biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Arta conversatiei citeste romane online gratis PDf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Arta conversatiei citeste romane online gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 86 87 88 ... 142
Mergi la pagina:
pe coana Leana, dând cele mai avantajoase referinţe despre mine: „E-aşa de cuminte… cum nu să ezistă. Nu vorbeşte cu nimeni. Fete ca ea, în ziua de azi, una la un milion…

  — Poftă bună”, ne-a urat coana Leana, retrăgându-se cu un aer mulţumit, ceea ce dovedea că chestiunea financiară între ea şi domnul Bujor fusese reglată mai mult decât satisfăcător.

  „Dumitale ce-ţi place?”, m-a-ntrebat Bujor înfigând o furculiţă-n pieptul puiului. „Mai întâi, să vedem ce vrea doamna”. „Gusturile doamnei sunt deja testate. Cu dumneata vreau să mă lămuresc, mai ales că eşti şi invitată”. „Dac-aşa stau lucrurile… mie mai mult şi mai mult îmi place târtiţa”. Ileana Sachelarie a izbucnit în râs: „Să ne luăm de mână!”. „Trageţi a sărăcie, cucoanelor!”. „În ceea ce mă priveşte, nu trebuie să fac eforturi suplimentare”, am zis eu uitându-mă-n ochii lui.

  Am fost sigură că-i plăcuse replica mea.

  „Pe lângă „croupion”, care-nseamnă târtiţă-târtiţă, francezii îi mai zic la târtiţă şi „sot l'y laisse”„. Ultimele cuvinte – metafora cu care numesc francezii partea asta a păsării – le rostisem într-un glas cu Ileana Sachelarie, care bătea măsura cu palma dreaptă, de-ai fi zis că suntem nişte eleve care-şi repetă lecţia-n cor. „Aşa că, vedeţi, îi mai avem şi pe alţii de partea noastră”, am adăugat eu. „Am să mă interesez dacă târtiţa era apreciată şi la babilonieni, vă promit”, a zis Alexandru Bujor şi s-a uitat când la mine, când la doamna Sachelarie, cu-o privire amuzat-ironică. „Sunt unele femei făcute parcă de-o mamă şi de-un tată în privinţa gusturilor”, a continuat el, împărţind puiul. „Iar bărbaţii, când e vorba să se prostească, parcă sunt toţi făcuţi de-o mamă şi de-un tată”, a zis doamna Sachelarie, jumătate-n glumă, jumătate-n serios. „N-o asculta, domnişoară, că dac-o asculţi mai mult, nu te mai măriţi niciodată”. „Până să mă mărit, oi avea timp să-mi fac şi singură o părere”. „Vrei să te măriţi aşa de târziu?”, m-a-ntrebat Alexandru Bujor, fără să mă privească. „Oricum, nu înainte de-a-mi termina Facultatea”. „Ce Facultate?”. „Medicina”. „Ăhăhă, paşti murgule iarbă verde! Peste-atâţia ani de-aici încolo! Te faci babă!”. „Liceul l-ai terminat?”, m-a-ntrebat Ileana Sachelarie. „Anul ăsta. Şi-am intrat la Medicină”. „Bravo! Înseamnă c-ai învăţat bine”. „Deci n-ai de aşteptat decât şase ani, n-ai să fii chiar aşa de babă”, a zis Alexandru Bujor pe-un ton concesiv. „Mărită-te pe la sfârşitul Facultăţii, că pe urmă se micşorează posibilităţile de alegere. Mai mulţi băieţi decât în Facultate n-au să mai fie niciodată-n jurul dumitale. Şi, pe urmă, cu cât trece vremea, cu-atât te hotărăşti mai greu. La tinereţe, închizi ochii şi te-azvârli cu capu-nainte”. „Multe lucruri se fac cu ochii-nchişi”.

  La aceste vorbe, Alexandru Bujor s-a uitat fix la Ileana Sachelarie, care i-a răspuns cu-o privire mustrătoare.

  „Cât mai stai pe-aici, domnişoară?”, m-a-ntrebat el, întorcându-şi evaziv privirea de la doamna Sachelarie. „Vreo lună”. „Şi-acum, doamnelor, masa e servită, să mâncăm, să bem, să ne veselim şi pe urmă om mai vedea”. „Parc-aţi fi citat din Viaţa-n roz”.

