Dunăre, când venea vara de mirosea a toamnă, cucoanele legau tot felul de taine dulci pentru iarnă, că nu ştiai ce mănânci, iar dacă erai copil îndrăgostit şi naiv cum eram eu, şi întrebai, dădeai prilej severinencei să rază tare, de auzea bărbat-su, şi nu era bine.

  * 1 kg de coajă groasă de pepene verde * 1 kg de zahăr

  2 linguri zeamă de lămâie * 1,5 litri apă

  Se taie cubuleţe coaja de lubeniţă şi se pun la fiert în apă * Când s-au muiat, se scot pe o sită, să se scurgă

  * In aceeaşi apă se pune zahărul, şi se fierbe un sirop destul de bine legat

  Se adaugă cuburile de coajă şi se mai lasă să fiarbă până zici că-i destul de legat

  Atunci se pune zeama de lămâie, se mai dă în două-trei clocote şi se pune în borcane

  PLĂCINTĂ CREAŢĂ

  Pe malul lalomiţei, aproape de Dunăre, se face o plăcintă ciobănească îndesată, care multă băutură cere.

  Aluat: » 1 kg făină • 4 linguri untură + 1 lingură pentru uns tava

  Umplutura:

  • 500 g brânză telemea *10 ouă

  Glazura:

  * 1 ceaşcă lapte bătut * 1 ou

  * Din apă şi făină se face un aluat care se poate întinde foi * Se împarte aluatul în 4 bulgări şi se întind 4 foicele (logic!)

  În mijlocul fiecărei foicele se pune o lingură de untură

  Se împătureşte fiecare foicica ca o scrisorică şi se întinde iar, cât tava

  Brânza se rade şi se freacă cu ouă

  Umplutura se împarte şi se întinde pe cele patru foi

  Fiecare foaie se împătureşte şi încreţeşte

  Se unge tava, se potrivesc plăcintele

  Laptele prins şi oul se bat şi se toarnă peste plăcinte

  Se lasă în cuptor, să se rumenească

  Pentru cine cunoaşte Ialomiţa, pe malul Borcei, între Făcâienî şi Borduşani, există câteva vii întinse, cu un strugure alb-ruginiu.

  Vinul lor roşcat e ciudat: ai zice că-i căpşunică dar parcă totuşi are ceva nobil. Dacă-l laşi însă să se resfeţe şi-l aşezi la masă domnească, odată-şi pune fustele-n cap, de i se vede buturuga. Ca românul cel mai numeros de pe planetă, nici sătean nici târgoveţ, nici tu clasă ţărănească aliată cu etc. nici tu clasa muncitoare aliată şi ea cu etc,! Ci amândouă la un loc, şi seceră şi ciocan!

  Nu cunosc însă ceva mai potrivit la plăcintă creaţă!

  SCRUMBII SĂRATE

  Iată cum sărau băcanii din Bucureşti scrumbiile luate cu butoiul de la Tulcea, Galaţi şi Brăila

  100 de scrumbii • sare câtă trebuie (grunjoasă!) oţet de vin – cât va fi nevoie • ceapă l litru untdelemn foi de dafin, boabe de piper şi ienibahar

  * Se grijesc scrumbiile (maţele se scot pe la urechi), se umplu pe jumătate cu sare * în putină se presară sare, apoi straturi de scrumbii şi sare

  Se lasă 2 zile, se scurge saramura şi se pune-n loc o zeamă din oţet slab – 1 parte oţet, 8 părţi apă, 1 ceapă, 1 pumn boabe piper şi ienibahar, foi de dafin, cât să acopere peştii

  După 7 zile, zeama asta se scurge şi se pune alta, la fel, cu 1 pumn de sare totuşi, peste care se toarnă ulei bun, să-i ia aerul scrumbiei

  Taână: Se desărează în apă multă, o noapte. Se oferă după meremet dunărean: tăiată felioare, cu multă ceapă, 1 lingură de ulei, 1 lingură de oţet, ceva verdeaţă.

  CIORBĂ DE CIOCĂNELE

  * 1 ceapă • 1 morcov • 1 ţelină l pahar de orez * 250 ml zeamă de varză • leuştean, pătrunjel l kg copite, 1 kg cozi, urechi, limbă (dar şi alte bucăţele din capul porcului), şorici de purcel, 2 kg oase vită

  * Grijite bine (opărite, curăţate, belite), marginile porcului şi ceva oase vită sparte se pun la fiert în 3 litri apă; se culege spuma

  Se toacă ceapa, morcovul, ţelină şi se pun la fiert cu carnea

  Se spală orezul

  După o oră şi jumătate se scot oasele, se adaugă orezul şi zeama de varză, care vor fierbe împreună o jumătate de oră, indiferent ce cred ele despre asta

  * Se toacă leuştean, pătrunjel, se presară în ciorbă

  Poate cea mai muntenească dintre ciorbe, după cea de burtă, un fel de pomana porcului cu multă zeamă, fierbinte ca şi sudul bărăgănean, ciorba de ciocănele e accesibilă tuturor, dar într-un fel aparte: vine cine vrea, rămâne cine poate.

  MĂMĂLIGĂ PRIPITĂ

  Dacă ciobanii au timp o seară întreagă de vară să făcăluiască mămăliga şi s-o fiarbă până e tare piatră, leliţa de pe Jii nici n-a intrat bine în casă, venită ruptă de la praşilă, şi copiii strigă deja de foame iar bărbatul o măsoară crunt din ochi, să vadă unde dă prima dată, în cap sau în şale. Pripită va fi mămăliguţa!

  2 litri apă * 1 lingură sare (sau câtă vă place) * 600 – 700 g mălai

  Apa sărată se pune la clocot

  Când apa fierbe, se presară mălaiul ploaie şi se amestecă până se face pastă (atenţie la cocoloaşe) şi se-ntăreşte, cât de cât

  Se netezeşte, se mai încinge o dată bine, să răsufle din rărunchi, se răstoarnă pe un fund rotund de lemn-dă bine!

  Covaşă ~ (coleaşa?) – Toamna târziu, înainte de lunga şi întunecata iarnă, se amestecă în oale de lut făină de grâu şi mălai de porumb, se îndoieşte cu apă şi se lasă să fermenteze.

  De Ovidenie şi de Sf, Andrei se fierbe mustul acesta şi se împarte prin vecini. Are gust dulce-acrişor şi păzeşte oamenii şi vitele de forţa malefică a strigoilor,

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an")

  TOCANĂ CU ROŞII

  Ce-i o tocană? O găteală din bucăţi de ce-o fi – carne, legume, ciuperci, cu multe cepe prăjite în