lui.

– Jean-Clair, te putem duce jos.

– Detonatorul? gâfâi el cu greutate.

– S-a dus, las-o baltă. Naziștii o să păstreze podul. Dă-mi mâna.

El scutură din cap. Se uită fix la ea.

– Dați-mi o grenadă, mon colonel.

Ea înțelese. O grenadă nici nu ar fi zgâriat podul, dar dacă exploda aici, chiar aici, ar fi detonat încărcăturile.

– Nu.

– Mon colonel, spuse el, vă rog.

Nu putu spune mai mult. Ea scoase una de la curea. I-o puse în mână și îi strânse degetele în jurul ei.

– Scoateți cuiul.

Ea scoase cuiul și-i mângâie degetele.

– Pentru Franța, spuse ea, iar el reuși să zâmbească, cu ochii doar pe jumătate deschiși.

– Pentru libertate, șopti el.

– Nancy! strigă Franc, întinzându-se după ea.

Ea se dădu încet înapoi pe grindă până când el reuși s-o apuce, o târî ultimii metri, apoi o împinse în fața lui pe pasarelă.

Nu mai era nevoie să se uite la ceas acum; simțeau cum se cutremură pământul în timp ce trenul duduia deasupra lor. Deasupra capetelor auzeau gardienii cum strigă avertismente disperate, dar se pierdeau în răgetul metalic și furtunos al trenului care se apropia. Nancy fugi. Podul se zgudui sub greutatea locomotivei, iar ea se uită în sus în timp ce podul deveni un coșmar strălucitor de metal care zdrăngănea în cădere.

Franc o strigă din nou pe nume, iar ea își dădu seama că se aflau în punctul de