kilometri până în Courçais în douăzeci de minute. Se străduia să țină lanterna dreapta în timp ce goneau pe drum, citindu-i lui Böhm din rapoartele lui despre sat și locuitorii lui. Ultimii stropi din sticla de brandy căzută încă mai picurau în sângele unuia dintre milițienii uciși când Böhm intră în cafenea.

Patronul barului bâlbâi povestea despre femeie, crime și bărbatul care venise s-o întâlnească. Jumătate de oră mai târziu, Heller anunță că punctele de control fuseseră pregătite și Böhm plecă de la locul grozăviei lui Nancy. Toate aceste întâlniri și coincidențe bizare. Aproape că-i părea rău pentru ea. Dacă ar fi putut cumva să ajungă la ea, s-o facă să înțeleagă. Heller îl urmă în piață și-l găsi uitându-se la cerul înstelat.

– Montează difuzorul, spuse Böhm.

– O să dureze un pic, domnule, răspunse Heller.

Böhm dădu din cap. Părea pierdut în gânduri, se uita în continuare în sus, la noapte.

*

Bazooka aveau o putere foarte incitantă, chiar și așa acoperite cu pânză de sac și mirosind a paie și pământ. Nancy zâmbi. Un foc ar fi putut arunca un jeep blindat trei metri în aer. Dacă aveai noroc, puteai să oprești sau să distrugi un tanc. Aveau nevoie de doi oameni ca să le opereze ca lumea, iar oamenii care le foloseau trebuiau antrenați cum trebuie sau riscau să se facă praf unii pe alții. Dar era ca și cum cărai un tun pe umăr.

Ușa se deschise cu un scârțâit și Nancy se întoarse să se uite.

Fata de la bar. René își îndreptă pistolul spre ea de la șold. Nancy își ridică mâna, iar el nu trase. Înaintă. Fata tremura.

– Anne? Ne-ai urmărit? Puteai să mori, copil tembel, spuse ea.

Anne întinse mâinile în față.

– Vă rog, madame, luați-mă cu dumneavoastră!

Nancy oftă.

– Fii serioasă. Du-te acasă la ai tăi.

– Vreau să vă ajut să luptați! Ai mei sunt milițieni, îi urăsc. Mi-aș fi dorit să fie tatăl și fratele meu în bar când ați intrat.

Nancy se uită la René.

– Nu o cunosc, spuse el. Și nici locul ăsta nu-l știu. Eu doar folosesc hambarul ăsta pe post de depozit, nu-mi place satul ăsta. Prea fascist. Am auzit că le-a părut foarte rău când au aflat că nu au evrei de dat în gât, deși s-au uitat cu grijă până și-n sertare ca să fie siguri.

– Știu o ieșire din oraș, spuse Anne repede. O cărare prin ferma unchiului meu, la nord. Deja sunt nemți în piață, pregătesc blocade.

– Mulțumită micii tale escapade, mârâi Mateo, uitându-se la Nancy. Privi prin ușa hambarului. Trebuie să ne mișcăm. Se văd venind lumini din sat.

– Vă rog, madame! Fetița își împreună mâinile. Arăta ca una dintre reclamele acelea victoriene lacrimogene, cu un copil amărât, cu inima de aur, care se ruga pentru un cățel bolnav. Nu vreau să mă duc acasă.

Nancy știa ce voia să spună.

– Bine. Hai să terminăm de încărcat și să ne grăbim naibii.

Un țiuit brusc, asurzitor, venit dinspre sat îi împietri.

– Ce mama dracului? spuse Mateo. Hai să plecăm.

Nancy ridică mâna.

– Așteaptă.

Vocea se prelingea dinspre piață. O recunoscu imediat, franceza precisă, cu un accent ușor, a ofițerului din Rue Paradis, omul pe care îl văzuse că prezida execuția din piață.

– Madame Fiocca? Nancy? Știu că ești acolo. Sunt maiorul Böhm. Făcu o scurtă pauză, de parcă aștepta să-i răspundă, apoi continuă. Urâtă treabă acolo în tavernă, Nancy. De parcă vrei să fii prinsă. Am mai văzut asta și-nainte. Vinovăția asta te înnebunește. Oare cum se simt oamenii tăi? Ei știu că-i duci spre pierzanie, la fel cum ai făcut și cu Henri?

Îl auzea. Îi simțea vocea în oase. Se uită în jur. Fetița se urcase în cabina camionului. René se oprise să asculte și își sprijinea mâna pe cutia cu muniție pe care tocmai o pusese în spate. Mateo avea umerii adunați și se uita fix în pământ. Nu se uita la ea.

– Madame Fiocca, Henri este încă în viață.

Nancy simți cum tot corpul i se duce în față, în întuneric, simți mâna lui Mateo pe cotul ei, încercând s-o țină. Se concentră să asculte.

– Îți jur că trăiește. Predă-te, Nancy, o să-l eliberez. Asta-i tot. Știi că sunt în Montluçon. Vino la mine.

Nancy făcu un pas în față și vocea se opri, iar Mateo o strânse și mai tare de braț.

– Mon colonel! șuieră el și ea se scutură.