Așa că o să-mi petrec ziua de astăzi storcându-mi creierii. Trebuie să confecționez ceva care să poată înregistra energia în wați. Ceva pe care să-l pot lăsa în urmă, cu o singură celulă solară.

Din moment ce oricum sunt prizonier aici toată ziua, am lăsat celulele solare afară. Măcar să încarc complet acumulatorii.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 477

Mi-a luat toată ziua de ieri și cea azi, dar cred că sunt pregătit să măsor furtuna asta.

Aveam nevoie de o modalitate prin care să urmăresc ora din zi și energia în wați a unei celule solare. Una dintre celule avea să fie cu mine, dar pe celelalte două le lăsam în urmă, departe. Soluția era costumul suplimentar pentru EVA pe care l-am adus cu mine.

Costumele pentru EVA au camere care înregistrează tot ce văd. Există o cameră pe brațul drept (sau pe stângul, dacă astronautul e stângaci) și una deasupra vizorului. Ora e marcată în colțul din stânga jos al imaginii, exact ca la înregistrările video tremurate pe care le făcea tata acasă.

Trusa mea de electronică are mai multe wattmetre. Așa că m-am gândit: de ce să-mi fac propriul sistem de înregistrare? Pot pur și simplu să filmez wattmetrul cât e ziua de lungă.

Așa că asta am făcut. Când mi-am strâns lucrurile pentru călătorie, m-am asigurat că am luat cu mine toate echipamentele și instrumentele, pentru cazul în care trebuia să repar roverul pe drum.

Mai întâi am luat camerele de pe costumul meu de rezervă pentru EVA. A trebuit să fiu atent; n-am vrut să stric costumul. E singura mea rezervă. Am extras camerele și cablurile acestora care duceau la cipurile de memorie.

Am pus un wattmetru într-un container mic pentru mostre, pe urmă am lipit o cameră pe partea din interior a capacului. Când am sigilat containerul, camera înregistra corespunzător afișajul wattmetrului.

Pentru testare am folosit energia roverului. Cum o să se alimenteze sistemul meu de înregistrare odată ce-l abandonez pe suprafață? O să fie fixat de o celulă solară de doi metri pătrați. Asta o să-i dea suficientă energie. Și am pus un acumulator mic în container care să-l țină peste noapte (din nou, luat din costumul de rezervă pentru EVA).

Următoarea problemă e căldura, mai exact lipsa ei. De îndată ce scot chestia asta din rover, o să înceapă să se răcească destul de repede. Dacă se face prea frig, componentele electronice n-o să mai funcționeze.

Așa că aveam nevoie de o sursă de căldură. Iar trusa mea de electronică mi-a oferit răspunsul: rezistori. O mulțime de rezistori. Rezistorii se încălzesc. Asta fac ei. Camera și wattmetrul au nevoie doar de o mică parte din ce poate produce o celulă solară. Așa că restul de energie trece prin rezistori.

Am făcut și am testat două „înregistratoare de energie” și am avut confirmarea că imaginile erau înregistrate corespunzător.

Pe urmă am făcut o EVA. Am desprins două dintre celulele solare și le-am conectat la înregistratoarele de energie. Le-am lăsat să înregistreze o oră într-o veselie, iar după aia le-am adus înapoi ca să verific rezultatele. Au funcționat de minune.

Acum se apropie noaptea. Mâine dimineață o să las un înregistrator de energie pe drum și o să mă îndrept spre sud.

În timp ce lucram, am lăsat oxigenatorul să meargă (de ce nu?). Așa că am provizii de oxigen și sunt gata de plecare.

Eficiența celulelor solare a fost astăzi de 92,5 la sută. Prin comparație, cea de ieri a fost de 97 la sută. Asta arată că furtuna se deplasează de la est spre vest, fiindcă partea mai densă a furtunii era ieri spre est.

Deci în acest moment lumina solară din zona asta scade cu 4,5 la sută într-o zi solară. Dacă aș mai sta aici încă șaisprezece zile solare, s-ar întuneca îndeajuns ca să mor.

Asta se poate întâmpla la fel de bine și dacă nu stau aici.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 478

Azi totul a mers după cum plănuisem. Fără sughițuri. Nu-mi dau seama dacă mă deplasez spre interiorul furtunii sau spre exteriorul ei. E greu de spus dacă lumina ambientală e mai slabă sau mai puternică decât ieri. Creierul omenesc muncește din greu ca să-și dea seama de lucrurile astea.

Am lăsat un înregistrator de energie în locul din care am pornit. Pe urmă, după 40 de kilometri spre sud, am făcut o EVA scurtă ca să instalez altul. Acum am parcurs toți cei 80 de kilometri, mi-am așezat celulele solare ca să se încarce și înregistrez energia în wați.

Mâine o să mă întorc și o s-adun înregistratoarele de energie. E posibil să fie periculos; o să conduc înapoi exact printr-o zonă în care știu că e furtună. Dar câștigul merită riscul.

În plus, am menționat că sunt sătul de cartofi? Fiindcă, Dumnezeule, sunt sătul de cartofi. Dacă mă întorc vreodată pe Pământ, o să cumpăr o căsuță drăguță în vestul Australiei. Pentru că vestul Australiei e pe partea opusă a Pământului față de Idaho.

Fac remarca asta fiindcă azi am mâncat o masă din pachet. Am avut puse deoparte cinci pachete pentru ocazii speciale. Pe primul l-am mâncat acum douăzeci și nouă de zile, când am plecat spre Schiaparelli, dar pe al doilea am uitat complet să-l mănânc când am ajuns la jumătatea drumului, acum câteva zile solare. Așa că mă bucur de întârziatul meu festin pentru jumătatea drumului.

Oricum, probabil că e mai bine să-l mănânc azi. Cine știe cât o să-mi ia să ocolesc furtuna asta. Iar dacă sfârșesc prins în ea și sunt condamnat la moarte, cu siguranță am să mănânc toate celelalte pachete rămase.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 479

Ai luat-o vreodată pe intrarea greșită pe autostradă? Ești nevoit să conduci până la următoarea ieșire ca să te întorci, dar urăști fiecare centimetru din drum fiindcă te îndepărtează de destinație.

Așa m-am simțit eu toată ziua. Acum am ajuns de unde pornisem ieri dimineață. Îh.

Am recuperat