  M-au privit amândoi cu surprindere.

  „Va să zică, m-ai citit şi tăceai mâlc, dintr-ăştia-mi eşti…”. „V-am citit şi nuvelele, doamnă. Nu v-am spus nimic, fiindcă nu ştiu dacă unui artist, când îl cunoşti doar ca persoană particulară, îi place să vorbească şi să-i vorbeşti despre arta lui”. „Mulţi artişti cunoşti matale de-ai tras concluzia asta?”, m-a-ntrebat Bujor cu-o ironie blajină. „De fapt, în particular, cunosc bine unul singur”. „Pe cine?”. „Pe pictorul Matei Şerban”. „„Decadentul, putrefactul”„, a zis pe-un ton important, pe care l-ai fi luat de bun de n-ar fi fost contrabalansat de ironia din ochii-aceia albaştri, atât de expresivi, cu pleoapele cătând în jos…

 

  („Ca ale măştii tragediei”, rosti încet Pavel.) „Nenea Matei zice că-n materie de „putrefacţie” şi de „decadenţă” se află-ntr-o societate foarte-aleasă: Brâncuşi, Arghezi, Barbu, Ţuculescu…”. „Da' văd că-i ştii! De la doamna Hangan, că la şcoală… Hai să mâncăm puiul că se răceşte”, a continuat Bujor fără tranziţie.

  Am mâncat în tăcere. Din pui, rămăsese doar o moviliţă de oase. Güzel venise tiptil, se-aşezase respectuos la distanţă, urmărindu-ne-atent fiecare mişcare cu ochi umili şi rugători.

  „Uite-o şi pe Zeluţa”.

  Descoperind-o, Alexandru Bujor îi azvârlea „Zeluţei” os după os, iar Zeluţa le prindea din zbor, de-ai fi zis că din cine ştie ce neam de acrobaţi se trăgea.

  „De unde poate veni „Zeluţa”?”, se-ntrebase Ileana Sachelarie. „Nu l-am mai auzit în viaţa mea”. „De la Güzel, care-nseamnă „frumos”, pe turceşte. E-o societate cât se poate de cosmopolită în ograda asta. Numai noi şi coana Leana ce mai suntem autohtone, încolo Güzel, pui din căţeaua hogii din Mangalia, nea Cliţă…”. „Cum?”. „Cliţă. C-l-i-ţ-ă”. „Asta de unde-o mai veni?!”. „Eee! Staţi slab cu onomastica, doamnă. Dacă n-aţi auzit-o pe coana Leana făcând arborele genealogic al Zeluţei – care pân' la urmă reiese că „vine de se trage din neamul lui Ali-bey, de pe când stăpânea turcu' „, şi pe-al lui nea Cliţă, care, şi el, „de pe mamă – se trage din han-tătaru', iar de pe tată – din neam de greci procopsiţi, că de-aia-l cheamă Temiştocle!”. E!”. „Aha!”, zisese Alexandru Bujor, uitându-se la mine prin paharul plin cu vin rubiniu. „Ce-nseamnă să aibă un copil o mamă deşteaptă şi cultă! Mă uit la dumneata, Sânziana. E-adevărat că eşti deşteaptă. Dar în fiecare vorbă pe care-o spui se vede-nvăţătura, se vede copilul educat de cineva care ştie să educe. Cât de fericită trebuie să fie doamna Hangan că te are”, murmurase Ileana Sachelarie. Un amestec de regret şi de evlavie îi îngreuia privirea şi glasul, ca o aluviune.

  Abia mai uitasem de panica singurătăţii prin care trecusem, şi venea Ileana Sachelarie să-mi tragă un nou semnal de alarmă, cu glasul şi cu privirea ei care pentru mine se traduceau prin „grăbeşte-te, hotărăşte-te de la-nceput ce vrei şi-apucă-te să-nfăptuieşti, că viaţa nu stă să te-aştepte!”.

  I-am zâmbit, cu un zâmbet îmbătrânit de-nţelegere.

  Alexandru Bujor s-a uitat pe rând la noi. Şi-a pus paharul pe masă şi, printre

1 ... 86 87 88 ... 142
Mergi la pagina:


Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