dedesubt braţul lui Brandt, Werkmeisterul cu mutra acră. Reuşesc cu greu să-l ridice şi să-i elibereze braţul. Are mâna zdrobită şi e palid de durere.

Îl bandajăm cum putem şi-l ducem la umbra unor pini. Ne imploră să chemăm un medic, dar nu găsim nici unul disponibil, nici măcar un sanitar. Va trebui să aştepte până când un vagon de marfă îl va duce înapoi la depozit.

Un alt mecanic îl roagă pe Wolf să-l ia pe Brandt cu el.

– Cred că ai tărâţe în loc de creier, hohoteşte Wolf. Ai impresia că o să-mi încarc vagonul cu un mecanic împuţit?

Când, în sfârşit, soseşte un camion, Werkmeisterul este deja mort din cauza pierderii de sânge.

Tigerul lui Barcelona se află în dreapta noastră cu motorul pornit. Tancul Legionarului duduie în partea stângă, cu ţeava tunului îndreptată spre cer.

– Plutonul 2, la posturile de luptă! ordonă Bătrânul în staţia radio. Tunurile - încărcate şi asigurate!

Micuţul deschide compartimentele muniţiei, gata să încarce rapid de îndată ce Bătrânul va da ordinul de deschidere a focului. În dreapta, are obuzele brizante cu vârful galben, în stânga, perforantele cu vârf negru. În spatele lui atârnă obuzele incendiare cu vârf albastru. E foarte important să alegi şi să foloseşti de fiecare dată numai muniţia potrivită. Ar fi o catastrofă şi pentru echipaj şi pentru vehicul dacă servantul ar face o greşeală.

– Panzer, marş! ordonă comandantul companiei, Oberleutnant Löwe.

În formaţie desfăşurată în vârf de săgeată, Tigerii pornesc uruind şi zdrobind tot ce le stă în cale.

O suliţă de flăcări ţâşneşte dintre ruinele unei case. Un obuz scânteietor loveşte turela şi ricoşează vertical.

– Drept înainte. Poziţie antitanc inamică. Turela ora unu! ordonă Bătrânul. Panzer, stai! Încărcaţi cu brizante.

– Dezasigurat, anunţă Micuţul, împingând un obuz cu vârful galben în culată.

Un vuiet asurzitor spintecă ceaţa deasă, şi tunul antitanc e aruncat în aer împreună cu rămăşiţele însângerate ale echipajului său.

– Închideţi turelele! Panzer, marş! ordonă Bătrânul.

Cei şapte sute de cai putere ai Tigerilor duduie sălbatic, înaintând zgomotos prin sat. Găini înspăimântate aleargă în toate direcţiile.

Un grup de soldaţi ruşi se năpustesc îngroziţi spre adăposturile săpate în pământ. Un şir de trasoare din mitraliera de pe turelă ţâşneşte către ei, îi loveşte şi-i doboară în praful drumului. Oamenii urlă şi privesc îngroziţi tancurile care se îndreaptă spre ei. Şenilele late îi strivesc complet.

Trecem pe sub nişte rufe puse la uscat. Lenjerie de corp, cearşafuri şi prosoape se agaţă de turelele şi de tunurile tancurilor, fluturând asemenea steagurilor într-o zi de paradă militară.

– Precis o să apară în "Pravda" de mâine: "Unităţi germane Panzer jefuiesc lenjeria rusească", rânjeşte Porta, apăsând pe pedala acceleratorului. Fi-le-ar ochii ai dracului, răcneşte el, nu mai văd nimic. O pereche de chiloţi albaştri îmi acoperă fanta de observaţie.

Cu un zăngănit strident, tancul alunecă într-un şanţ antitanc.

– Ce naiba faci? bombăne Bătrânul.

– Păi am spus că nu mai văd nimic, se apără Porta. O pereche de chiloţi comunişti îmi astupă vederea! Doamne, ce de arme folosesc şi ruşii ăştia! De ce nu avem pregătit un plan de apărare pentru cazul în care ne bombardează vecinii cu chiloţi de damă? Am avea nevoie de o circulară de la fabrica de hârtie a lui Sally!

Staţia radio zbârnâie cu înverşunare. Răspunde Bătrânul.

– Ce dracu' faci, Beier, răcneşte agitat comandantul companiei. Ieşiţi odată din groapa aia, fir-ar să fie, dacă nu, o să vă treziţi în faţa Curţii Marţiale! Nu trebuia să vă opriţi!

– Au cu toţii rahat între urechi, asta e, zbiară enervat Porta. Roteşte şi ambalează Tigerul, încercând să-l scoată din capcana pentru tancuri. E nevoie de ajutorul unui alt tanc pentru a elibera din groapă cele şaizeci şi opt tone de metal.

În cele douăzeci de minute cât am fost imobilizaţi, întreaga privelişte de pe câmpul de luptă s-a modificat. Tancuri ruseşti roiesc pretutindeni, aliniate şi ele în formaţie de săgeată.

Ne oprim, tragem, bombardăm cu obuze poziţiile antitanc, strivim unităţi de infanterie, acoperim adăposturi şi terciuim oameni.

Tancurile inamice se află la circa două mii de metri depărtare; cât timp nu se apropie la mai puţin de opt sute de metri, nu reprezintă un pericol; le putem nimeri de la o mie opt sute metri distanţă. Tunurile noastre lungi de 88 mm, cu precizia lor extraordinară şi unghiul mic de foc, pot distruge orice tanc inamic.

Ambele companii de Tigeri se grupează într-un uriaş vârf de săgeată şi aruncă o ploaie de obuze în blindatele ruseşti care se apropie treptat.

Într-o clipă, întreaga stepă devine un cimitir imens de tancuri!

Ziua însorită de vară se întunecă din cauza norilor denşi şi negri de fum, care se înalţă din tancurile ce ard. Totuşi, se pare că ruşii au învăţat ceva de la noi. Se avântă înainte cu viteză maximă, încercând să se apropie de limita, de opt sute de metri a razei lor de acţiune şi să-şi folosească tunurile de 76 mm.

– Ţineţi-i la distanţă! ordonă prin radio comandantul companiei. Împrăştiaţi-vă! Atacaţi flancurile!

Căldura din tancuri devine insuportabilă. Sudoarea curge şiroaie pe noi şi suntem la fel de negri ca şi Albert. Doar globii oculari şi dinţii ne-au mai rămas albi.

Un T-34 e aruncat în aer deasupra unei movile şi, cu un plesnet sec, cade peste o mină. Pare că se afundă cu totul în pământ. În clipa următoare, un obuz perforant se înfige în blindajul frontal de 60 mm al tancului. Turela crapă şi ţeava tunului se rostogoleşte între doi bolovani cât toate zilele.

O companie de tancuri grele KW-2 avansează în linie dreaptă şi se opreşte la marginea pădurii. Limbi de flăcări ţâşnesc din ţevile tunurilor de 150 mm.

Tigerul lui Barcelona, care se află cu puţin în urma noastră, pare că se umflă ca un balon şi apoi explodează într-o vâlvătaie de flăcări. Trei din cei patru oameni ai echipajului se tăvălesc disperaţi pe pământ, încercând să stingă focul care dansează sălbatic pe uniformele lor.

Tigerul Legionarului se întoarce din drum pentru a le veni în ajutor.

Înainte ca Bătrânul să apuce să-l oprească, Micuţul coboară din turelă şi se năpusteşte către tancul cuprins de flăcări. Îl ia pe Barcelona în spinare ca pe un sac gol şi o rupe la fugă spre noi. Albert vine şchiopătând în urma lor; groaza i